Cancer de pancreas: factori de risc, simptome şi analize necesare pentru diagnostic

Cancerul de pancreas este printre cele mai agresive forme de cancer, cu o rată a mortalităţii extrem de ridicată. Deoarece această boală evoluează mult timp fără nicio manifestare, diagnosticul este de multe ori stabilit când tumoarea s-a extins deja la alte organe. Cancerul de pancreas este a cincea cauză de deces printre bolile oncologice.

În Europa, cancerul de pancreas este al şaptelea ca frecvenţă. În Uniunea Europeană, 11,6 bărbaţi din 100.000 sunt diagnosticaţi cu cancer de pancreas în fiecare an, această rata variind de la 4,7 (în Cipru) la 17,2 (în Ungaria).

Acest tip de cancer este cauza de deces anual a aproximativ 35.000 de bărbaţi. La femei, rata de afectare este de 8,1 din 100.000, mergând de la 2,1 (în Cipru) la 11,4 (în Finlanda), iar boala este de asemenea cauza de mortalitate a 35.000 de femei în fiecare an.

Frecvenţa cazurilor nou diagnosticate creşte odată cu vârsta, majoritatea fiind diagnosticate după vârste de peste 65 de ani.
 

Ghidul de tratament destinat pacienţilor pentru acest tip de cancer şi pentru alte 15 va fi disponibil pe site-ul www.daruiesteviata.ro.

Cauzele cancerului de pancreas

În prezent, încă nu ştim de ce apare cancerul de pancreas. Majoritatea cancerelor de pancreas (90%) nu sunt asociate cu niciun factor de risc; cu toate acestea, s-au identificat câţiva factori de risc pentru celelalte cazuri. Unii oameni cu aceşti factori de risc nu vor dezvolta cancer pancreatic niciodată, iar alţii care nu sunt supuşi acestor factori vor dezvolta această boală.

Factorii principali de risc ai cancerului de pancreas identificaţi până acum sunt:

• Genele

S-a dovedit că unele mutaţii genetice sunt legate de cancerul de pancreas. Mutaţiile genei BRAC2 sunt direct legate de transmiterea ereditară a cancerului de sân şi ovarian. S-a demonstrat implicarea acestei gene şi în unele cazuri de  cancere de pancreas.

Condiţii genetice rare, precum pancreatita ereditară, sindromul Peutz-Jeghers, sindromul FAMMM (melanom cu nevi multipli atipici familiali), cancerul de sân şi ovar cu componentă ereditară şi cancerul colorectal non-polipozic ereditar (HNPCC sau sindromul Lynch syndrome) se asociază cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului de pancreas.

Termenul de ereditar se referă la bagajul genetic transmis din generaţie în generaţie, prin intermediul membrilor familiei. Riscul de a dezvolta cancer de pancreas creşte dacă o rudă de gradul unu (părinţi sau fraţi) sau doi (unchi, mătuşi sau verişori) prezintă această afecţiune. Se estimează că între 5 şi 10% din cancerele de pancreas pot avea o componentă familială.

• Fumatul

25% din pacienţii cu cancer de pancreas sunt sau au fost fumători pe termen lung. Efectul acestui obicei se accentuează la pacienţii care prezintă una dintre afecţiunile genetice menţionate anterior.

• Vârsta

Riscul dezvoltării cancerului de pancreas creşte odată cu vârsta. Boala este cel mai adesea diagnosticată între 60 şi 80 de ani.

• Obezitatea

Există dovezi care sugerează faptul că riscul de cancer de pancreas poate creşte uşor odată cu creşterea indexului masei corporale. Indexul de masă corporală este un indicator de calculare a greutăţii pentru o înălţime dată, pe baza căruia se poate stabili dacă un pacient este obez sau subponderal.

• Pancreatita cronică

Pancreatita cronică creşte riscul de adenocarcinom pancreatic. Acest risc este mărit de fumat şi de factorii genetici.

• Există o asociere între diabet şi cancerul de pancreas; totuşi, este mai probabil ca  diabetul să fie în unele cazuri o manifestare timpurie a cancerului de pancreas şi nu un factor de predispoziţie.  
• Alcoolismul şi consumul mare de carne roşie şi procesată sunt suspectate de a fi asociate cu un risc crescut de cancer de pancreas, dar dovezile nu sunt concludente.

Simptome frecvente ale cancerului de pancreas

Cancerul de pancreas poate fi suspectat în urma unor simptome diferite. Principalele sunt scăderea în greutate, icterul şi durerile abdominale sau de spate. Aceste simptome pot fi cauzate de multe alte boli, fapt care îngreunează diagnosticarea cancerului de pancreas. Uneori, pacienţii se prezintă şi cu diabet sau pancreatită nou diagnosticate.

Câteva dintre simptomele care pot fi detectate în timpul examinării clinice a unui pacient cu cancer de pancreas sunt:

a) Icterul este o manifestare importantă, dar cancerul de pancreas nu este singura sa cauza. Icterul reprezintă îngălbenirea pielii şi a ochilor din cauza unui nivel crescut de bilirubină în sânge. Icterul poate fi o consecinţă a blocării canalului biliar comun din cauza tumorii, care în acest caz este cel mai probabil localizată la nivelul capului pancreasului.   

Se produce de asemenea acumularea bilei în vezica biliară, care va cauza mărirea acesteia. Deoarece canalul biliar comun este blocat, bilirubina nu ajunge la intestine şi materiile fecale sunt albicioase.

Dacă nivelul bilirubinei din sânge este crescut, aceasta este excretată din corp prin intermediul urinei, în concentraţie mai mare decât în mod normal, urina fiind mai închisă la culoare decât de obicei.  

b) Durerile abdominale şi de spate. Acestea sunt cauzate de presiunea pe structurile din vecinătate, inclusiv pe elementele nervoase. Acestea apar, în general, dacă tumora este localizată în corpul sau coada pancreasului. 

c) Scăderile neaşteptate în greutate şi lipsa poftei de mâncare sunt comune.

d) Manifestările  digestive apar dacă tumora blochează canalul pancreasului care se uneşte cu canalul vezicii biliare, rezultând absenţa enzimelor necesare digestiei meselor grase. Aceasta poate cauza greaţă, vărsături şi diaree.

e) Pot apărea cheaguri de sânge, deşi majoritatea au alte cauze. Dacă cheagul apare într-o venă profundă (membre inferioare, membre superioare sau pelvis), se numeşte tromboză profundă. Rareori, o bucată dintr-un cheag de sânge poate ajunge în fluxul sanguin şi se poate opri apoi într-o arteră a plămânilor (embolie pulmonară), cauzând dureri toracale şi dificultăţi de respiraţie.

f) Textura inegală a ţesutului adipos de sub piele (lipodistrofie) se poate dezvolta şi este cauzată de eliberarea enzimelor pancreatice care digeră grăsimile. 

g) Tulburări ale metabolismului carbohidraţilor şi rar diabetul, ce se pot diagnostica printr-un test de laborator şi care apar în urma distrugerii celulelor pancreatice producătoare de insulină.   

h) Pancreatita reprezintă o inflamaţie a pancreasului şi poate fi cauzată de cancerul de pancreas, în special la persoane vârstnice, când nu există alt motiv evident care cauzează pancreatita, cum ar fi litiaza biliară sau abuzul de alcool. Totuşi, simptomele pancreatitei (în special durere, greaţă, vărsături) nu se manifestă exclusiv în boala pancreatică, ceea ce poate face diagnosticarea dificilă.

Analize necesare pentru depistarea cancerului de pancreas

1. Examinarea radiologică

Când se suspectează cancerul de pancreas,  ecografia abdominală cu ultrasunete este de obicei examinarea iniţială. Pentru evaluări suplimentare, se mai fac ecografie endoscopică cu ultrasunete (EUS), tomograf cu detectori multipli şi substanţă de contrast (MD-CT), examenul de rezonanţă magnetică nucleară (RMN/MRI). Acestea, împreună cu rezonanţa magnetică colangiopancreatografică (MRCP), au cea mai mare sensibilitate, nu doar pentru a depista cancerul de pancreas, dar şi pentru  furnizarea de informaţii suplimentare asupra canalelor pancreatice şi biliare.      

2. Testele de laborator

CA 19.9 este un antigen carbohidrat care poate fi produs de celulele canceroase din  pancreas şi poate fi detectat în sânge, în urma unei analize. Unii pacienţi cu cancer de pancreas pot avea un nivel ridicat al CA 19.9 (marker tumoral), în timp ce alţii pot să nu îl aibă ridicat.
CA 19.9 poate fi crescut şi din alte motive, deci nu prezintă specificitate pentru cancerul de pancreas. Determinarea nivelului seric de CA 19.9 nu este foarte utilă în stabilirea unui diagnostic de certitudine, dar este adeseori folositoare pentru a stabili un nivel de referinţă, cu scopul evaluării răspunsului la tratament şi urmărirea evoluţiei pacientului.

3. Examinarea histopatologică

Aceasta reprezintă examinarea de laborator a celulelor tumorale, prin prelevarea unei mostre din tumoră (biopsie). Această examinare de laborator este efectuată de un medic anatomopatolog care va confirma diagnosticul de cancer de pancreas şi va oferi mai multe informaţii despre tipul de cancer. Este obligatorie în cazul tumorilor inoperabile sau dacă este planificat un alt tratament înainte de intervenţia chirurgicală.

Corectitudinea informaţiilor din acest articol este garantată de parteneriatul Dăruieşte Viaţă cu forul cel mai prestigios al medicilor oncologi din Europa, ESMO -European Society for Medical Oncology.

Asociaţia Dăruieşte Viaţă are în derulare proiecte în spitale din Bucureşti, Timişoara şi Braşov, care urmăresc în special dotarea cu aparatură şi renovarea spitalelor publice în care sunt îngrijiţi bolnavii de cancer.