Din senin îi vine ideea să facă un copil. Ar fi frumos ca ei doi, doctoranda şi muzicianul, să dea naştere unei vieţi. Să îngrijească de un bebe. De-a dreptul idilic. Dar... în poluarea asta? În lumea noastră plină de ticăloşie? Dacă îţi pasă cît de cît de umanitate, nu te mai apuci să faci copii. Îţi înghiţi instinctul. Mai ales cînd ştii că fiecare nouă progenitură se transformă într-o sursă de poluare. Aşa că facem copii sau nu?
În timp ce cobori de la etajul patru, de la primul spectacol la al doilea, mâna se odihneşte pe balustrada roşie şi ondulată. Parcă nu te-ai grăbi. Parcă ţi-ai lua câteva momente să savurezi tot ce se vede în jur. Pereţii galbeni pulsează de lumină. Între etaje te opreşti să-ţi tragi sufletul. Culorile vii se topesc în tine. Şi zâmbetul e gata.
„Ce e Ţăndărică? Asociaţi-l cu un singur cuvânt”, ne roagă eleganta actriţă Petronela Purima, căreia prezenţa de spirit nu-i lipseşte niciodată. „Bucurie, o cale, drumul spre învăţătură, iniţiere, o viaţă”, se aud răspunsuri din diferite colţuri ale sălii.
Capete machiate în măşti groase, albe sau gri, răsar din rampă. Replicile se întretaie: „Nu-mi place să aştept!” „Fă un efort de voinţă!” „Incredibil!”. În muzica de uvertură veselă, se insinuează, din când în când, un grohăit de rinoceri. Un personaj face o săritură în faţa cortinei. Un băiat străbate teatral-sprinţar rampa, în paşi de cabaret.
Acum două-trei zile mi-au căzut ochii pe o ştire de pe Yahoo: 11% dintre tinerii din vestul ţării optează pentru o carieră în teatru. Conform sondajului, teatrul este a treia meserie dorită după avocaţi şi programatori. Pe care piaţă a muncii îşi vor desfăşura aceşti oameni talentul şi creativitatea?
O casă ticsită de cărţi, cu mobilă veche, încărcată până la refuz. Aşezat comod în sală, prietenul din dreapta exclamă: „Parcă-i biblioteca mea de dinainte!”. După spectacol, aveam să aud aceeaşi replică din diferite guri. Acum, de ce să mint, de fapt, semăna leit şi cu biblioteca mea!
De ce oşenii sunt mai agresivi decât alţi locuitori din Nord? Este întrebarea de la care pornea antropologul Nicoară Mihali într-un recent grupaj de articole din revista „Cultura”. S-ar zice că predilecţia de a rezolva tranşant lucrurile (cu ajutorul cuţitului, de exemplu) nu e o întrebare care să-l preocupe doar pe Nicoară Mihali, ci şi pe regizorul Marcel Ţop.
Mike Bartlett este un tânăr autor britanic (34 de ani) care a ras cam toate premiile de dramaturgie din ultimii ani. Piesa lui, „Cockoşi“ („Cock“), montată în 2009 la Royal Court Theatre, în Londra, a câştigat Premiul „Laurence Olivier“ (cea mai importantă distincţie din Marea Britanie). În scurt timp, textul a fost montat pe Broadway.
Putin nu renunţă la cucerirea Ucrainei: „Nu ascultă pe nimeni. Are propriile planuri de restaurare a imperiului”
Conflict mocnit în Coaliţie în relaţia
PNL-PSD cu UDMR
SPECIAL | Povestea Smarandei Brăescu, femeia fantastică a României
Cel mai negru coşmar: o Rusie nucleară în haos. Predicţia unei experte în analize de risc
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
