Endocrinolog: „Bolile tiroidiene autoimune sunt mai frecvente în zonele cu aport normal sau crescut de iod“. Afecţiuni asociate tiroiditei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dr.Raluca Trifănescu, medic primar endocrinolog la Institutul Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon”, Bucureşti, şef de lucrări la Disciplina de Endocrinologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, a explicat cum se face managementul pacienţilor cu boli tiroidiene şi ce boli autoimune mai pot apărea în cazul pacienţilor cu tiroidită.

Medicul a vorbit în debutul campaniei „Feţele ascunse ale disfuncţiilor tiroidiene“ desfăşurată de Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune, în parteneriat cu Societatea Română de Endrocrinologie , Societatea Română de Psihoneuroendocrinologie şi Administraţia Prezidenţială, despre importanţa echipei în managerierea pacienţilor cu tiroidite autoimune.

„Echipa e formată din pacientul însuşi, din medicul endocrinolog curant, din medicul de familie şi, prin asocierea cu alte boli autoimune cu alţi colegi de alte specialităţi.“

Discuţia cu pacientul poate releva amănunte importante în punerea diagnosticului. „Ne interesează dacă pacientul provine dintr-o zonă cu aport normal de iod sau dintr-o zonă cu aport deficitar de iod. Pentru că, bolile tiroidiene autoimune sunt mai frecvente în zonele cu aport normal sau crescut de iod. Prima descriere a bolii a fost în 1912 de către japonezul Hashimoto – Japonia fiind o ţară cu aport normal şi crescut de iod.“

Al doilea lucru important în discuţia cu pacientul este dacă alte persoane din familie, rude de sânge cu pacientul au boli tiroidiene autoimune. „Nu ne interesează numai bolile tiroidiene autoimune, dar şi alte boli autoimune: diabetul de tip 1, vitiligo, anemiile prin deficit de vitamina B 12.“

Medicul a explicat că există o predispoziţie genetică pentru bolile autoimune peste care intervin anumiţi factori de mediu – aportul de iod, anumite infecţii care pot declanşa o autoimunitate tiroidiană. „E important să ştim dacă pacientul mai are alte boli autoimune sau boli tiroidiene autoimune în familie, pentru că astfel îi creşte riscul de a face şi el o boală autoimună. Din acest punct de vedere e foarte important ca pacienţii să ştie principalele simptome ale bolilor autoimune – mai ales cele severe care îi pot pune în pericol starea de sănătate şi respectiv supravieţuirea pe termen lung.“

Bolile autoimune sunt foarte frecvente

„Din punct de vedere al frecvenţei, bolile tiroidiene autoimune sunt destul de frecvente. În raportările internaţionale, incidenţa – numărul de cazuri nou apărute – variază între 3 şi 6 la 10.000 de locuitori pe an şi  se estimează că prevalenţa bolii tiroidiene autoimune e în jur de 2%. Iar în anumite categorii populaţionale – de exemplu, la femeile peste 60 de ani, prevalenţa anticorpilor poate ajunge la o valoare de 10% din populaţie. Deci, e o boală destul de frecventă.“

În ceea ce priveşte asocierea cu alte comorbidităţi, din punctul de vedere al endocrinologilor, e important ca pacientul să ştie că poate dezvolta la un moment dat o insuficienţă şi a glandelor suprarenale care se manifestă clinic pentru-o hiperpigmentare a tegumentelor, printr-o rărire a pilozităţii axilo-pubiene, prin nişte valori mici ale tensiunii arteriale şi o stare de astenie foarte accentuată, a mai spus dr. Trifănescu.

„În acest context, medicul endocrinolog curant şi medicul de familie fac periodic nişte teste de screening ale apariţiei acestei insuficienţe suprarenale prin dozări bazale – se poate doza cortizolul de ora 8 – iar în stadiile incipiente, când cortizolul este încă normal, se pot face nişte teste de stimulare care să pună un diagnostic mai precoce, înainte ca pacientul să aibă aceste simptome.“

„O altă boală autoimună care se poate asocia la pacientul cu tiroidită autoimună – vorbesc tot din punct de vedere endocrinologic – este diabetul zaharat de tip 1. O testare a glicemiei trebuie să facă parte obligatoriu din investigaţiile pacienţilor cu tiroidită autoimună.“

Aceşti pacienţi, a adăugat medicul primar endocrinolog, pot dezvolta o insuficienţă a glandelor paratiroide care se manifestă prin hipocalcemie, prin amorţeli la nivelul extremităţilor, şi, în cazuri severe, cu crize de tetanie. „Deci dozarea de calciu, de fosfor face parte din screeningul altor boli autoimune la aceşti pacienţi.“

paine gluten

Intoleranţa la gluten, de patru ori mai mare

Pacienţii cu tiroidită autoimună au o frecvenţă mai mare a bolii celiace – intoleranţa la gluten. „Riscul este de 4 ori mai mare decât la populaţia generală, iar la copii pare a fi de 6 ori mai mare. Noi ne confruntăm cu această problemă când avem un pacient cu hipotiroidism, cu tiroidită autoimună şi care, în ciuda faptului că urmează tratamentul corect, nu se echilibrează tiroidian. Aceşti pacienţi nu au acea boală celiacă clasică, simptomele sunt fruste, deci ne trebuie un diagnostic activ din partea fie a endocrinologului, fie a medicului de familie.“

Există şi alte situaţii, mai rare, dar care trebuie luate în considerare. „Aceşti pacienţi pot avea o afectare autoimună a hipofizei – hipofizită limfocitară – dar care se poate manifesta la femeia tânără, activă reproductiv, mai ales în perioada peripartum, deci şi colegii ginecologi trebuie să fie avizaţi asupra acestei boli. Şi tot o asociere de care trebuie să ţină cont medicii ginecologi este că tiroidita autoimună se asociază cu o rată mai mare de infertilitate şi de avorturi precoce, în săptămâni mici de sarcină.“

„Spectrul de boli autoimune este extrem de variabil“

„De asemenea, avem situaţia pacienţilor care au anemie pernicioasă şi hemograma trebuie să facă parte din panelul de analize, eventual şi o dozare de vitamina B12.“

„De altfel, spectrul de boli autoimune pe care îl poate avea pacientul cu tiroidită autoimună este extrem de variabil. Ei pot avea şi vitiligo, pot să aibă şi scelaroză multiplă şi alopecie de origine autoimună, deci practic, orice boală autoimună se poate asocia cu tiroidita autoimună şi e bine ca pacientul să fie avizat şi la rândul lui să anunţe ceilalţi colegi care-l examinează că are o boală tiroidiană autoimună pentru ca ceilalţi colegi să judece celelalte comorbidităţi care apar în acest context.“

„E foarte important să ştim dacă pacientul nostru are sau nu şi alte boli autoimune – voi da doar exemplul diabetului zaharat pe care aşa avem o şansă să-l diagnosticăm mai precoce, ştiind că diabetul de tip 1 se asociază cu o rată mare de morbiditate, mai ales la pacienţi tineri care fac afectare renală semnificativă, afectare oculară şi mai ales asocierea cu insuficienţa suprarenală care poate ajunge la cazuri dramatice cu hipotensiune severă, cu greaţă, cu vărsături, cu modificări severe ale ionilor în sânge, ale sodiului şi ale potasiului care pot pune în pericol viaţa pacientului.“

Medicul a adăugat că vârful de prevalenţă al tiroiditei autoimune este între 30 şi 50 de ani. „Dar există şi cazuri pediatrice, în asociere cu sindroame poliglandulare autoimune.“

bicarbonat de sodiu Shutterstock

Sarea iodată şi tiroida autoimună

„Sarea iodată este indicată ca profilaxie universală, însă pacienţii cu tiroidită autoimună trebuie să evite excesul de iod. Excesul de iod vine din cu totul alte surse decât un aport normal de sare. Dacă pacientul mănâncă normosodat, sarea iodată nu e un pericol, chiar dacă pacientul are tiroidită autoimună. Mai mult, dacă avem o femeie gravidă, atunci medicul ginecolog trebuie să ştie că necesarul de iod este mai mare chiar şi la o persoană cu tiroidită autoimună şi să-i suplimenteze acest aport administrându-i nişte vitamine de sarcină care conţin obligatoriu iod.“

„Excesul de iod poate veni din surse alimentare – peşte oceanic, fructele de mare – anumite expectorante mai conţin iod şi acelea trebuie evitate, anumite medicamente precum amiodarona, anumite substanţe de contrast pe care le folosesc colegii noştri imagişti sau cardiologi care conţin o doză mare de iod şi pacienţii ar trebuie screenaţi înainte de a face o investigaţie nonurgentă.“

„ Când investigaţia e urgentă nu e timp să aşteptăm aceste dozări hormonale. Dar, dacă e o intervenţie radiologică care necesită substanţă de contrast iodată şi e ceva programat, există timpul necesar ca medicul de familie sau endocrinologul să dozeze hormonii tiroidieni la un astfel de pacient. Mai există anumite suplimente cum este, de pildă, spirulina care e foarte bogată în iod şi anumite dezinfectante cum este betadina care trebuie folosite cu prudenţă sau în cantităţile cele mai mici sau folosite alte dezinfectante.“

În ce condiţii creşte riscul de cancer tiroidian

„Există studii care arată că pacienţii cu hipotiroidie şi tiroidită cronică autoimună au un risc mai mare de cancer tiroidian. Nu numai de cancer tiroidian diferenţiat, cum sunt carcinoamele papilare, dar au un risc mai mare de a face o formă particulară de cancer tiroidian, numit limfom. Din acest motiv, aceşti pacienţi au şi o urmărire ecografică periodică, sunt pacienţi a căror tiroidă se poate organiza nodular. Dacă nodulii cresc într-un ritm neobişnuit sau au anumite caracteristici ecografice suspecte, acestor pacienţi li se practică o investigaţie minim invazivă – puncţie tiroidiană cu ac fin- care poate diagnostica aceste boli.“

„Grija mare este la dezvoltarea limfoamelor tiroidiene. Chiar dacă sunt nişte boli rare, prevalenţa la aceşti pacienţi e semnificativ mai mare decât în populaţia generală. Deci, orice nodul cu creştere rapidă sau cu caracteristici ecografice de suspiciune trebuie puncţionat şi evaluat citologic. Iar dacă e cazul, pacientul ajunge la tireidectomie. Dar, în general, sunt noduli benigni. Rata de cancer este de 5%“, a conchis medicul.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite