Marian Drăgulescu a împlinit 40 de ani: Declaraţii tari de la singurul gimnast român calificat la Jocurile Olimpice

„Marocanul“ e definiţia sportivului inepuizabil! Se pregăteşte pentru competiţia de la Tokyo, care va marca a 5-a sa prezenţă la Olimpiadă! Şi, incredibil dar adevărat, n-are de gând să se retragă nici după întrecerea din Japonia.

Gimnastica masculină din România „trăieşte“ de ani buni prin Marian Drăgulescu. Care, vineri, a schimbat „prefixul“, împlinind 40 de ani. 

Iar Drăgulescu e printre cei mai prolifici sportivi din istoria României, cu patru participări la Jocurile Olimpice (2000, 2004, 2008, 2016) şi cu 31 de medalii cucerite la diferite competiţii dintre care 18 de aur!

Ceea ce lipseşte din CV-ul „marocanului“ e aurul olimpic. De altfel, câştigarea primului loc la Jocurile Olimpice de la Tokyo (23 iulie - 08 august 2021) e visul suprem care îl motivează să tragă tare la antrenamente. Într-un interviu acordat pentru playsport.ro, Drăgulescu a vorbit, pe larg, despre cariera sa şi despre obiectivele sale.

Ce a spus Marian Drăgulescu?

*Sper că anul 2021, la Jocurile Olimpice, mă va prinde într-o formă extraordinară, sănătos. Şi să vin cu medalia de aur de la Olimpiadă. E singura medalie care-mi lipseşte din palmares. Am medalii la Olimpiadă, dar aia galbenă s-a lăsat destul de mult aşteptată. Sper să nu se mai lase aşteptată şi la anul să mă lipesc şi eu de medalia de aur.

*Cred că voi continua până la sfârşitul anului 2021, pentru că vom avea încă un Campionat Mondial, după Jocurile Olimpice. Va fi în toamnă spre iarnă şi dacă tot mă înham aşa la treabă anul viitor, acum încă trei-patru luni în plus chiar nu va fi cred eu un efort extraordinar de mare.

*Anul 2004 a fost cel mai bun an din viaţa mea. În acel an, am câştigat patru medalii de aur la Campionatul European şi tot în acelaşi an am câştigat trei medalii la Jocurile Olimpice. Şi tot aici am reuşit performanţa de a obţine prima şi singura medalie cu echipa României la o ediţie a Jocurilor Olimpice.

*Eu l-am mai văzut pe băiatul meu (n.r. - Richard) concurând. Am fost şi arbitru, l-am arbitrat la mai multe competiţii, în ţară. La Naţionalele de la Ploieşti (n.r. - de luna trecută), a fost inedit faptul că am participat amândoi la aceeaşi competiţie. Nu ştiu în lume câţi părinţi ajung să concureze odată cu copiii lor la aceeaşi competiţie. Nu mă gândeam niciodată că voi ajunge să fac atât de mult timp gimnastică, încât într-o bună zi să mă aflu la aceeaşi competiţie cu fiul meu. 

*Consider că am obţinut aproape tot ce se putea obţine ca şi performanţe. Chiar mult mai mult decât mi-aş fi putut eu imagina vreodată. Într-adevăr, singurul regret e că nu am obţinut acea medalie de aur la Jocurile Olimpice. În fiecare an, printre alte dorinţe se numără şi obţinerea medaliei de aur la Olimpiadă.