Bölöni, tăios: „Nici vorbă de rasism la Colţescu! Stroe să nu-şi ceară scuze în numele meu“

Bölöni, tăios: „Nici vorbă de rasism la Colţescu! Stroe să nu-şi ceară scuze în numele meu“

Ladislau Bölöni a fost profund dezamăgit de modul în care brigada din România a fost pusă la zid

Din Grecia, antrenorul celor de la Panathinaikos a acordat un interviu în exclusivitate pentru „Adevărul“, în care a analizat, pe larg, incidentele de pe „Parc des Princes“, de la meciul PSG - Istanbul Başakşehir.

Dacă există un om în fotbalul românesc care a condamnat mereu manifestările xenofobe şi rasiste, atunci acela e Ladislau Bölöni!
 
Chiar şi cu riscul de a avea păreri nepopulare, uneori, fostul selecţioner a vorbit de fiecare dată, când a văzut episoade care au „pătat“ evenimentele sportive. Acum însă, Bölöni (67 de ani) a luat atitudine, extrem de deranjat de nedreptatea care i se întâmplă lui Sebastian Colţescu, după incidentele din meciul PSG - Istanbul Başakşehir.
 
„Adevărul“: Cum vi s-a părut toată această poveste petrecută pe „Parc des Princes“?
Ladislau Bölöni: Înainte de toate, vreau să spun că eu în viaţa mea nu m-am întâlnit cu domnul Colţescu sau domnul Haţegan. Apropo, cine mai era în brigada lor?
 
Tuşierii Octavian Şovre şi Sebastian Gheorghe...
Bun. Nici cu ei nu m-am intersectat nicăieri. Nici în Qatar, că acolo au fost trimişi, de câteva ori, arbitri din România. Poate că au fost şi ei, dar nu la meciurile mele. Şi mai vreau să fac o precizare importantă.
 
 
Vă rog...
Munca mea de antrenor m-a dus, de-a lungul carierei, în Franţa, în Portugalia, în Belgia sau în Grecia, unde sunt acum. Asta ca să mă rezum la Europa. Şi am avut de-a face cu mulţi jucători. Toate naţiile, toate culorile şi toate etniile posibile. Unii au venit şi au plecat, dar alţii au însemnat pentru mine mai mult decât simpli jucători de fotbal. L-am avut, de exemplu, elev pe Dieumerci Mbokani din Congo, despre care, sincer, nici nu ştiu cum să vorbesc. El, pe undeva, e „copilul“ meu. Tot aşa, camerunezul Mbia pe care, nu metaforic, ci în adevăratul sens al cuvântului, l-am prins de mână şi l-am dus la stomatolog şi l-am ţinut de mână, până când doctorul a făcut intervenţia. Şi el e „copilul“ meu. Oricât de african ar fi, ca să nu spun acel cuvânt care, se pare, e unul urât mai nou (n.r. - negru). Am avut şi fotbalist israelian, Rafaelov, cu care am amintiri care depăşesc sfera relaţiei de antrenor - jucător. Discuţiile noastre nu erau doar fotbalistice. Vorbeam despre politică, despre situaţia internaţională. Uite, că am pomenit de Mbokani mai devreme. Ţin atât de mult la el, încât atunci când şi-a pierdut primul copil (n.r. - băieţelul atacantului a murit în somn, în 2011, la doar cinci luni, din cauza unui stop cardiorespirator), deşi nu puteam să fiu lângă el, aveam şi eu în suflet durerea pe care a simţit-o el. Prin aceste exemple, am vrut să precizez că am trăit, prin natura meseriei, într-o lume multinaţională, multiculturală. Şi apreciez, în primul rând, fotbalistul şi omul! Fără să ţin cont de religia lui sau de culoarea lui. Ca dovadă, în cariera mea de antrenor, am luat la echipele mele doi jucători români, dar niciunul maghiar. Repet, pentru că la mine contează doar valoarea sportivă şi caracterul omului!
 
Corect. Să trecem acum la episodul de pe „Parc des Princes“.
În primul rând, trebuie să ţinem cont de atmosfera în care se joacă un meci de fotbal. Acolo, în zona băncilor tehnice, e mereu o mare tensiune. Nici măcar cei mai vestiţi antrenori ai lumii nu sunt scutiţi de această tensiune. Şi, în această tensiune, de cele mai multe ori, cuvintele grele sunt aruncate spre cine? Spre bietul de al patrulea arbitru, fiindcă ăla e cel mai aproape de băncile tehnice! Eu cred că, foarte probabil, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu banca turcilor şi cu Sebastian Colţescu. Te iei de unul de care poţi, ştiind că ăla n-are aceeaşi putere ca şi arbitrul de centru. Toată această situaţie bineînţeles că aduce o presiune şi asupra arbitrilor. Iar, uneori, limita lor de rezistenţă poate fi depăşită, că şi ei sunt oameni. Eu cred că toate aceste lucruri s-au întâmplat pe „Parc des Princes“. Ştiţi de ce cred asta?
 
 
De ce?
Pentru că, în cei 40-50 de ani de când sunt eu în fotbal, niciodată n-am văzut un arbitru care să vină spre banca tehnică şi să se ia de unul care n-a făcut nimic. Niciodată! OK, arbitrii mai greşesc pe teren, dar să vină să te dea afară de pe bancă, dacă tu n-ai provocat acest lucru, e imposibil!
 
Bun, deci e clar că turcii au provocat scandalul, prin comportamentul lor. Se şi aude pe înregistrare. Dar exprimarea lui Colţescu, „ăla negru“, se poate cataloga drept una rasistă?
Eu vorbesc româna aproape la fel de bine ca limba mea maternă, maghiară. Franceza o vorbesc, cred că foarte bine. Nu sunt departe nici cu engleza, puţin mai departe cu portugheza. Când ai exprimări rasiste, accentul tău, cuvintele tale, limbajul corpului trădează aceste porniri extrem de urâte, condamnabile. Ori eu n-am sesizat aşa ceva la Colţescu! Şi, repet, am pretenţia că ştiu bine limba română. Faptul că tu spui „ăla negru“, ca să identifici repede un om, păi asta nu poate fi niciodată rasism! Exprimarea lui Colţescu n-a avut nicio urmă de dispreţ sau de ură, vizavi de persoana care era pe banca formaţiei turce. O mare problemă în această situaţie, dacă vrei să o înţelegi, e că, în limba română, cuvântul „negru” descrie o culoare. Colţescu nu spune „niggar“, cuvânt în engleză cu cononaţie rasistă, el nu spune „cioară“, care e un cuvânt jignitor în română. Colţescu foloseşte un cuvânt din română, care e interpretat, în mod eronat, de către cei care l-au auzit. Iar ăsta a fost ghinionul brigăzii din România. Că e un cuvânt folosit de ei, care probabil că ar fi fost folosit şi de altă brigadă din România, e similar cu cuvintele jignitoare, cu conotaţii rasiste, din alte limbi. Iar în reacţiile care au curs de aici, am auzit şi o chestie care m-a bulversat.
 
 
Ce anume?
Că al patrulea arbitru (n.r. - Sebastian Colţescu) ar fi trebuit să ştie numele antrenorului secund de la formaţia turcă (n.r. - Pierre Webo). Dar de unde?! Ei, oamenii de pe băncile tehnice, cunosc numele tuturor arbitrilor care sunt la un meci? Eu, ca antrenor, întreb din când în când: „Din ce ţară e arbitrul?“. Iar asta doar când am meci internaţional. În rest, habar n-am cum îi cheamă pe arbitri şi nici nu mă interesează! Şi tot aşa, pe niciun arbitru din lume nu-l interesează cum îl cheamă pe maseurul de pe banca tehnică a celor de la ASA Târgu-Mureş, de pildă! Despre ce vorbim aici? Apoi, altă observaţie...
 
Vă rog...
Am văzut că, în ţară, unul dintre marii dătători de lecţii spunea că arbitrii trebuie să vorbească în engleză, limba internaţională, în timpul meciurilor. De acord! Dar n-au această obligaţie şi când vorbesc între ei! Atunci, vorbesc în limba lor maternă, în care se descurcă cel mai bine. 
102
selecţii a adunat Ladislau Bölöni pentru România, între 1975 şi 1988, marcând şi 23 de goluri sub tricolor.
 

„Românii nu sunt rasişti!“

De ce credeţi că am ajuns aici? Într-o situaţie în care cuvântul „negru” declanşează un scandal planetar...

Pentru că, lăsând dracului fotbalul la o parte, din păcate, trăim o epocă tensionată. Aproape ca într-un Război Mondial! Peste tot, numai probleme economice şi sociale deosebit de importante. Vedem cu toţii ce se întâmplă în lume, inclusiv cu această pandemie, în care fiecare ţară încearcă să se descurce cât mai bine, pe cont propriu. Trăim o perioadă delicată, în care acest liberalism politic, european, mondial cere înţelegerea acestei situaţii sensibile. Suntem, într-adevăr, toţi egali, dar şi respectul trebuie să fie pentru toată lumea. Şi, în această perioadă dificilă, foarte mulţi dintre noi ne străduim să rămănem „politically correct“. Doar că, trebuie spus şi acest lucru, prin disperarea cu care vrem să fim „politically correct“, unii dintre noi încercăm să ne facem remarcaţi, să ieşim în evidenţă. Iar aici vreau să mă refer la ce am citit că ar fi spus ministrul Sportului, nu mai ştiu cum îl cheamă, Tiberiu parcă...

Da. Ministrul Sportului, Ionuţ Stroe. Şi-a cerut scuze, în numele sportului românesc, pentru exprimarea lui Colţescu.

Ei bine, eu am fost un sportiv român şi îl rog să nu-şi ceară scuze în numele meu! El e un politician care vrea să se afirme şi atunci îşi dă cu părerea şi îşi cere scuze, că, vezi domne, ce mare democrat şi liberal şi la modă e el, cu respect faţă de toată lumea! Doar că n-are respect faţă de lumea în care trăieşte el! Faţă de acea lume n-are niciun fel de respect. El vrea doar să se afirme. Şi acest sentiment, această părere exprimată de acest politician îi influenţează apoi pe foarte mulţi. Şi, de aceea, mă deranjează foarte tare că Tiberiu Stroe sau Ionuţ Stroe, cum îl cheamă, iese la fotografii şi îşi dă cu părerea. Cum au fost şi alţii, de altfel! Am citit chiar la voi, la „Adevărul“. Spune-mi, te rog, cine şi-a mai dat cu părerea?

A spus Răzvan Burleanu că federaţia condamnă exprimarea lui Colţescu şi că, dacă UEFA va considera că a fost una rasistă, şi FRF va lua măsuri împotriva lui pe plan intern.

Iarăşi o ieşire publică, în care a existat un singur scop, acela de a fi „politically correct“. Eu am avocatul meu în Franţa şi cred că am să redactez o scrisoare cu ajutorul lui şi să o trimit atât la UEFA, cât şi la FIFA. O să le explic ce au putut trăi aceşti arbitri, care au fost pe „Parc des Princes“, şi în ce „găleată“ au putut să cadă. Şi, din păcate, vor fi marcaţi de acest episod pentru o viaţă întreagă! Şi în această scrisoare, cred că o să mai scriu ceva! 

Ce anume?

Că nişte oameni care ies acum din ţara noastră şi îl fac rasist pe Colţescu, au tăcut cu alte ocazii! De pildă, ca atunci când l-am sunat pe Burleanu şi i-am cerut socoteală de ce acceptă federaţia scandările xenofobe ale jucătorilor FCSB, după ce au câştigat Cupa României, în sezonul trecut, în faţa celor de la Sepsi. Şi încă aştept răspunsul lui! Ei bine, o să scriu şi la UEFA acum că încă aştept răspunsul FRF. Până la urmă, cine e vinovat? Unul care foloseşte un cuvânt oarecare sau un ministru sau o federaţie care acum sare şi urlă, dar, cu alte ocazii, nu-şi face treaba? Şi ştii ce e trist, după toată această poveste?

Vă rog...

Că la UEFA, aceşti arbitri vor fi condamnaţi pentru rasism! Eu cred că acest nou val nu înţelege ce s-a întâmplat, de fapt, la Paris, şi nici nu vrea să înţeleagă! Pentru că acum e mai confortabil să fii de partea celor care, nici nu contează dacă au dreptate, dar care strigă mai tare. Iar când vine Federaţia Română de Fotbal şi spune că noi vom lua măsuri pe plan intern, dacă UEFA va considera că a fost un incident rasist, Dumnezeule mare, era să zic o prostie... Ăsta e o poziţie prin care tu, ca federaţie, transmiţi următorul mesaj: eu n-am nicio părere şi aştept să bată vântul, ca să o iau şi eu în direcţia respectivă. 

De ce credeţi că acest scandal a luat o amploare atât de mare?

Pentru că trăim vremuri în care consumaţia ştirilor a atins o viteză infernală. În mediul virtual, se fac schimburi de păreri. Poftim, despre Colţescu se vorbeşte acum şi în Africa! Cine Dumnezeu auzise până acum de Colţescu, în Africa?! Ce caută el acum, acolo? Îl împingem noi. 

Legat de problema rasismului...

Eu ştiu ce înseamnă rasismul! Eu ştiu foarte bine ce înseamnă să fii condamnat de la bun început şi pus în al doilea sau al treilea rând. Credeţi-mă că ştiu, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Eu nu cred că românii sunt rasişti! Zău că nu cred aşa ceva. Eu sunt ferm convins că aceşti băieţi, mă refer la arbitrii care au fost pe „Parc des Princes“, au ieşit din ţară ca să facă o treabă deosebit de bună şi au dat de o problemă pe care, dacă vrem, o putem înţelege. Dar să o numim rasism ar fi o exagerare deosebit de dureroasă! Nu numai pentru ei, nu numai pentru români, ci pentru întreaga lume. 

Cum vi se pare faptul că, înainte de izbucnirea scandalului, dinspre banca turcilor se aude: „La noi în ţară, românii sunt ţigani“.

E o provocare. Să nu crezi că eu, în cariera mea de antrenor, nu m-am lovit de astfel de episoade, în mod repetat. Dar eu vin şi întreb: ţiganii ce au, domne? Cel mai bun prieten pe care l-am avut la Târnăveni era un ţigan blond, ca mine. Şi acum, dacă l-aş întâlni, l-aş îmbrăţişa, că am fost prieteni din copilărie. Zău că şi ţiganii ar trebui să sară acum şi să întrebe: „Ce aveţi cu noi? De ce românii sunt comparaţi cu noi?“. 

Dacă aţi putea să-i transmiteţi un mesaj lui Sebastian Colţescu, ce i-aţi spune?

(face o pauză lungă şi oftează) Eu cred că liniştit nu poate să stea. Dacă va face o analiză pentru el, va şti foarte bine de ce a pronunţat cuvântul negru. Eu cred că l-a pronunţat, pentru că trebuia să identifice, rapid, pe cineva dintr-un grup. Nu cred, de fapt, sunt ferm convins de treaba asta! Colţescu să-şi facă propria analiză şi, dacă va ajunge la concluzia mea, atunci să stea liniştit, să accepte ce va urma, dar, în sufletul lui, să fie împăcat cu el însuşi! Pentru că viaţa trebuie valorificată la maxim! Sebastian Colţescu trebuie să fie acum foarte calm şi cu capul sus! Mai ales, dacă el nu se consideră vinovat, în sufletul lui. 

Mbappe îmi e simpatic şi sper să ia cât mai repede Balonul de Aur. Dar asta nu înseamnă că o să dau acum importanţă la ce a apărut pe Facebook-ul lui, legat de acest caz. Dacă nu era mingea, poate că Mbappe vindea acum seminţe undeva.
 
Cu ajutorul avocatului meu din Franţa, voi trimite o scrisoare la UEFA, în care să le explic că „negru“ în română nu e acelaşi lucru cu „niggar“ în engleză! Aceşti arbitri nu sunt rasişti! Şi afirm treaba asta, cu toate că nu i-am văzut, în viaţa mea.
 
O să le spun celor de la UEFA că aceşti arbitri au de suferit acum, şi din cauza FRF, şi din cauza ministrului Sportului din România. Atât FRF, cât şi MTS au reacţii, doar când vorbim despre incidente cu impact internaţional, dar, pe plan intern, închid ochii la foarte multe episoade deosebit de grave!
 
De ce federaţia n-a luat nicio măsură, în faţa cântecelor xenofobe ale jucătorilor FCSB, după câştigarea Cupei României, în finala cu Sepsi? Unde a fost Burleanu atunci? 
 
Rasismul e un sentiment deosebit de urât, plin de ură, pe care îl condamn. Ce a spus Colţescu însă n-are nimic de-a face cu ura de rasă.
 
Dacă ne uităm la un meci baschet şi între nişte jucători uriaşi e unul mai mic, automat, îi spunem „piticul“. Ce înseamnă asta? Că suntem rasişti?!
 
Cel mai mult mă deranjează că această brigadă va fi condamnată la UEFA. La ce presiune s-a creat, nu cred că poate scăpa basma curată din această poveste.
Ladislau Bölöni, antrenor Panathinaikos
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările