Remediile naturale sunt tot medicamente. Care sunt principalele plante cu efecte secundare

Remediile naturale sunt tot medicamente. Care sunt principalele plante cu efecte secundare

Când cumpărăm remedii naturale, trebuie să întrebăm farmacistul despre reacţiile secundare ale acestora şi despre interacţiunea cu medicamentele FOTO: Arhivă

Cel mai adesea, plantele sunt promovate ca fiind alternative la medicamentele clasice, fără efectele secundare ale acestora. Într-adevăr, majoritatea remediilor naturale sunt mai bine tolerate şi metabolizate de organism decât pastilele. Dar aceasta nu înseamnă că preparatele din plante sunt total lipsite de reacţii adverse.

Ştiri pe aceeaşi temă


Chiar dacă sunt sută la sută naturale şi sunt mai ieftine decât pastilele fabricate de oamenii de ştiinţă în laboratoare, şi plantele sunt tot un fel de medicamente. Ele tratează anumite boli cu condiţia să fie administrate în concentraţia corectă şi pe o anumită perioadă de timp.

La fel ca tratamentele clasice, şi cele din plante pot prezenta efecte adverse în cazul în care nu sunt luate corect. Categoriile de persoane cu cele mai mari riscuri în cazul plantelor folosite la întâmplare sunt cele cu mai multe afecţiuni asociate, copiii şi femeile însărcinate.

„Dacă nu se respectă dozele şi modul de administrare, pot apărea efecte neplăcute şi în cazul tratamentelor naturale, nu doar în cazul administrării de medicamente clasice. Aceste efecte neplăcute ţin de administrarea plantelor în cantităţi necorespunzătoare (mai mari decât cantităţile prescrise), de modificarea frecvenţei de administrare (prea des) sau de prepararea incorectă a tincturilor sau a uleiurilor volatile“, explică medicul primar anatomie patologică Constantin Săraru, cu competenţă în homeopatie, preşedintele Ligii de Homeopatie Clasică.

Sunătoarea sensibiliează ochii

Unele plante de leac cum este, de exemplu, sunătoarea, au mai mult succes chiar decât medicamentele prescrise de medici. Mai ales în ultimii ani, după cercetări care i-au confirmat beneficiile, sunătoarea a fost recomandată în foarte multe cazuri persoanelor care suferă de depresie.

Mai mult, tratamentele cu această plantă au depăşit în vânzări medicamentele recunoscute pentru efectul antidepresiv precum prozacul, în special în Germania şi în Statele Unite. Însă puţini sunt cei care ştiu că sunătoarea nu se foloseşte în combinaţie cu tratamentul medicamentos în cazul depresiilor sau al bolilor cardiovasculare, deoarece poate duce la agravarea acestor afecţiuni. În plus, femeile care iau anticoncepţionale orale trebuie să ştie că sunătoarea scade efectul acestora.

Principalul efect secundar al ceaiului de sunătoare este sensibilitatea la lumina solară pe toată durata tratamentului. Însă mai pot apărea, de asemenea, tulburări gastrointestinale, reacţii alergice, oboseală, stare de ameţeală şi confuzie, senzaţia de gură uscată.

Sulfina şi levănţica, anticoagulante

Recomandate mai ales pentru efectele de combatere a stresului, de ameliorare a calităţii somnului şi de tratare a tulburărilor de circulaţie sanguină, sulfina şi levănţica se situează şi ele printre plantele cu efecte adverse demne de luat în seamă.

Aceste plante trebuie evitate de persoanele cu probleme de coagulare sau de cele care iau medicamente anticoagulante, deoarece printre proprietăţile sulfinei şi ale levănţicii este şi aceea de fluidizare a sângelui.

Păducelul dă palpitaţii

Este o plantă cu utilizări multiple, dar e benefică mai ales pentru tratarea tahicardiei, a palpitaţiilor sau a tulburărilor de ritm cardiac şi pentru reducerea nivelului colesterolului „rău” din sânge.

Atât timp cât este utilizat conform recomandărilor specialiştilor, păducelul nu are niciun efect secundar. Însă atunci când ceaiul este prea concentrat (mai mult de două linguriţe la o cană cu apă) sau dacă bei mai mult de trei căni pe zi, mai ales la începutul tratamentului, pot apărea palpitaţii, deoarece păducelul acţionează prin dilatarea arterelor coronare, care asigură vascularizarea inimii.

 

Creţuşca scade tensiunea

Infuziile de creţuşcă au indicaţii pentru tratarea durerilor intense de cap, a răcelilor şi a durerilor cauzate de reumatism. Creţuşca are, de asemenea, un puternic efect diuretic şi antiinflamator. Printre efectele adverse ale acestei plante se numără scăderea bruscă a tensiunii arteriale, de aceea nu se recomandă administrarea ei pe perioade lungi de timp. Ar trebui să o evite persoanele care suferă de ulcer sau de arsuri la stomac. 

Plante care se iau cu precauţie

  • Limba mielului – în cantităţi mari, este periculoasă. Poate afecta ficatul şi poate duce la instalarea cancerului.
  • Podbalul – poate duce la formarea tumorilor canceroase.
  • Tătăneasa – dacă este utilizată pe cale internă, poate fi toxică pentru ficat, dar nu şi în utilizarea externă.
  • Busuiocul cerbilor – în cantităţi mari, poate provoca apariţia convulsiilor şi trebuie evitat cu stricteţe de femeile însărcinate, deoarece poate duce la naşterea prematură.
  • Ienupărul – de evitat folosirea de către femeile însărcinate şi de cele cu insuficienţă renală.
  • Lemnul dulce – în cantităţi mari poate duce la retenţie de apă şi la instalarea hipertenisiunii arteriale.
     
Plante toxice Arnica, brânduşa de toamnă, cetina de negi, cânepa codrului, cucuta, feriga, lăcrămioara, ciumăfaia, mătrăguna, măturicea, măselariţa, nemţişorii de câmp, piperul lupului, ruta, vâscul
De evitat în sarcină Uleiul de busuioc, cruciuliţa, limba mielului, mărul lupului, pelinul, podofilul, tătăneasa, tuia, aloe vera (intern), angelica, arnica, coada-şoricelului, cruşinul, dracila, eucaliptul, isopul, lemnul dulce, levănţica, anasonul, ardeiul iute, cimbrul, obligeana, seminţele de pătrunjel, rostopasca, rozmarinul, salvia, uleiul de scorţişoară, urzica, zmeurul, valeriana

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările