Terapeutică:Ghimbirul previne atacurile de astm

Primele consemnări despre rădăcina de ghimbir ( Zingiber officinale), ca plantă medicinală, datează  din secolul  I. De atunci, ghimbirul e folosit pentru a îmblânzi efectele artritei reumatoide. În farmacopeea orientală se menţionează efectele terapiei cu rădăcină de ghimbir: este un remediu pentru durerile de cap, reduce sau elimină greţurile de dimineaţă, ameţelile şi vertijurile.

Conducătorii auto care s-au confruntat cu astfel de probleme au fost uimiţi să constate  că, folosind  ghimbirul (infuzia), au scăpat de aceste necazuri. Durerile de ficat şi balonările abdominale sunt ameliorate cu ajutorul infuziei de ghimbir, preparată din trei bucăţele de rădăcină, infuzate într-o cană de apă, timp de zece minute. Zilnic se consumă câte trei căni de ceai, după  fiecare masă. Sucul obţinut dintr-o rădăcină proaspătă de ghimbir, în amestec cu sucul de morcovi (în părţi egale), poate să prevină atacurile de astm. Bolnavii vor bea acest amestec dimineaţa, sub formă de cură, câte 15 zile pe lună sau în momentele critice.

Cidrul  de  ghimbir se prepară din 5 litri de apă plată, două linguriţe de rădăcină rasă de ghimbir, 900 de miligrame de zahăr brun, trei flori de soc, două linguri de  petale de trandafir roşu, 4 felii de  lămâie, 10 boabe de orez. Ingredientele se pun la macerat într-un borcan acoperit cu tifon şi se amestecă zilnic. După 5 zile, dacă temperatura camerei depăşeşte 25 de grade, cidrul  se strecoară, se pune în sticle închise ermetic şi se păstrează la rece.

Pentru siropul de ghimbir e nevoie de un kilogram de zahăr, 5 bucăţele de rădăcină de ghimbir, sucul unei lămâi, un litru de apă plată. Se fierbe ghimbirul în apă, la foc mic. După 20 de minute se strecoară şi în apa în care a fiert planta se adaugă zahărul. Se fierbe până când siropul se îngroaşă, apoi se adaugă sucul de lămâie. Siropul se toarnă călduţ în sticle de culoare închisă.