Exclusiv Iohannis, „uitat” de șeful NATO. Cât de multă încredere mai prezintă România după scandalul alegerilor. Expert: „Suntem ca elevul cuminte, dar fără ambiție”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Politologii Corneliu Bjola, profesor de diplomație la Universitatea Oxford, și Marius Ghincea, expert în securitate și cercetător la Universitatea ETH Zurich din Elveția, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce România devine tot mai irelevantă pe plan extern. Iar vina nu le aparține în niciun caz aliaților noștri.

Politicienii români sunt lipsiți de viziune, cred experții. FOTO Inquam Photos / George Călin
Politicienii români sunt lipsiți de viziune, cred experții. FOTO Inquam Photos / George Călin

România nu a fost invitată la reuniunea restrânsă a șefilor de stat din țările NATO europene, miercuri, 18 noiembrie, iar președintele Iohannis a recunoscut acest lucru. Profesorul Corneliu Bjola, de la Universitatea Oxford, și expertul în securitate Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH Zurich din Elveția, vorbesc despre faptul că România are nevoie de o strategie și de o viziune mai complexă de politică externă. Departe de a fi devenit o paria, România are serioase probleme inclusiv de imagine, mai cu seamă după problemele care au dus la criza politică pe care o traversează.

Astfel, devine tot mai evident că lipsa de idei și lipsa de implicare a României în rezolvarea problemelor alianței, dar și faptul că nu arată că ar fi capabilă să-și rezolve măcar propriile probleme nu o recomandă ca partener serios. Spre comparație, Polonia sau țările baltice reușesc să fie percepute ca parteneri mult mai serioși din motive evidente.

Profesorul Corneliu Bjola explică, pentru început, importanța întâlnirii la care România nu a fost prezentă. Practic, România a fost „uitată” la o întâlnire cu o miză uriașă.

„Întâlnirea convenită de Mark Rutte este ultima dintr-o serie mai lungă de întâlniri bilaterale (Macron-Tusk, Macron-Starmer) și multilaterale (Varșovia, Berlin și, acum, Bruxelles), care s-au intensificat după alegerile din SUA de pe 5 noiembrie. Scopul acestor întâlniri este de a defini o poziție europeană comună în cazul în care SUA suspendă asistența militară pentru Ucraina. O astfel de situație ar lăsa Ucraina vulnerabilă razboiului genocidal lansat de Rusia, cu efecte devastatoare pentru întreaga Europă, inclusiv pentru România”, spune profesorul.

Obiectivele întâlnirii au fost cât se poate de clare, mai spune profesorul Corneliu Bjola: „Obiectivele acestor discuții sunt două: 1. Crearea condițiilor necesare pentru ca Ucraina să poată negocia un armistițiu dintr-o poziție de forță. 2. Formarea unei "coalition of the willing" capabile să ofere trupe, după modelul armistițiului coreean din 1953, pentru a preveni un nou atac din partea Rusiei.”

Vestea proastă este că România nu a fost invitată la această întrunire, așa cum susține președintele Iohannis, ceea ce spune multe și ridică alte semne de întrebare. Asta deși România, prin poziția sa strategică și nu numai, ar fi trebuit să fie mult mai implicată.

„Țările implicate în acest moment sunt cele care au capacitatea și voința de a sprijini aceste obiective: Marea Britanie, Spania, Italia, Germania, Polonia, Franța. România, fiind cea mai importantă țară din zona de sud, ar trebui să facă parte, în mod natural, din această coaliție. Totuși, decizia autorităților române de a nu participa la aceste întâlniri, luată probabil din dorința de a nu atrage atenția asupra războiului în timpul campaniei electorale, a fost accentuată de atacul hibrid si criza politică care a urmat alegerilor prezidențiale. Aceste evenimente au redus semnificativ voința politică de a se alinia acestor eforturi”, mai spune el.

Corneliu Bjola. FOTO: Arhivă personală
Corneliu Bjola. FOTO: Arhivă personală

„În cadrul NATO există rețineri”

Problemele României au fost constatate și de NATO. Lipsa de consistență a politicii externe, precum și problemele din ultimul timp, care au culminat cu ultimele scandaluri politice, nu au făcut deloc bine țării. „Chiar și în cadrul NATO există, cred, rețineri privind capacitatea de implicare a României, deoarece discuțiile actuale nu sunt doar teoretice, ci implică angajamente concrete, pe care România, în contextul actual, s-ar putea să nu fie în măsură să le ofere”, conchide profesorul Corneliu Bjola.

Și expertul în securitate Marius Ghincea vorbește despre faptul că politica externă a României nu are substanță și spune că este momentul unei reevaluări. România, spune el, trebuie să rămână ferm implicată în NATO și Uniunea Europeană, însă trebuie să devină mai activă și să contribuie, așa cum fac alte state, cu idei și cu proiecte serioase.

Noi suntem capabili să avem o politică externă, dar nu vrem. Există oameni în Ministerul de Externe și în structurile statului care se ocupă de afacerile externe, oameni foarte capabili să facă ceva coerent, structurat, doar că pentru asta ai nevoie de: unu - voință politică, și doi - ai nevoie de alocarea de resurse, care este, din nou, legată de voința politică. Deci în absența voinței politice nu poți să faci nimic. În Ministerul de Externe, dar și în Ministerul Apărării, există o mică comunitate de oameni care sunt foarte competitivi. Și dacă ar fi lăsați să-și facă treaba și li s-ar oferi resursele necesare, ar face treabă. Ce ne lipsește, ce avem nevoie, e o politică externă mult mai ambițioasă”, spune Ghincea.

În acest moment, România este precum un elev cuminte, dar mediocru, lipsit de orice fel de ambiție, este comparația făcută de Marius Ghincea. El a explicat și motivele pentru care România nu a fost nici măcar invitată la întâlnirea de la Bruxelles, întâlnire organizată de secretarul general al NATO, Mark Rutte.

România, ca elevul cuminte, dar fără niciun fel de ambiții

Dacă ne gândim la nivelul contribuțiilor noastre la Bruxelles, de exemplu, de ce nu a fost invitat Iohannis la întâlnirea restrânsă de la reședința secretarului general NATO de aseară, este pentru că, de obicei, la Bruxelles, toată lumea cu care mă văd eu prin instituțiile europene sau NATO se plânge nu că Bucureștiul face probleme, pentru că nu e genul Ungariei care să țipe, să facă scandal. Bucureștiul votează mereu conform poziției universale, se raliază altora, în general e copilul cuminte din clasă cu care poți lucra, dar, în general, nu vine cu nimic substanțial. Adică se așează la masă, are dreptul să vorbească, dar atunci când vorbește nu aduce nimic nou, nu vine cu niște poziții inovative, nu e preocupat să găsească niște soluții la propriile probleme și la problemele europene, ci doar se raliază la cei propun alții. Nu că ar fi prostul clasei, ci e elevul fără nicio ambiție. Deși ar trebui să fie ambițios, pentru că suntem totuși o țară importantă în Europa”, mai spune Ghincea.

România are propriile atuuri, de care însă nu știe absolut deloc să profite. Ideea de bază ar fi că trebuie să renunțăm la externalizarea gândirii de politică externă și de securitate către Bruxelles și Washington, ceea ce nu trebuie însă confundat cu un RoExit sau cu renunțarea la NATO. Din contră. România ar trebui să ia exemplul Poloniei și al țărilor baltice și să vină cu idei și proiecte în favoarea întregii alianțe.

„Suntem a șaptea țară care e importanță în Consiliu. Suntem o țară de graniță, cu cea mai lungă graniță cu Ucraina. Avem o țară care are un potențial economic și una dintre cele mai înalte niveluri de creștere economică. Nu suntem Malta sau altă țară mică. Doar că trebuie să capitalizăm, iar pentru asta avem nevoie de lideri politici care să și vrea mai mult”, punctează el.

E nevoie de o reevaluare în politica externă

Lipsa de substanță, lipsa ideilor și lipsa de consistență a politicii externe românești atârnă poate cel mai greu în ecuație. Iar acest lucru este vizibil și în cazul politicienilor din partidele mainstream – PSD, PNL și USR, lipsiți de idei și de orice preocupare privind politica externă:

Este evident nevoie de o reevaluare de politică externă, fără redirecționarea politică externă. Adică dacă ne uităm la ce spune Georgescu, la ce spun cei de la AUR, la viziunea pe care dreapta radicală o oferă pentru politica externă și de securitate românească, aceasta se bazează pe trei piloni: nealiniere geopolitică, hedging strategic și cvasi-izolare economică prin limitarea rolului investitorilor străini. Iar dacă este să rămânem în UE, mai degrabă ca Ungaria lui Orban. E clar, nu sunt deloc cele mai bune idei, din contră. Doar că bună, rea, este totuși o viziune cât de cât coerentă pentru politica externă românească, dacă lăsăm la o parte misticismul și discursul patriotard. Da, e o viziune extrem de nocivă pentru libertate, pentru dezideratul nostru multisecular de sincronizare cu Occidentul și pentru libertatea individuală a celor care nu se pliază pe tiparul socio-cultural autoritar și tradiționalist. Dar hai să vedem cu ce idei, cu ce vin nou politicienii din partidele pro-europene în contrapartidă? Aici văd eu o problemă intelectuală cu implicații politice. Partida pro-europeană nu vine cu nimic nou din punctul de vedere al viziunii de politică externă, deși contextul și, în consecință, certitudinile pe care a fost clădită viziunea postcomunistă nu mai sunt de actualitate.”

Altfel spus, reevaluarea politicii externe trebuie făcută ținând cont de noile realități și de marile provocări care au apărut la nivel global și regional. Însă această reevaluare trebuie să pornească de la aceleași principii, apartenența României la UE și NATO și continuarea parteneriatelor cu aliații noștri.

„E cazul să recunoaștem că certitudinile pe care ne-am clădit politica externă și de securitate în ultimele trei decenii sunt din ce în ce mai puțin sigure. În aceste condiții, a-ți băga capul în nisip nu este o soluție. Totuși, o astfel de reevaluare nu trebuie și nu poate, având în vedere dezideratele democratice și pro-europene ale poporului nostru, să includă o reorientare geostrategică. Parteneriatul strategic cu SUA, integrarea în Uniunea Europeană și apartenența la NATO trebuie să rămână în continuare piloni de bază ai politicii externe și de securitate a României. Însă e nevoie de mai mult. E nevoie de o reevaluare a direcțiilor de acțiune, a priorităților și a modului în care România trebuie să se comporte în noul context geopolitic, foarte diferit de cel pe care îl aveam în 2004, când am intrat în NATO, sau chiar în 2007, când am aderat la UE”, avertizează Marius Ghincea.

Există însă soluții, dar politicienii și autoritățile nu se grăbesc deloc să le adopte. „Aici ai nevoie de o întreagă dezbatere între politicieni, de un mediu academic, un mediu de think-tank și așa mai departe. Și mai ales de mai multă ambiție. Și voință politică, pentru că fără voință politică nu faci nimic. Instituțiile, statul, funcționarii, nimeni nu funcționează fără decizie politică”, e concluzia lui Ghincea.

Politicienii români, în pană de idei

O altă problemă, despre care se vorbește prea puțin sau chiar deloc, este că România nu alocă suficiente resurse pentru Ministerul de Externe. Așa se ajunge ca țări precum statele baltice, care au o populație de 5-6 ori mai mică decât România, să fie mult mai implicate și mult mai utile în cadrul coaliției. Un alt motiv pentru care România nu reușește să-și găsească un loc mai important ține de metehnele clasei politice dâmbovițene și de faptul că electoratul are cu totul alte preocupări și nu realizează cât de importantă este politica externă.

Marius Ghincea. FOTO: Arhivă personală
Marius Ghincea. FOTO: Arhivă personală

„E și o problemă electorală, că votanții români nu apreciază oamenii care nu vorbesc pe limba poporului. Oamenii sunt preocupați mai mult de probleme precum salariile, pensiile, situația internă, iar atunci politicienii se concentrează exclusiv pe asta. În general, problema noastră principală este voința politică și lipsa de resurse. Și asta nu e ceva nou”, adaugă Ghincea.

Un excelent exemplu, care ar trebui urmat, este cel al Poloniei: „În România, Ministerul de Externe are deficit de personal de 500 de oameni, primește cel mai mic buget din regiune. Nu poți să contezi în politica externă dacă nu aloci resurse. Doar să ne uităm la polonezi. Câți bani alocă pentru politică externă, câți bani alocă pentru lobby și așa și mai departe. Și se vede.”

De ce suferă credibilitatea României

În același timp, ultimele evenimente care au dus și la o criză politică de proporții au fost prost gestionate de România. Acest lucru ne-a adus în atenția lumii întregi și ne-a decredibilizat într-o anumită măsură. Marius Ghincea explică despre ce este vorba.

La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate. Adică le-am tot spus aliațiilor și partenerilor europeni și nord-atlantici că la noi e stabilitate, că politica de la București este predictibilă, că nimeni nu trebuie să-și facă griji că am putea ajunge în situația Bulgariei, care e deja la șaptea rundă de alegeri anticipate în trei ani. Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani a colapsat. Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară. Și dacă spunem că rușii sunt de vină și încă nu avem suficiente dovezi pentru asta, am arătat că avem vulnerabilități importante. Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile. Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există”, e verdictul expertului.

O altă idee promovată intens de la București a fost că România ar fi și un important furnizor de securitate în regiune. Iar aliații au constatat că lucrurile nu stau chiar așa.

„Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate. E una din ideile principale pe care Bucureștiul le promovează la nivel internațional, anume că noi furnizăm securitatea regiunii. Fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate. Ei bine, se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre, laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță. În buna tradiție românească, forme fără fond”, adaugă expertul.

Nu ne onorăm promisiunile

Și dacă nu era suficient, poziția României este șubrezită și de faptul că politicienii români au făcut un obicei din a face promisiuni pe care nu le onorează, inclusiv în relația cu Bruxelles-ul.

Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles, pentru că vorbind de coaliția de guvernare, am făcut niște promisiuni Comisiei Europene. Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme. În schimbul acelor reforme urma să primim miliarde și miliarde de euro. Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro. Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, au fost amânate pe anul viitor. Și Comisia Europeană ne-a păsuit. Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creșterea extremei drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul, după ce se termină alegerile, vă apucați de reformă. Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, ne-am dovedit a fi mai puțin stabili. Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară, ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate”, precizează el.

Marius Ghincea consideră că vulnerabilitățile pe care le-am arătat nu au cum să nu le dea de gândit aliaților. Care aliați nu ne vor abandona, însă digeră mai greu ceea le-a arătat România.

„Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri. Din păcate. Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova. Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice. Că, da, lucrează cu materialul clientului. Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”, conchide Marius Ghincea.

Politică

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite