Strigătul de ajutor al unui tânăr: Crescut la orfelinat şi bolnav cronic, vrea un loc de muncă FOTO

Strigătul de ajutor al unui tânăr: Crescut la orfelinat şi bolnav cronic, vrea un loc de muncă FOTO

Nicolae Ţănicui are nevoie de sprijin în noua sa viaţă FOTO: Simona Chirciu

Veşti bune pentru Nicolae Ţănicui, tânărul care a crescut la orfelinat şi a trăit toată viaţa pe străzi. De curând, dosarul său pentru o locuinţă socială a fost soluţionat. Acesta are însă nevoie, în continuare, de puţin sprijin pentru tratamentul anti-hepatic şi pentru amenajarea noii sale locuinţe.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nicolae Ţănicui a primit în sfârşit o locuinţă socială pentru care depusese dosar cu mult timp în urmă şi vrea să împărtăşească bucuria cu cei care l-au sprijinit, fericit că nu va mai dormi pe străzi, mai ales că este şi bolnav. 
 
Totodată, tânărul are nevoie de un dulap pentru haine, un aragaz funcţional şi butelie, întrucât locuinţa este goală.  În continuare, Nicolae îşi caută de muncă undeva unde să nu fie solicitat foarte tare fizic, întrucât are probleme cu umărul drept, unde a suferit o intervenţie chirurgicală şi i s-a montat o tijă metalică. 
Are nevoie în continuare de medicamente, întrucât pensia de handicap (60lei/lună) nu îi permite să le cumpere.

 
 


 
 
 
FOTO ALL: Nicolae Ţănicui 
 
Cine doreşte, îl poate ajuta pe Nicolae cu medicamente, haine sau hrană sau prin donarea unor sume de banuţi în contul ING: RO90INGB0000999906582390. Dacă aveţi vreo ofertă de muncă pentru el, îl puteţi apela la numărul de telefon 0744.142.718 sau la nicolaescu14ro@yahoo.com.  
 
 
Nicolae Ţănicui are 38 de ani, o privire tristă, dar expresivă şi multă voinţă. Drama tânărului începe încă din copilărie, când a fost abandonat într-un orfelinat din Drobeta Turnu Severin, alături de cei trei fraţi ai săi, despre care nu mai ştie nimic. Deşi singur şi neajutorat, acesta a venit tocmai din Craiova în Capitală, pentru a cere sprijin: vrea şansa unui loc de muncă. 
   
Tânărul îşi strigă disperarea printr-un mesaj în care cere oricui îl poate ajuta, medicamente, mâncare sau haine. Unul dintre visurile lui este cel de a avea o cameră a sa şi un loc de muncă. Momentan, locuişte în Craiova, cu chirie şi munceşte cu ziua, pentru a-şi asigura ceva de mâncare şi o parte din medicamente. A venit cu trenul până în Bucureşti, pentru a cere sprijin, sperând că cineva îi va asculta cazul şi va găsi astfel, un loc de muncă.
 
De când a fost alungat din centrul de plasament, Nicolae doarme pe unde apucă. Uneori i se mai permite să doarmă în autogări sau biserici. Cere cu disperare un loc de muncă, pentru că ţine la cinste şi corectitudine. 
 
 Din păcate, din cauza unui accident suferit în copilărie, când trăia în orfelinat, nu îşi mai poate folosi braţul stâng pentru a ridica greutăţi. Cu toate acestea, poate presta diferite activităţi, atâta timp cât nu îi pun în pericol sănătatea. „De când am fost abandonat în orfelinat, mi-am petrecut o mare parte din copilărie în Centrul de Plasament nr. 5, Comuna Pătulele, Judeţul Mehedinţi, unde am dus o viaţă de calvar şi chinuri groaznice din partea copiilor mai mari, care mă băteau şi mă persecutau. Unii colegi mai mari m-au aruncat pe geam de la etajul 1 şi am căzut direct cu umărul pe ciment, am suferit o fractură de claviculă la umărul drept, am fost operat şi mi s-a introdus o tijă metalică pentru ca să nu îmi pierd braţul”, povesteşte Nicolae, care îşi doreşte să aibă altfel de sărbători anul acesta şi speră la o veste bună de Anul Nou: un loc de muncă.
 

A vrut să devină militar: un vis frânt

 
În 2005, după ce I s-a propus încetarea măsurii de plasament a solicitat Comisariatului Centrului Militar Judeţean Mehedinţi să realizeze stagiul militar pentru a putea rămâne în cadrul armatei. Aşa a ajuns la Spitalul Militar din Craiova, unde a fost depistat cu hepatită cronică de tip B, fiind clasat inapt pentru stagiul militar. „Am mers înainte cu boala fără ca cineva să mă ajute şi am trăiat 12 ani aşa, iar în 2017 am aflat că sunt purtătpr de virus hepatită cronică de tip B+D. Am tot căutat de munca, informând de la bun început că starea mea de sănătate nu pune în pericol viaţa persoanelor din jurul meu.”
   
Nicoale are nevoie de acest loc de muncă pentru a îşi putea procura singur mâncare, medicamente şi îşi poată plăti o chirie. 
 
Totodată, tânărul are nevoie de tratament continuu pentru hepatită, care nu este compensat şi pe care nu şi-l permite deşi nu este foarte costisitor: 1) Lagosa Silimarina 150 mg, 2) Esentiale Forte 300 mg, 3) Magneziu şi Vitamina B6, 4) Omeprazol 20 mg, 5) Controloc 20 mg.              
 
                                                                                                           
„Adesea, sunt judecat şi umilit de persoanele care nu pot înţelege confrutările majore şi cotidiene purtate de către o persoană lipsită de mijloace minime de existenţă. Dar viaţa şi educaţia, dar şi greutăţile vieţii, m-au învăţat să-mi câştig singur pâinea cu multă onestitate şi demnitate. În prezent, lucrez ocazaţional pe unde găsesc, iar câştigul meu este 40-50 lei, cât să-mi pot procura ceva hrană şi sunt mulţumit că nu deranjez pe nimeni”.
 
Fiind întrebat despre ceilalţi fraţi şi părinţii lui, Nicolae spune că nu ştie nimic cu certitudine şi că pe doi dintre fraţii săi nu i-a cunoscut. Din ce auzise, doi dintre fraţi ar fi plecaţi în afară iar al treilea doarme pe străzi. Referitor la părinţi, tatăl lor ar fi decedat iar mama lor s-ar fi recăsătorit si ar fi plecat în străinătate. 
 
„Locuiesc pe unde pot, fie pe la mănăstiri, unde mai lucrez cu ziua ca să pot avea unde mă adăposti şi pentru a primi o masa caldă. Am încercat să mă angajez cu contract, ca să pot lucre opt ore pe zi dar din cauza problemei de sănătate nupot obţine aviz medical „Apt pentru muncă” din cauză că sunt sunt sub observaţie medicală -  fac injecţie Pegasys (tratament pentru hepatita B), un falcon/săptămână.
     

Cum îl putem spriji pe Nicolae

Pentru haine şi încălţăminte: Măsura 47 la încălţăminte, mărime bluze/ pulovere - L sau XL şi 38 la pantaloni. 
 
„Îmi doresc să am posibilitatea ca eu să îmi câştig singur existenţa, să nu fiu judecat de cei din jur, îmi doresc să mă integrez în societate”. Adesea, sunt judecat şi umilit de persoanele care nu pot înţelege confrutările majore şi cotidiene purtate de către o persoană lipsită de mijloace minime de existenţă. Dar viaţa şi educaţia, dar şi greutăţile vieţii, m-au învăţat să-mi câştig singur pâinea cu multă onestitate şi demnitate. În prezent, lucrez ocazaţional pe unde găsesc, iar câştigul meu este 40-50 lei, cât să-mi pot procura ceva hrană şi sunt mulţumit că nu deranjez pe nimeni”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările