Tactica pseudoştiinţei – noul videoclip al campaniei CpF

Un nou videoclip al Coaliţiei pentru Familie (CpF) demonstrează încă o dată neputinţa acestei organizaţii de a-şi fundamenta ştiinţific impulsurile represive. După eşecul de a convinge publicul că excluderea persoanelor care iubesc altfel ar influenţa negativ natalitatea, CpF recurge la tactica pseudoştiinţei pentru a sugera că orientarea sexuală a părinţilor ar conduce la molestarea sexuală a copiilor acestora.

Intitulat „Cu ce mă afectează căsătoria între doi bărbaţi”, clipul vinde românilor drept dovadă ştiinţifică un studiu sociologic expirat şi ridiculizat de comunitatea academică internaţională, ba chiar şi de oamenii legii. Studiul pretindea să demonstreze că fiii şi fiicele cuplurilor non-hetero au o rată de succes social mai redusă.

Studiul citat aparţine sociologului american Mark Regnerus şi a fost etichetat de universitari şi judecători americani ca fiind „nedemn de a fi luat în serios” (detalii aici). Mai mult, de la publicarea sa, o investigaţie a comunităţii ştiinţifice americane a demonstrat că Regnerus a manipulat datele primare ale studiului ca să ajungă la concluzia dorită. Un grup de cercetători a refăcut studiul şi, surpriză, s-a dovedit că diferenţele dintre copii crescuţi în cupluri de acelaşi sex şi cei crescuţi de persoane hetero sunt minime. Detalii aici.

Clipul nu se inspiră însă direct in studiul lui Regnerus, ci, fără să ofere sursele, din materiale propagandistice care provin din mediul ultraconservator american, care încearcă astfel să îşi sporească influenţa în România. Studiul lui Regnerus a fost publicat în 2012, an electoral în SUA, şi a fost folosit în a sprijini campania prezidenţială a candidatului multi-milionar republican mormon Mitt Romney.

CpF nu se opreşte însă cu falsificarea aici, ci exagerează concluziile studiului lui  Regnerus. Deşi contestate, concluziile sociologului american erau mai temperate decât cele ale CpF. Sugerau doar că fiii şi fiicele celor ce iubesc altfel vor avea probleme de adaptare socială şi vor fi expuşi la un risc sporit de molestare. În versiunea CpF însă, copiii din familii de acelaşi sex sunt expuşi de 10 ori (!!!) mai mult la astfel de experienţe. O concluzie scoasă totalmente din burtă!

Clipul citează drept dovadă trei persoane, tot americane, care îşi confesează traumele copilăriei. Aceste trei exemple constituie chipurile demonstraţia concluziilor neadevărate şi exagerate ale studiului citat şi creează falsa impresie că molestare, abuz, violenţă, abandon, înfometare, tortură, crimă, sadism sau promiscuitate nu ar exista şi în familia tradiţională. Pentru a te informa de cantitatea de violenţă în familia hetero e doar necesar să citeşti ştirile. Voi cita şi eu trei exemple, ca să mă ridic la standardele de adevăr ale CpF, exemple nu livrate de grupuri de interes din SUA, ci provenind direct din realităţile familiei româneşti: „Mamă, peşte pentru copilul ei”, „Un bărbat din Dâmboviţa şi-a violat timp de un an fetiţa de 14 ani” sau „Un bărbat din Vaslui şi-a violat copilul, sub ochii mătuşii”. Şi lista e lungă.

În concluzie, trebuie să ne întrebăm de unde provine această lipsă de respect pentru public manifestată de CpF? Care e motivul? E doar rezultatul unei uri iraţionale, necreştine faţă de alţii? Posibil. Constituie această lipsă de respect pentru public expresia dorinţei de a câştiga cu orice preţ referendumul? Poate, dar mai e ceva. Văd o tendinţă profund anti-democratică în aceste clipuri. Văd elite ale României care gândesc despre noi, cetăţenii, că suntem un fel de masă tembelă de manevră, căreia dacă ştii să îi apeşi butoanele face exact ceea ce vrei. Inventează informaţie care să ne sperie, şi noi, de frică şi din necunoaştere, vom răspunde domesticiţi la stimuli şi vom vota ceea ce ni se cere. Astfel înţeleg democraţia CpF şi PSD. Eu, însă nu.