Romania - criza de timp in cursa pentru UE

Dintre tarile candidate invitate in a doua zi a summitului UE de la Laeken, Romania a fost singura reprezentata atat la nivel de presedinte, cat si la cel de premier. Din partea celorlalte 11 tari

Dintre tarile candidate invitate in a doua zi a summitului UE de la Laeken, Romania a fost singura reprezentata atat la nivel de presedinte, cat si la cel de premier. Din partea celorlalte 11 tari aspirante la UE, au participat la dejunul de lucru cu liderii Celor 15 fie seful statului, fie cel al guvernului. In simbolistica diplomatiei internationale, cei doi au dorit sa transmita un mesaj foarte clar: acela ca, dincolo de orice disensiuni interne care ar putea aparea, integrarea europeana a Romaniei ramane o prioritate absoluta. Demersul liderilor romani n-a reusit, insa, sa impiedice ceea ce era, oricum, hotarat: in declaratia finala a reuniunii de la Laeken s-a batut in cuie extinderea europeana cu zece state, Romania si Bulgaria fiind lasate pentru un ipotetic al doilea val. Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Malta si Cipru (nominalizate pentru prima oara ca atare intr-un document oficial la un asemenea nivel) au obtinut, in sfarsit, un termen pentru intrarea lor in Uniune: anul 2004. Romania si Bulgaria au fost asigurate ca "extinderea este un proces ireversibil", li s-au apreciat eforturile facute in ultima vreme si li s-a promis "o foaie de drum" foarte precisa in cursa pentru UE. Li s-a promis, de asemenea, intr-o formulare destul de vaga "ajutor suplimentar". Despre propunerea lansata de ministrul francez de externe, Hubert Vedrine, cu cateva saptamani in urma, ca toate cele 12 candidate sa fie primite in acelasi timp in Uniune, nimeni nu a mai discutat la modul serios. Cei 15 considera ca nu mai pot amana multa vreme primirea noilor membri, altfel putand compromite intregul proiect al extinderii. Se doreste, de asemenea, ca primul val sa fie cat mai numeros: cu zece state ar fi ideal, daca acestea vor fi pregatite in 2004. Ratificarea extinderii in parlamentele nationale ale celor 15 membri UE se anunta destul de dificila; asa cum arata sondajele, cetatenii europeni nu sunt prea dornici sa-i primeasca pe noii veniti, cu care sa imparta subventiile de la Bruxelles si locurile de munca. De aceea, o dezbatere "in bloc" ar fi mai usor de "inghitit" de opinia publica, iar un vot favorabil ar fi mai usor de obtinut. Aceasta nu inseamna ca liderii europeni au renuntat la integrarea Romaniei si Bulgariei - singurele candidate care nu au o economie de piata functionala - in UE. Inca de la reuniunea de la Goteborg, care a marcat sfarsitul presedintiei suedeze, s-a formulat ideea necesitatii de a impulsiona guvernele de la Bucuresti si Sofia pentru accelerarea negocierilor. In cele sase luni care au trecut de atunci, ideea a ramas in faza de proiect. La Laeken, s-au mai adaugat niste nuante: va fi schitata in scurt timp o "foaie de parcurs", "codasilor" indicandu-li-se cu precizie cate capitole trebuie sa inchida si sa deschida la o anume data si cand anume ar putea fi prevazuta primirea lor in Uniune. Liderii de la Bucuresti ar trebui sa analizeze cu mare atentie rezultatele summitului de la Laeken. Pentru Romania sunt cateva plusuri, dar si multe semne de intrebare. E adevarat ca, de la 1 ianuarie, cetatenii romani vor putea circula liberi prin spatiul Schengen, ca si ceilalti europeni. Mentionarea Romaniei in comunicatul final de la Laeken a fost un gest de bunavointa din partea europenilor. Nu se stie, insa, ce se va intampla dupa 2004-2005, cand efectele primirii noilor membri vor incepe sa se faca simtite. Asa cum o arata experienta largirilor anterioare, este nevoie de timp, de o buna strategie economica si de o buna campanie de promovare pentru a depasi starea de nesiguranta creata in randul "vechilor europeni" de primirea "noilor veniti". Nu se stie, deocamdata, nici cat de dispusi vor mai fi strategii UE, sefii de state ai Celor 25, sa zicem, pentru un alt val de extindere. Sa nu uitam ca, anul viitor, au loc alegeri decisive in insusi "nucleul european", in Germania si in Franta, iar perspectiva venirii la putere a euroscepticului Edmund Stoiber (un declarat adversar al extinderii) sau a euromoderatului Lionel Jospin ar putea schimba semnificativ datele problemei... La toate aceste necunoscute se mai adauga una foarte importanta: evolutia guvernantilor romani in urmatorii ani. Daca in primul an de guvernare al cabinetului Nastase progresele remarcate de Raportul Comisiei Europene in situatia Romaniei au fost "semnificative", dar insuficiente in ansamblul reformelor necesare adaptarii la standardele UE, este de asteptat ca apropierea viitoarelor alegeri sa incetineasca si nu sa accelereze adoptarea aquis-ului comunitar (proces anevoios si foarte impopular). Oricum am privi lucrurile, Romania a intrat in criza de timp in cursa pentru UE. Practic, anul viitor se anunta decisiv. Din 2003, inevitabil, liderii romani vor incepe sa se gandeasca la campania electorala si, in asemenea momente, asa cum s-a mai vazut, interesele de partid nu coincid intotdeauna cu interesul national...