Când un poliţist încalcă legea pe care ar fi trebuit să o respecte, are o problemă. E clar. Când doi poliţişti încalcă legea pe care ar trebui să o cunoască amândoi au câte o problemă. Dar când 25 de poliţişti din acelaşi IPJ, mai mult din acelaşi serviciu încalcă legea, sistemul are o problemă, Poliţia Romană are o problemă.  De ce zic asta? O să vedem

Şocant a fost când am cititi zilele acestea că 25 de poliţişti sunt cercetaţi pentru luare de mită şi alte infracţiuni de corupţie în Sibiu din care 13 au fost reţinuţi. Nu-mi pot imagina psihoemoţional ce au simţit politiştii (şi familia lor şi colegii) cand au intrat in arest. Serviciul a rămas cu 2 poliştişti şi alţii de la alte structuri au preluat sarcinile lor. Ca reacţie ministrul de interne a declarat ceva ce m-a oripilat, semn că nu a înţeles nimic din această speţă: ”Ne facem curăţenie în propria ogradă.”

Parabola asta cu omul care îşi face curăţenie în curte e cea simplă dar şi ineficientă abordare. Nu e o soluţie.

Un sistem are nevoie de strategii şi măsuri de prevenire a acestor tipuri de încălcări ale legii, în cazul de faţă corupţie, luare de mită, abuz în serviciu. Mi-ar fi plăcut să aud un ministru care ar fi zis ceva de genu: ”Îmi pare rău pentru situaţia existentă la Sibiu. E o ruşine pentru Poliţia Romană. Vom analiza rapid cum a fost posibil, care sunt deficienţele sistemului nostru, de ce nu s-au identificat primele semne, primele abateri. Cu siguranţă vom avea nevoie măsuri noi.”  Dosarul a fost deschis încă din 2019.

Reacţia ministrului nu rezolvă problema. Tratează doar rezultatul. Nu identifică şi nici nu rezolvă cauzele. Dacă te limitezi doar la sancţionarea unor fapte arăţi că nu ai înţeles cum funcţionează un sistem. Şi repetarea e foarte posibilă oriunde la nivelul Poliţiei. E ca şi cum ai avea un copil care zilnic se murdăreşte pe haine şi tu ca părinte nu faci decat să i le speli.

Sistemul trebuie gândit astfel încât să se asigure că asemenea acte, comportamente, atitudini la nivel general nu se pot întâmpla. Desigur, uscăturile există însă sunt acele cazuri individuale, izolate, excepţii, cazuri nefericite care necesită o abordare individualizată. Dar aici nu e vorba de uscături. Un om, un agricultor pentru a-şi dobândi o recoltă de care să fie mândru nu se rezumă doar la a smulge buruienile de pe ogorul său. Face şi asta. Dar e o doar o mică parte din măsuri. El îşi pregăteşte terenul, se ocupă de tot ce înseamnă prevenirea răsăririi unor buruieni. Nu aşteaptă, nu permite şi pândeşte buruienile pentru a le smulge. Asta o poate face oricine, orice personaj fără experienţă, chiar un copil. Un gospodar autentic se întrebă în permanentă cum poate preveni.

Există metode şi măsuri complexe prin care corupţia în masă, infracţiunile de acest gen să fie evitate.  Nu trebuie să permită şi să aştepte, vorba ministrului ”rezultatul acţiunii Parchetului împreună cu Direcţia Generală Anticorupţie, structură a MAI”. DGA ar putea coopera cu alte direcţii din cadrul MAI şi ar putea elabora o strategie care să identifice toate deficienţele sistemului. Cum e permis ca astfel de infracţiuni să fie comise de 25 de poliţişti din acelaşi serviciu. Ce făceau ceilalţi colegi din IPJ ? Dar cetăţenii, dar şefii lor ? Potrivit procurorilor, poliţiştii sibieni ar fi comis în 2019 ”cel puţin 115 infracţiuni de luare de mită”, ”cel puţin 54 de infracţiuni de abuz în serviciu” şi infracţiuni de fals.

          De ce spun că nu a înţeles nimic din povestea asta, tot din declaraţia ministrului care susţine afirmaţia mea. El compară cifrele şi justifică ” Suntem 129.000 de angajaţi în toate structurile MAI, sunt aproximativ 49.000 de poliţişti, evident că sunt şi astfel de situaţii şi aşa cum am procedat la Secţia 16”.

          Fals, la secţia 16 era altă speţă, cu alte explicaţii. Statistica nu este o justificare. Poliţia Romană poate avea o funcţionalitate de prevenire a acestor situaţii. Că nu e vorba de buruieni o spune presa: unii au fost promovaţi în ultimii ani, au avut rezultate profesionale deosebite.

          Şi totuşi întrebarea cheie aici e următoarea: cum un poliţist bun devine un poliţist care încalcă legea ? Cum se transformă ?

          Psihosociologic există explicaţii dovedite experimental. Vă reamintesc de psihologul de la Stanford, Zimbardo, care s-a ocupat psihologia socială şi a încercat să răspundă la întrebarea: ”de ce oamenii care sunt puşi să respecte legea o încalcă?” Cum se transformă un om bun.

 S-a ocupat de cazurile unor gardieni încă din 1970. Experimentele sale sunt astăzi regăsite în fiecare manual de psihologie. Experimentul Stanford, pe care nu-l voi detalia aici, a pus în lumină, cum nişte studenţi s-au putut transforma în torţionari, depăşindu-şi sarcinile experimentale şi devenind extremi de sadici şi cum tot nişte studenţi prizonieri au arătat semne de depresie în doar câteva zile. Deşi trebuia să se întindă pe durata a 14 zile, experimentul a fost oprit după primele 6 zile.

    După o viaţă întreagă dedicată studiilor şi cercetăriilor, Zimbardo a concluzionat că nu există oameni buni sau răi. Contextul social, forţele situaţionale şi dinamica grupului sunt cele care determină transformarea unui om bun în om rău. Şi nu un „tip de personalitate deviantă” precum am fi tentaţi să credem.

    În 2003, teoriile sale sunt reconfirmate, când s-a implicat în apărarea gardienilor americani care au torţionat prizonierii din Afghanistan şi Iraq (Abu Ghraib). Agresivitatea oamenilor creşte când ei poartă uniformă, concluzionează psihologul.

     deci, nu e nevoie de vreun motiv, e nevoie doar de o situaţie care să faciliteze trecerea barierei bine-rău. Şi aşa a fost şi în cazul de la Sibiu. Se minimalizează responsabilitatea socială, responsabilitatea sistemului care a permis şi tolerat aceste situaţii.  

          Psihologul susţine că grupul de variabile situaţionale poate domina voinţa unui individ de a rezista şi de a se eliberarea de sub constrâgerile sociale şi morale obişnuite. Iar situaţiile sunt create de sisteme. Sistemul oferă putere individului şi se creează un spaţiu mental în care emoţia domină raţiunea. Cu alte cuvinte, deşi oamenii sunt responsabili, totuşi situaţiile creează forţe şi vulnerabilităţi nedorite.

Soluţia, deci, nu este să schimbi poliţiştii şi gardienii „răi” ci să creezi un sistem care să evite provocarea acestor situaţii.

De aceea el propune un model de sănătate publică pentru prevenirea răului. Profesorul Zimbardo este un psiholog social şi prin prisma abordării sale acordă mare importanţă factorilor sociali, precum am amintit. În româneşte avem tradusă cartea sa „Efectul Lucifer” pe care o recomand.

    Ce ar putea să ne răspundă domnul ministru de interne: care au fost forţele situaţionale, care a fost dinamica grupului, care sunt deficienţele sistemului care au permis trecerea de la bine la rău. De ce au fost vulnerabili acei polişti, că doar sunt ai tăi, angajaţi ?