REPORTAJ Sanctuarul urşilor liberi. Povestea rezervaţiei de la Zărneşti şi a urşilor eliberaţi din captivitate VIDEO
0
La Sanctuarul de Urşi de la Zărneşti trăiesc peste 100 de urşi salvaţi de Asociaţia „Milioane de prieteni“ de la zoo, de la circ, din cuştile oamenilor care îi deţin ilegal şi din bătaia puştii. Am fost la Zărneşti să aflăm şi să vă spunem poveştile lor emoţionante.
Într-o pădure de stejari de la Zărneşti, judeţul Braşov, pe o suprafaţă de 69 de hectare, se află Sanctuarul Libearty, cel mai mare sanctuar de urşi bruni din lume. Este, totodată, considerat şi „cel mai etic“ sanctuar de animale din lume.
Povestea sanctuarului este una tristă şi începe în anii 2000, când Cristina Lapis, preşedinta Asociaţiei „Milioane de prieteni“, creată în urmă cu 25 de ani pentru câinii fără stăpân, a fost contactată de Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor în urma unor reclamaţii legate de nişte urşi ţinuţi în cuşti pe lângă Braşov.
„Când am ajuns acolo, am găsit trei urşi închişi în nişte cuşti nenorocite, nemâncaţi şi uzi tot timpul – le dădeau apă cu furtunul şi ei încercau să prindă cât de puţină. Cei de la pensiune le aruncau sticle de bere înăuntru, iar ei călcau pe ele şi aveau labele pline de sânge. Am căzut în genunchi în faţa cuştilor şi am zis că trebuie să fac ceva“, a povestit Cristina Lapis.
Apoi, a cunoscut-o pe Maya, o ursoaică de şase ani, ţinută în cuşcă la Pensiunea „Un băiat şi o fată“ de lângă Castelul Bran. Maya a preferat să moară decât să mai trăiască în captivitate, aşa că şi-a mâncat labele şi a murit în braţele doamnei Lapis, în ciudat tuturor eforturilor de a o salva. Atunci, Cristina Lapis a jurat că va face tot posibilul ca nici un urs să nu mai treacă prin aceste chinuri şi, în memoria Mayei, a înfiinţat în 2005 Sanctuarul Libearty.
În cei aproape 16 ani de când există rezervaţia, au fost salvaţi peste 110 urşi, care trăiesc acum în armonie, liniştiţi şi fericiţi, în mediul lor natural. Poveştile lor le aflaţi în reportajul următor:
Ce facem cu urşii României?
De la împuşcarea ursului Arthur, problema urşilor din România a revenit în atenţia publică. Este o problemă care, de câţiva ani, a început să devină arzătoare, din cauza numeroaselor cazurilor în care urşii pătrund în gospodăriile oamenilor din zonele montane, producând pagube sau victime umane.
România are cea mai mare populaţie de urşii bruni, o specie protejată de legile naţionale şi europene. Dar în loc să fie un motiv de mândrie pentru ţara noastră, acest fapt este tratat de autorităţi şi de o bună parte a populaţiei ca o ameninţare ce trebuie rezolvată prin reducerea numărului de urşi. Cum? Prin derogări de la Ministerul Mediului pentru împuşcarea urşilor-problemă. În plus, politicienii vorbesc din nou despre revenirea la cotele de vânătoare.
În realitate, nu s-a făcut niciodată un recensământ al urşilor pentru a vedea dacă sunt prea mulţi faţă de cât pot găzdui pădurile României. Potrivit WWF România, în ţara noastră ar trăi în jur de 7000 de exemplare din totalul de 18.000 de urşi ai Europei. Autorităţile au mai declarat în trecut că am avea o populaţie de 10.000 de urşi.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Mediului şi Pădurilor, 138 de urşi bruni au fost ucişi din 2019 şi până în prezent. Legislaţia din ţara noastră prevede şi posibilitatea ca un urs periculos să fie relocat într-un alt habitat. Dacă în privinţa „recoltării”, adică a uciderii, cele mai multe autorizaţii emise de minister sunt puse în aplicare (aprox. 80%), relocarea în alt habitat s-a realizat mult mai greoi. Din 43 de derogări acordate pentru mutarea urşilor bruni, doar 13 au fost duse la bun sfârşit (30%), arată Europa Liberă.
Guvernul nu e deschis la soluţii
Derogările ar trebuie acordate doar în cazuri excepţionale, în cazul în care toate celelalte măsuri luate pentru a evita împuşcarea animalelor ar eşua. Ne referim la o serie de soluţii aplicate şi recomandate de alte ţări europene, cum ar fi: gardurile electrice pentru protejarea gospodăriilor, plantaţii de porumb şi pomi fructiferi la marginea localităţilor cu probleme (unde urşii să se oprească pentru mâncare), microciparea urşilor, relocarea urşilor-problemă în rezervaţii create special pentru ei sau chiar sterilizarea urşilor pe o perioadă de câţiva ani pentru a împiedica suprapopularea.
Guvernul nu este, însă, preocupat de găsirea unor astfel de soluţii, demne de o societate modernă şi o ţară europeană, singura soluţie românească rămânând puşca de vânătoare. Derogările se dau în număr mare, urşii împuşcaţi nu sunt întotdeauna cei care creează probleme, pentru că nu se efectuează anchete în acest sens, iar problemele continuă de la an la an.
Faptul că instituţiile statului nu sunt interesate să înţeleagă problema, cauzele ei şi nici nu sunt deschise la dialog cu ONG-urile de mediu în vederea unei cooperări pentru găsirea unor soluţii care să pună capăt în mod echitabil acestui conflict dintre om şi urs, se vede din declaraţiile sus-puşilor noştri.
Recent, Senatorul UDMR Fejer Laszlo a declarat: „Niciun urs nu valorează mai mult ca viaţa unui om. În judeţul Covasna, problema urşilor este scăpată de sub control. Din păcate, nu avem cadrul legal adecvat pentru a gestiona această situaţie, pentru că „ecologiştii de tastatură“ şi organizaţiile care se erijează în salvatori ai urşilor pun o presiune enormă pe Ministerul Mediului. Trebuie să avem posibilitatea să acţionăm, în mod legal, pentru protejarea vieţilor omeneşti, eliminarea acestui pericol public pe care îl reprezintă populaţiile de urşi scăpate de sub control.“
Chiar Ministrul Mediului, Tanczos Barna, din poziţia de senator UDMR, propunea în 2015 vânarea unui număr de 4.000 de urşi. „Nu putem transforma România în grădina zoologică a Europei, nu ne putem asuma mai mult decât trebuie în protejarea unor specii de animale sălbatice“, spunea el.
Despre toate aceste probleme, am discutat pe larg într-un interviu cu Cristina Lapis, publicat săptămâna trecută în „Weekend Adevărul“:
Se încarcă comentariile...
