Vaccinarea obligatorie, tot mai aproape de realitate şi în România

În curând, părinţii care nu vor să-şi vaccineze copiii ar putea plăti amenzi de până la 10.000 de lei, potrivit proiectului legii obligativităţii vaccinării, ce urmează a intra peste câteva zile în dezbatere în Camera Deputaţilor

Începând de luna viitoare, vaccinarea ar putea deveni obligatorie în România. După doi ani de tergiversări, proiectul de lege privind obligativitatea vaccinării va fi dezbătut în procedură de urgenţă în Camera Deputaţilor, care este for decizional. În forma actuală, proiectul normativ prevede amenzi de până la 10.000 de lei pentru părinţii care nu participă la acţiunile de informare şi refuză vaccinarea copiilor. Vaccinarea poate fi refuzată doar dacă cei mici prezintă o contraindicaţie definitivă la unul sau mai multe din vaccinurile obligatorii.

Legea este utilă şi necesară

Experţii din sistemul de Sănătate susţin că această măsură este necesară, şi că ea trebuie adoptată fără alte tergiversări. „În contextul în care problema vaccinării s-a acutizat în ultimii ani, o lege privind obligativitatea vaccinării a devenit necesară. Consider că toate vaccinurile incluse în Programul Naţional de Vaccinare ar trebui să fie obligatorii”, a precizat medicul Adrian Streinu Cercel, managerul Institutului de Boli Infecţioase Matei Balş din Bucureşti. „O astfel de lege este şi utilă şi necesară. Avem nevoie de ea fără alte amânări, fără alte tergiversări. Vaccinurile sunt unele din foarte puţinele tratamente care şi-au dovedit eficienţa, dincolo de orice îndoială, în cei 200 de ani de când au fost inventate. Sunt atâtea maladii grave care au fost eradicate cu ajutorul lor. Astăzi lumea a uitat, însă în anii 50, atunci când a fost ultima epidemie de poliomielită, am avut mulţi colegi de clasă care s-au prătădit. Mai vedem şi astăzi, persoane în jur de 70 de ani care sunt deformate, sau au picioare mai scurte. Lumea nu-şi mai aduce aminte de efectele unei astfel de epidemii. Din păcate, prin nevaccinare, nu pui în pericol doar viaţa ta, ci a unei întregi generaţii”, a declarat medicul Gheorghe Borcean, preşedintele Colegiului Medicilor.

Ce prevede legea

În forma actuală, proiectul normativ prevede obligativitatea tuturor vaccinurilor stabilite prin Calendarul Naţional de Vaccinare pentru copii, vaccinările impuse de situaţiile epidemiologice, dar şi cele pentru personalul medico-sanitar. „În cazul vaccinărilor obligatorii, consimţământul pentru vaccinare se consideră ca fiind dat”, statuează Art. 21, lit (3). De asemenea unităţile de învăţământ vor avea obligativitatea să solicite, la înscrierea minorului o adeverinţă care să ateste efectuarea vaccinurilor, iar în cazul în care acesta nu este imunizat sau schema de vaccinare este incompletă, tebuie vaccinat în termen de un an. Singura situaţia în care un copil poate fi exceptat de la vaccinare este „dacă acesta are o contraindicaţie definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile”, contraindicaţie ce se certifică de către comisiile judeţene de vaccinare, ce vor fi înfiinţate prin noua lege.

Vaccinurile obligatorii pentru intrarea unui copil în colectivitate sunt cele împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, rujeolei, rubeolei, oreionului şi hepatita B.

 Cine a trăit în anii 50 îşi mai aduce însă aminte de ultima epidemie de polimielită, câţi copii s-au prăpădit, câşi au rămas deformaţi... Gheorghe Borcean, preşedintele Colegiului Medicilor

Ratele de vaccinare, în scădere constantă

Deşi la nivelul Uniunii Europene nu există o politică unică cu privire la obligativitatea vaccinării, recent, tot mai multe state au migrat spre astfel de politici în contextul creşterii alarmante a numărului de îmbolnăviri ce ar fi putut fi prevenite prin vaccinare. Astfel, în 2016, existau 11 ţări în UE unde atât vaccinările erau obligatorii, dar şi admiterea în învăţământ era condiţionată de dovada vaccinării: Belgia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franţa, Grecia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia şi Malta. Între timp şi Germania s-a alăturat acestei liste, în condiţiile în care la nivelul UE, de la 26.000 de cazuri de rujeolă în 2017, s-a ajuns la peste 83.000 doar un an mai târziu. 

Iniţiatorii legii au subliniat faptul că deja în ţara noastră se înregistrează o scădere dramatică a acoperirii vaccinale, semnificativ sub limita de 95% recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. „La nivelul anului 2015, pentru copiii de 18 luni, acoperirea vaccinală la nivel naţional şi pe tipuri de vaccinuri a înregistrat valori de 96,8% pentru BCG, 92% pentru HepB, 82,2% pentru DTP, HiB şi VPOT, şi respectiv 86,5% pentru ROR”, se arată în expunerea de motive.

În România, în timpul epidemiei de rujeolă din 2018, din cele 13871 de persoane pustătoare, 13.275 nu au beneficiat de vaccin.