Bolile care dau miros de peşte urinei. Când trebuie să ne adresăm medicului

Bolile care dau miros de
peşte urinei. Când trebuie să ne adresăm medicului

Anumite boli, şi nu puţine, pot schimba culoare şi mirosul urinei

În condiţii normale, urina ar trebui să afie limpede şi fără miros. Anumite boli însă precum diabetul, infecţiile tractului urinar sau simpla deshidratare pot schimba această situaţie într-una extrem de neplăcută.

Ştiri pe aceeaşi temă

Duşurile mai dese nu vor schimba mirosul de peşte al urinei, dau asigurări medicii, întrucât această situaţie nu are nimic de-a face cu igiena personală. De vină pot fi anumite boli, şi nu puţine, din pricina cărora ambele genuri ajung să experimenteze această situaţie. Despre ce boli este vorba.

Trimetilaminuria - TMAU – un sindrom metabolic cunoscut şi sub numele de sindromul mirosului de peşte. Persoanele afectate de acest sindrom ale cărei cauze sunt necunoscute au un miros corporal foarte asemănător celui de peşte stricat din cauză că organismului lor nu are o enzimă care descompune trimetilamina, o substanţă puternic mirositoare, produsă în intestine. Odată ce concentraţia acestei substanţe creşte – mai ales după consumul de ouă, ficat sau peşte – corpul o elimină prin urină, transpiraţie, fluide vaginale sau salivă.

Infecţiile tractului urinar. Întregul sistem urinar – vezica, rinichii, uretrele – este construit pentru a ne scăpa de toxinele din corp. Orice infecţie patogenă pătrunsă în organism poate da peste cap întregul sistem. Anatomia femeilor şi vecinătatea vaginului cu anusul şi cu sfincterul vezicii urinare le fac pe acestea mai vulnerabile la infecţii. Pot apărea senzaţii de arsură în momentul urinării, urinări frecvente, precum şi o urină închisă la culoare, cu miros de peşte.

Inflamaţia prostatei. Are loc sub acţiunea unei bacterii patogene, dar de regulă e greu de indicat cu precizie despre ce e vorba. Cele mai comune simptome includ durerea la urinat, disconfortul în regiunea pleviană şi mirosul de amoniac al urinei. În plus, mai pot fi frisoane, oboseală, febră şi nevoia de a urina frecvent.

Vaginita. Este produsă de infecţii cu bacterii sau fungi şi poate determina disconfort la urinare, inflamarea vaginului, scurgeri vaginale, mâncărime şi urină cu miros de peşte. Identificarea precisă a cauzei ajută la prescrierea exactă a tratamentului.

Pietre la rinichi. Urina cu miros de peşte, însoţită de dureri de spate puternice pot fi semnul existenţei unor pietre la rinichi. Durerea apare când pietrele sau cristalele rămân blocate în uretere. Suplimentarea cantităţii de apă în dietă poate fi de ajutor, dar cele mai severe astfel de situaţii trimit pacientul direct pe masa de operaţie.  

Probleme cu ficatul. Proasta funcţionare a ficatului poate determina miros de peşte în urină. Atunci când ficatul este sănătos, o cantitate mică de bilirubină ajunge în urină. Cantitatea de bilirubină creşte, închide la culoare şi schimbă mirosul urinei, în condiţiile în care ficatul nu mai funcţionează normal.

Deshidratarea. Uneori, acestă situaţie poate fi urmarea unei simple lipse de apă din corp. Acest deficit de apă ridică concentraţia de amoniac şi toxine din urină, fapt care îi schimbă culoare şi mirosul şi afectează volumul eliminat.

Mâncarea şi băutura. Urina poate mirosi şi ca urmare a consumului exagerat de cafea sau produse care conţin cafeină. Cafeina este un puternic diuretic care duce de foarte multe ori la urinări frecvente şi la deshidratare. Anumite alimente precum sparanghelul au acelaşi efect, prin urmare evitaţi aportul de astfel de băuturi. Indicat este să suplimentaţi cantitatea de apă.

Diabetul. Persoanele care au diabet au un nivel crescut al glucozei în sânge care ajunge şi în urină, schimbându-i mirosul. Pentru a rezolva problema, vorbiţi cu medicul curant şi urmaţi o dietă care să menţină nivel normal al zahărului în sânge.  

Medicamentele. Anumite medicamente schimbă mirosul urinei. Un exemplu este amoxicilina, dar şi alte antibiotice, alt exemplu fiind suplimentele alimentare cu multivitamine.

În cazul în care este greu să aflaţi cauza mirosului urât al urinei vorbiţi cu medicul dvs. Nu ignoraţi acest aspect, mai ales dacă este însoţit de alte simptome precum febra, vărsăturile, durerile de spate sau scurgerile vaginale.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările