Dincolo de acest aspect pozitiv, în răspunsul semnat de activistul Radu Răileanu şi publicat pe blogul jurnalistului Mircea Toma nici unul dintre argumentele mele nu este formulat în mod corect; şi, prin urmare, nici unul dintre argumentele mele nu primeşte un răspuns satisfăcător şi nu este combătut. În plus, tonul răspunsului este arogant-condescendent, când nu trece direct la atacuri şi jigniri, la adresa mea şi a majorităţii creştine din România. Sau când nu devine excesiv de defensiv. Din aceste motive răspunsul meu ar putea să se oprească aici, şi aş putea trece mai departe, către alte subiecte. Link aici către răspunsul dlui Răileanu, şi link aici către textul meu iniţial.

Voi răspunde, totuşi, punctual, celor şase puncte din textul domnilor Radu Răileanu şi Mircea Toma, deoarece forma în care este scris răspunsul lui este paradigmatică pentru felul în care o parte a presei noastre activiste se eschivează de la dezbatere, aruncând asupra unor argumente valide o perdea de fum.

Înainte de a trece la răspunsul propriu-zis, trebuie să spun că mi se pare derutant, din capul locului, un răspuns dat de un activist pe blogul unui jurnalist. Mă mir, în acest context, că în răspuns nu a fost invitat şi un alt coleg al domnului Răileanu din organizaţia ActiveWatch, dl Cornel Vîlcu, care scria nu demult pe blogul ActiveWatch că în dezbaterea cu creştinii trebuie purtat „un război”, „fără milă şi fără scrupule” (link aici). După cum spun unii dintre promotorii toleranţei în România: „nici un strop de toleranţă pentru duşmanii intoleranţei”. Nu înseamnă, când citez această reacţie, că împărtăşesc poziţia celor pe care îi atacă dl Vîlcu; arăt doar cum îşi tratează dl Vîlcu adversarii ideologici. Oare cele spuse de dl Vîlcu nu sună foarte asemănător cu ceea ce spunea liderul unei organizaţii cu un obiect de activitate similar cu ActiveWatch, lider care declara: „Vreau să fie foarte clar că scopul nostru în viaţă este să distrugem aceste grupuri, să le distrugem cu desăvârşire.” (link aici către declaraţia lui Mark Potok, Senior Fellow al Southern Poverty Law Center.)

Avertizez cititorul că urmează un text mai lung, deoarece reiau atât argumentele mele, în forma lor corectă, faţă în faţă cu argumentaţia mea deformată, aşa cum o redă dl Răileanu de la ActiveWatch. În plus, voi răspunde direct, complet şi argumentat obiecţiilor formulate de dl Răileanu, aşa cum sunt ele prezentate în textul domniei sale. Rog, prin urmare, cititorul să fie răbdător – parcurgerea polemicii care urmează va dura, probabil, în jur de 10-15 minute.

I. Despre partizanat şi absenţa referinţelor la discursul creştinofob în raportul ActiveWatch

Argumentul numărul 1: Raportul ActiveWatch acordă spaţii largi discursului islamofob ca discurs al urii, dar nu menţionează nicăieri că discursul creştinofob ar fi tot un „discurs al urii” şi nu acordă spaţiu creştinofobiei – în condiţiile în care la nivelul Uniunii Europene creştinofobia şi actele de violenţă împotriva creştinilor sunt la cote alarmante, iar două rapoarte ale unor organizaţii internaţionale credibile de advocacy (citate de publicaţii precum Newsweek şi The Jerusalem Post) arată că creştinii sunt cel mai persecutat grup religios al planetei.

Răspunsul dlui Răileanu. Argumentul meu este deformat în „Sturza susţine că nu a văzut menţionat niciunde discursul creştinofob – afirmaţia este cel puţin răutăcioasă”. Şi mi se răspunde: creştinii reprezintă o majoritate, iar în condiţiile de instigare la ură majoritatea nu are nevoie de o protecţie deosebită: ce efecte ar avea discursul intolerant asupra creştinilor?

Cum stau în fapt lucrurile: Insist, discursul creştinofob nu este menţionat, nicăieri, ca atare în raport şi nu are nici un fel de spaţiu dedicat în raport (sau dl Răileanu nu-şi cunoaşte propriul document?) Argumentul invocat de dl Răileanu este cel puţin bizar. Conform acestui argument, nici femeile, care statistic reprezintă, în România, o majoritate (ele reprezintă 51,2% din populaţie, conform INS) nu ar trebui să se bucure de nici un fel de protecţie specială, pentru simplul fapt că reprezintă o majoritate. Discursul misogin sau orice formă de discriminare a femeilor nu ar trebui să preocupe pe nimeni, deoarece, nu-i aşa, conform dlui Răileanu ele reprezintă o majoritate, şi nu au nevoie de o protecţie deosebită. Ce efecte ar avea discursul intolerant şi instigator la ură asupra femeilor? Să sunăm demobilizarea generală pentru toate organizaţiile feministe din ţară, deoarece, nu-i aşa, femeile reprezintă, iată, un grup majoritar?

Sau, conform aceluiaşi argument, nici copiii săraci din România, care în România reprezintă peste jumătate din populaţie – cu 51 la sută dintre copiii care sunt expuşi riscului de sărăcie, conform Eurostat (link aici) şi aproape 50 din populaţia din România expusă riscului de sărăcie – aşadar, nici săracii nu ar trebuie să se bucure de nici un fel de protecţie specială, pentru că ei reprezintă o majoritate. Situaţia este cu atât mai evidentă în mediul rural, unde 66,% din familiile din mediul rural nu au venituri suficiente pentru traiul de zi cu zi. Discursul urii îndreptat împotriva săracilor, numiţi adesea „proşti”, „analfabeţi”, „leneşi” şi „pupători de oase”, nu ar trebui să preocupe pe nimeni, deoarece, nu-i aşa, conform dlui Răileanu, ei reprezintă o majoritate, şi nu au nevoie de o protecţie deosebită. Ce efecte ar avea discursul intolerant şi instigator la ură asupra săracilor? Să sunăm demobilizarea generală pentru toate organizaţiile care încearcă să-i ajute pe săraci în România, deoarece, nu-i aşa, săracii reprezintă, iată, un grup majoritar?

În metodologia raportului (pagina 6) se precizează că discursul instigator la ură este acela care încurajează neacceptarea grupurilor sociale aflate în situaţie de risc – „grupuri care reprezintă minorităţi, se află într-o situaţie economică dezavantajată sau sunt victime tradiţionale ale discriminării”. Prin omisiunile prezente în raport, să înţeleg că, pe lângă creştini, nici săracii şi copiii săraci nu sunt demni de statutul de victime ale instigării la ură?

E foarte simplu – efectele în cazul tuturor acestor categorii sunt aceleaşi. Etichetarea oricărei persoane, pe baza sexului, a stării sociale sau a religiei sale, reprezintă în fapt o instigare la ură şi o metodă de intimidare. Efectele sunt cele cunoscute, respectiv pierderea respectului de sine, a încrederii în forţele proprii şi apariţia unor traume în plan psihologic; afectarea reputaţiei şi a credibilităţii şi marginalizarea, în plan social.

Iar dacă dl Răileanu nu are încredere în cele două rapoarte citate mai sus, iată aici un Raport Anual al Parlamentului European cu privire la drepturile omului şi la democraţia în lume care arată următoarele: „Creştinii sunt, în momentul de faţă, grupul religios cel mai urât şi mai intimidat în ţările din întreaga lume, inclusiv în Europa, unde refugiaţii creştini sunt expuşi, în mod constant, la persecuţii din cauza credinţei lor.” (p. 35, punctul 146) Pune oare la îndoială dl Răileanu şi autoritatea Parlamentului European? Iar dacă nu o pune, cum poate susţine, în aceste condiţii, dl Răileanu că nu este relevant să surprinzi într-un raport privind discursul instigator la ură tocmai discursul creştinofob?

Contor de informaţii false în textul dlui Răileanu: 1 Nu consider argumentul fals prezentat de dl Răileanu ca fiind o informaţie falsă – informaţia falsă este aceea că dl Răileanu lasă să se înţeleagă că discursul creştinofob ar fi menţionat, ca atare, în raport; oricine poate da un search după cuvântul „creştinofob”, apoi după „islamofob” pentru a verifica.

II. Despre dubla măsură evidentă în cadrul raportului

Argumentul numărul 2: Dacă tot vorbim despre discursul islamofob, cum rămâne cu faptul că auzim aproape în fiecare zi ştiri despre teroriştii islamici care comit atentate sângeroase în Europa, inclusiv împotriva creştinilor şi în biserici creştine? Creştinii nu sunt cunoscuţi pentru acte de violenţă – dimpotrivă, recent am văzut cum proteste paşnice ale unor creştini au fost reprimate în forţă de autorităţi, la Chişinău. Şi cu toate acestea islamiştilor li se acordă statutul de „grup vulnerabil”, pe când creştinilor nu – ba, dimpotrivă, Islamul e mai mereu „religia păcii”, pe când creştinii sunt prezentaţi de regulă în mass-media şi în astfel de rapoarte drept un grup agresiv şi intolerant.

Răspunsul dlui Răileanu. Argumentul meu este deformat în: „Sturza ne atrage atenţia că cea mai oprimată religie a lumii este creştinismul”. Şi mi se răspunde la fel ca la punctul 1: „Dar raportul nostru se referă la România, unde creştinii reprezintă, aşa cum am precizat, peste 90% din populaţie şi unde statul român finanţează din bani publici Catedrala Mântuirii Neamului.”

Cum stau în fapt lucrurile: Am răspuns deja acestui argument la punctul 1 – dar dl Răileanu nu a reuşit să răspundă, în vreun fel, argumentului meu.

Încă trei observaţii: a) Putem spune că, în contextul în care persecuţia împotriva creştinilor este, la ora actuală, la cele mai ridicate cote din istorie (link aici), şi în România creştinii sunt un grup vulnerabil. Când creştinii sunt numiţi, in corpore, de Preşedintele României „fanatici religioşi”; când în Parlament există deputaţi care se asociază manifestaţiilor unor grupări radicale anticreştine precum Tinerii Mânioşi (link aici); când o iniţiativă democratică pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei între un bărbat şi o femeie în Constituţia României, iniţiativă semnată de trei milioane de români, este tergiversată, în mod abuziv, de politicieni timp de trei ani (Referendumul se putea organiza în 30 de zile, după strângerea semnăturilor şi avizul favorabil al CCR); când această iniţiativă este calomniată şi răstălmăcită aproape zilnic în mare parte a presei româneşti; când preşedintele unei uniuni de creaţie din România îi numeşte, in corpore, pe creştini „proşti” şi nimeni nu se sesizează (link aici, chiar pe un blog Adevărul); când preşedintele CNCD, dl Csaba Asztalos, ne spune că este extrem de grav ca purtătorul de cuvânt al BOR, principalul cult religios din România, să vorbească despre „familia naturală” (familia bazată pe definiţia milenară a Căsătoriei, aşa cum este ea prezentă în tradiţia iudeo-creştină şi în majoritatea culturilor şi a epocilor istorice) – ne putem întreba, pe bună dreptate: cine apără, în România, creştinii şi valorile creştine?

b) Am văzut cum organizaţii cu un obiect similar de activitate trec reformatori musulmani precum Maajid Nawaz, de la Quiliam Foundation (UK), care critică cu vehemenţă terorismul islamic (link aici), sau jurnalişti precum Robert Spencer, care scriu despre atentatele şi actele de violenţă comise de teroriştii islamici în lumea occidentală (link aici), la capitolul „promotori ai discursului urii” şi ai „islamofobiei”. Nu îmi este clar dacă pentru ActiveWatch reformatorii musulmani şi cei care critică terorismul islamic trebuie sau nu să fie trecuţi pe lista „discursului urii”. Este o dublă măsură foarte evidentă – oameni care aduc critici legitime islamismului radical şi actelor de terorism sângeroase comise de teroriştii islamici, inclusiv împotriva creştinilor, sunt catalogaţi drept „promotori ai discursului islamofob”; în vreme ce actele de violenţă comise împotriva creştinilor, care protejează în mod paşnic, cântând, de exemplu, imnuri religioase, sunt trecute sub tăcere, iar demersurile civice legitime ale creştinilor sunt trecute la categoria „discursul urii.” O dublă măsură criticată chiar şi de publicaţii progresiste precum Huffington Post, care îi numeşte „liberali regresişti” pe cei care folosesc etichetări amorfe de tipul „discurs islamofob” – etichetare folosită ca atare în raportul ActiveWatch.

c) Catedrala Mântuirii Neamului este o iniţiativă finanţată, în cea mai mare parte, din bani privaţi – nu este o iniţiativă finanţată din bani publici, aşa cum afirmă dl Răileanu. Ce legătură are acest punct cu subiectul şi cu discuţia? Un alt „dog whistle” – o sugestie prefabricată care activează mindsetul anticlerical al publicului ActiveWatch. În realitate, cele mai maliţioase surse (link aici către Vice.com) indică 45 de milioane de euro alocate din fondurile publice pentru Catedrală – din 100-120 de milioane de euro. Am scris pe larg aici despre subiect. Aşadar, afirmaţia este un fake news mare cât Catedrala, strecurat „subliminal” de dl Răileanu pentru cititorii creduli.

Contor de informaţii false în textul dlui Răileanu: 2

III. Sunt unii care urăsc creştinismul – şi-şi numesc ura o dragoste atotcuprinzătoare pentru toate religiile

Argumentul numărul 3: Actele de vandalism comise anul trecut asupra unor biserici din Bucureşti aflate pe traseul Marşului pentru Viaţă nu le văd trecute nicăieri în raport – una dintre aceste biserici este un monument istoric din secolul XVII. Actele de vandalism reprezintă o formă de violenţă simbolică, astfel de acte nu pot fi omise sub nici o formă dintr-un asemenea raport. Nici hărţuirea şi intimidarea manifestanţilor de la marş, prin mesaje obscene, nu sunt surprinse în raport; şi nici jignirile adresate zilnic creştinilor pe Internet şi în presă – pe care, dacă le-am număra, am ajunge la numere cu multe zerouri.

Răspunsul dlui Răileanu. Argumentul meu este deformat în „Anul trecut au fost comise gesturi de vandalism pe traseul Marşului pentru viaţă şi au existat mesaje obscene menite să-i intimideze pe participanţi, prin urmare acestea trebuia să fie incluse în raport.” Nimic, aşadar, despre actele de vandalism ca formă de violenţă simbolică, imposibil de trecut cu vederea într-un astfel de raport. Apoi dl Răileanu continuă să înşire mesaje obscene – aş spune, cu o plăcere obscenă. Printre mesajele înşirate de dl Răileanu se numără „„BORmaşina de bani”, „BOR ieşi afară din pi***a mea” şi „Dacă Maria ar fi făcut avort am fi fost scutiţi de voi (cei proşti)”.

Cum stau în fapt lucrurile: În mod evident, în acest punct dl Răileanu a renunţat deja să mai încerce să formuleze un răspuns raţional – şi a pornit abrupt pe panta sfidării şi a intimidării. Citând mesajele pe care eu am omis să le citez, dl Răileanu se bazează, probabil, pe reacţia mea de băbuţă de biserică – îmi voi acoperi ochii şi-mi voi arunca mâinile în sus, aruncând şi pixul din mână. De asemenea, citarea mesajelor reprezintă un dog whistle pentru establishmentul „liberal regresist” (folosesc formula preluată din Huffington Post): sunt soundbites simple şi eficiente care îi vor determina pe cei din tabăra dlui Răileanu să se arunce cu etichete şi ocări asupra „creştinului habotnic”, eventual într-un mic linşaj online.

Numai că nu îmi acopăr ochii şi nu arunc pixul din mână. Am mai văzut astfel de mesaje, chiar identice, şi chiar am mai scris despre ele. Le-am văzut la activiştii ACT-UP (fostă Lesbian and Gay Community Service Center) care au vandalizat catedrala Sf. Patrick din New York. Activiştii au atacat enoriaşii, au întrerupt serviciul religios, au profanat Sfintele Taine, pe care le-au aruncat pe jos şi le-au călcat în picioare. Ritualul împărtăşaniei a fost parodiat de activişti folosindu-se prezervative pe post de pocal; Predica de pe Munte a fost batjocorită ca o formă de încurajare a sodomiei; în biserică au fost simulate acte sexuale anale şi orale. În afara catedralei, activiştii atacau trecătorii; unii au făcut cerc în jurul uni preot şi a mamei sale vârstnice şi i-au acoperit cu prezervative – cei doi au fost eliberaţi abia când a intervenit poliţia. Alte biserici au fost profanate, monumente istorice valoroase au fost distruse de activişti. Pe pancartele activiştilor erau fix mesajele pe care le citează aici dl Răileanu (în loc de BOR puneţi Biserica Catolică din America). Sloganurile şi acţiunile quasi-teroriste ale ACT-UP sunt descrise pe larg aici, la pagina 19. Până şi sloganurile anticlericale ale activiştilor extremişti sunt, la noi, de import (sic!)

Dl Răileanu nu se disociază, în nici un fel, de aceste mesaje. Le citează, după cum spuneam, cu o plăcere obscenă. Oare ce s-ar fi întâmplat în cazul celălalt – dacă aş fi citat eu, pe o platformă mainstream, mesajele împotriva homosexualismului şi a homosexualităţii de la vreo manifestaţie Noua Dreaptă? Aş fi meritat, pe drept, etichetele de „extremist de dreapta” şi „neolegionar” – îi invit pe dl Răileanu la un efort de imaginaţie şi-l las să-şi pună singur etichetele pe care le merită aici, din moment ce etichetarea altora reprezintă business-ul său. Oare cât de mare ar fi fost amenda de la CNCD, dacă CNCD ar fi fost, cu adevărat, un arbitru echidistant şi neideologizat? Oare cât de repede ar fi venit?

Enumerarea reprezintă totodată şi exprimarea clară a unei poziţii de forţă pe care – nu-i aşa? – dl Răileanu şi-o permite într-o ţară în care Preşedintele îi numeşte pe creştini “fanatici religioşi”, iar autoritatea în materie de discriminare încheie parteneriate împotriva discursului religios.

Prin citarea acestor mesaje fără nici o justificare în economia textului (în afară de funcţia de dog whistle) şi fără nici o dezicere faţă de mesajul lor, dl Răileanu mai face un lucru. Ceea ce pare că doreşte dl Răileanu să spun este: iată, le cunoaştem foarte bine şi ştim cât de grave au fost jignirile, dar nu am vrut să le includem în Raport. Ceea ce face, în fapt, dl Răileanu e un lucru pe care nu mă aşteptam să îl facă nici măcar cineva de la ActiveWatch: îmi confirmă, fără echivoc, teza articolului meu. Sunt unii care urăsc creştinismul – şi-şi numesc ura o dragoste atotcuprinzătoare pentru toate religiile.

IV. Iniţiativa pentru clarificarea definiţiei Căsătorie între un bărbat şi o femeie în Constituţia României – nu este o iniţiativă pentru redefinirea familiei

Argumentul numărul 4: La capitolul „manifestări publice de intoleranţă” este trecut şi Referendumul pentru clarificarea definiţiei căsătoriei între un bărbat şi o femeie în Constituţia României – ca exemplu de intoleranţă împotriva unor minorităţi sexuale. Aceasta în ciuda faptului că iniţiatorii şi susţinătorii demersului semnat de peste trei milioane de români au arătat, iar şi iar, că acesta nu este orientat împotriva vreunei minorităţi sexuale. Este, pur şi simplu, un demers pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei în Constituţia României similar cu demersuri de acelaşi fel realizate de alte 14 ţări din lume (printre care Bulgaria, Slovenia, Croaţia, Ungaria şi Polonia).

Răspunsul dlui Răileanu. Argumentul meu este deformat în: Sturza se întreabă de ce acţiunea de advocacy pentru modificarea Constituţiei, articolului 48 – Familia, este inclus într-un raport asupra discursului intolerant şi instigator la ură. Răspunsul este simplu: pentru că o bună parte din argumentaţia promotorilor este construită pe  presupuse ameninţări pe care familiile homosexuale le-ar reprezenta pentru familiile heterosexuale. Exemple în acest sens pot fi găsite şi în comunicarea promotorilor referendumului şi aici.

Cum stau în fapt lucrurile: Dl Răileanu nu oferă nici un exemplu – link-ul pe care îl dă (preluat ca atare de mine) este către o captură de ecran în care Platforma Împreună acuză Mişcarea România Împreună a dlui Cioloş că i-a plagiat numele. Argumentul că „o bună parte din argumentaţia promotorilor este construită pe presupuse ameninţări pe care familiile homosexuale le reprezintă pentru familiile heterosexuale” este cu totul fals.

(între timp, în ziua când public acest text, văd că autorii au schimbat link-ul către pagina de Facebook a Platformei Respect; nu este clar, în continuare, la ce exemplu se referă sau care sunt exemplele care demonstrează negru pe alb teza autorilor, în special în condiţiile în care pe acea pagină mai toate exemplele sunt scoase din context, deformate şi criticate în mod cel puţin răutăcios – ca să preiau formula dlui Răileanu.)

Am fost la Conferinţa de la Parlament a Platformei Civice Împreună – şi am scris pe larg despre argumentarea promotorilor Referendumului pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei în Constituţia României. Am fost acolo tocmai pentru că am vrut să mă informez la prima mână despre ce susţin promotorii acestei mişcări de advocacy (cei care n-au fost pot urmări filmarea tuturor prezentărilor aici). Apropo, Conferinţa a fost catalogată de o bună parte a presei la categoria „discurs al unor grupuri de ură” pe baza unei etichete false pusă de un ONG american, Southern Poverty Law Center (SPLC) – un ONG criticat de întreaga presă americană pentru metodele sale părtinitoare, personale şi lipsite de transparenţă de întocmire a „listelor de ură” şi numit de presa americană „o escrocherie bazată pe comerţul cu ură”.

În plus, în Raportul ActiveWatch s-a strecurat, tot din întâmplare bănuiesc, o altă informaţie falsă, nedezminţită nicăieri de dl Răileanu în răspunsul domniei sale. În Raport se spune, la pagina 30, că „organizatorii Marşului Diversităţii au criticat iniţiativa legislativă a Coaliţiei pentru Familie privind redefinirea familiei în Constituţie şi modul în care aceasta încurajează atitudinile homofobe.” Aşa cum am arătat, această iniţiativă nu este una pentru redefinirea familiei în Constituţia României, ci pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei între un bărbat şi o femeie în Constituţia României. Este foarte uşor să faci o căutare pe Google sau chiar pe site-ul CpF şi să afli că dreptul la viaţa de familie, care are un conţinut juridic mult mai larg, este deja protejat de Constituţia României – iar dacă iniţiativa ar fi fost pentru redefinirea familiei, ea nu ar fi primit acordul CCR (link aici). Aceasta este una dintre informaţiile false vehiculate, iar şi iar, de o parte a „liberalilor regresişti” (iarăşi, folosesc sintagma din Huffington Post). Două dezminţiri juridice aici şi aici, pe site-ul CpF. Am scris pe larg despre asta aici. 

Îl invit pe dl Răileanu să găsească, în cele peste trei ore a înregistrării către care dau link aici, câteva exemple convingătoare care să arate cum iniţiatorii demersului pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei între un bărbat şi o femeie în Constituţia României îşi construiesc, în mod majoritar, argumentele pe vehicularea unor presupuse ameninţări pe care familiile homosexuale le reprezintă pentru familiile heterosexuale. Sau să găsească un singur exemplu în acest sens în argumentaţia mea.

Aşadar, încă un fake news în dreptul dlui Răileanu, de data aceasta cât Parlamentul României.

Contor de informaţii false în textul dlui Răileanu: 4 Afirmaţia că „o bună parte din argumentarea promotorilor este construită pe presupusele ameninţări pe care familiile homosexuale le-ar reprezenta pentru familia homosexuală; şi afirmaţia din raport că iniţiativa CpF este o iniţiativă privind redefinirea Familiei în Constituţie, nedezminţită de dl Răileanu şi întărită prin răspunsul său.

V. Derapajele ideologice grave ale CNCD şi partipris-urile politice evidente ale celor de la ActiveWatch

Argumentul numărul 5. Întreb unde sunt menţionate în raport abaterile CNCD-ului din anii 2017 şi 2018. Spun că în raport nu este menţionat nicăieri faptul că CNCD a semnat un parteneriat cu organizaţia partizană şi activistă ACCEPT pentru limitarea libertăţii religioase – fără să invite în acelaşi timp la masa tratativelor vreun reprezentant al cultelor religioase din România; un derapaj extrem de grav, care pune în pericol însăşi dezbaterea democratică din România.

Răspunsul dlui Răileanu. Este singurul punct din răspuns în care argumentul meu este prezentat aproape intact – probabil, deoarece de data aceasta dl Răileanu chiar crede că are un răspuns bun (faţă de punctele anterioare unde nu avea nici un răspuns). Mi se răspunde: am vorbit despre abaterile CNCD într-un happening desfăşurat pe o stradă în Bucureşti (unde este criticat CNCD-ul pentru că l-a amendat pe dl Klaus Iohannis). Apoi sunt acuzat că răspândesc ştiri false: „Aici, Sturza răspândeşte ştiri false. Accept şi CNCD au încheiat un parteneriat pentru contracararea „utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI. (…) Cum în România există lege antidiscriminare, iar parteneriatul dintre Accept şi CNCD îşi propune să combată folosirea libertăţii de religie pentru a limita drepturilor persoanelor LGBT, rezultă că acuzele sunt nefondate.”

Cum stau, în fapt, lucrurile: În continuare, întreb unde sunt unde sunt menţionate în raport abaterile CNCD-ului din anii 2017 şi 2018. În raport, care este un document oficial, nu la un happening stradal, care nu are legătură cu un document oficial şi nu poate fi amestecat cu un document oficial de nici o organizaţie cu o minimă pretenţie de profesionalism.

În ceea ce priveşte parteneriatul dintre CNCD şi ACCEPT, nici o iniţiativă care priveşte limitarea libertăţii religioase – pomenită ca atare chiar în numele iniţiativei – nu poate avea loc fără consultarea tuturor părţilor implicate şi afectate. Aşadar, fără aducerea la masa negocierii a reprezentanţii tuturor cultelor religioase din România, alături de activiştii ACCEPT.

Pentru că, altfel, am văzut unde pot duce astfel de limitări şi restrângeri abuzive ale libertăţii religioase şi de exprimare în numele unei ideologii. În Statele Unite şi în alte ţări occidentale, pastori, preoţi, funcţionari publici, cofetari, oameni de afaceri sunt ameninţaţi cu moartea, târâţi în procese, aruncaţi în închisoare, sau sunt marginalizaţi social şi obligaţi să îşi închidă afacerile pentru că susţin că o Căsătorie este doar între un bărbat şi o femeie. Printre abuzurile din ultimii ani se numără obligarea episcopilor danezi să numească preoţi care să oficieze căsătorii homosexuale (mai multe informaţii aici şi aici), o lege pentru „combaterea homofobiei” în care preoţii din Brazilia pot merge la închisoare pentru citirea unui text creştin în biserică (un link aici) şi prezumtiva scoatere a textelor creştine în afara legii în California. Iar hărţuirea recentă a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române de către CNCD şi linşajul mediatic la care a fost supus acesta de către o parte a presei este un exemplu care arată clar că asemenea abuzuri se pot întâmpla şi în România. Am scris pe larg despre această hărţuire aici şi aici. Iar personalităţi publice de prim rang, academicieni, actori, medici şi intelectuali, îl susţin pe dl Bănescu printr-o scrisoare deschisă în care îi cer CNCD să-şi retragă acuzaţiile nefondate şi să-şi ceară scuze românilor pe care i-a jignit.

Aşadar, de ce şi cum răspândesc ştiri false? Cel mult, mi se poate reproşa că susţin o interpretare greşită a unei ştiri care a apărut în publicaţii mainstream. Proprietatea cuvintelor nu pare a fi, însă, punctul forte al dlui Răileanu – dar, sigur, e şi aceasta o tehnică, să-l acuzi pe celălalt că răspândeşte ştiri false când în fapt tu eşti cel care răspândeşte, aşa cum am văzut, ştiri false.

Iar în contextul în care dl Răileanu neagă că acesta ar fi un derapaj ideologic al CNCD, rămânem să înţelegem şi din exemplul pe care îl vedem citat în filmuleţul indicat de dl Mircea Toma că activitştii de la ActiveWatch s-au supărat pe CNCD doar deoarece acesta l-a amendat pe dl Iohannis. Partizanatul politic al celor de la ActiveWatdch este vizibil şi atunci când printre etichetele de hate speech de la începutul raportului este citată eticheta „băsist”, dar nu este citată nicăieri o altă etichetă cel puţin la fel de folosită în confruntările online – cea de „pesedist”. Aleg această etichetă şi deoarece ea este extrem de folosită în special pentru a-i jigni pe românii săraci din mediul rural, cei numiţi de regulă „proşti” şi „inculţi”; şi aici dl Răileanu nu mai poate argumenta că dl Traian Băsescu a fost votat de o minoritate dintre români şi de aceea are nevoie de o protecţie specială, în vreme ce PSD-ul este votat de o largă majoritate. În fapt, votanţii PSD-ului de la alegerile din ultimii ani au fost mult mai puţini decât cei care l-au votat pe Traian Băsescu în 2004 şi 2009. Prezenţa la alegerile prezidenţiale este mai mare decât la alegerile parlamentare, iar dl Băsecu a luat, de fiecare dată, peste 50% din voturi, în timp ce PSD-ul a luat, când a câştigat alegerile (de regulă în alianţe electorale), între 25%-45%. 

Contor de informaţii false în textul dlui Răileanu: 6 Consider că ideea că raportul ar conţine exemple despre abaterile CNCD este o informaţie falsă, şi la fel ideea că eu aş răspândi ştiri false.

VI. Totală lipsă de transparenţă, etichete personale şi maniheism elementar

Argumentul numărul 6: Întreb care sunt criteriile pe baza căruia este stabilit ce este „discursul urii” şi dacă există o transparenţă cu privire la aceste criterii. Întreb şi dacă sunt preluate etichete sau procedee de la organizaţii precum SPLC şi dacă în raport se face undeva o delimitare clară faţă de etichetările false şi faţă de procedeele de etichetare arbitrare şi personale folosite de organizaţii precum SPLC. Aceasta în condiţiile în care am văzut că o parte din presa românească tocmai a preluat o astfel de etichetă pentru a discredita Conferinţa de la Parlament (link aici).

Răspunsul dlui Răileanu. Argumentul meu este deformat în: Suntem întrebaţi cine stabileşte ce este discurs al urii, pe ce criterii şi dacă ne-am inspirat din metodologia de identificare folosita de Southern Poverty Law Center. Apoi sunt acuzat că am sugerat, maliţios, şi că organizaţiile neguvernamentale câştigă foarte bine din „comerţul urii”. Sunt rugat să îi îndrept spre cineva de la care să învăţăm să facem asta. Apoi mi se prezintă nişte detalii despre cât a costat Gala de promovare a Raportului, despre sponsorii gale, şi despre câţi artişti au participat la gală.

Cum stau, în fapt, lucrurile: În continuare, nu mi-e clar care sunt criteriile pe baza căruia cineva stabileşte ce este „discurs al urii” şi cine se face vinovat de „discurs al urii”, când a) în raport creştinofobia nu figurează, aşa cum am arătat, ca „discurs al urii” în vreme ce „islamofobiei” i se consacră spaţii largi şi b) iniţiativa civică pentru clarificarea definirii Căsătoriei în Constituţia României este trecută la „manifestări publice de intoleranţă”. Faptul că, în răspunsul domniei sale, dl Răileanu nu a reuşit să furnizeze un singur exemplu de ce lucrurile ar sta aşa întăreşte suspiciunea că etichetele de ură sunt, în fapt, puse în mod arbitrar şi discriminatoriu.

În ceea ce priveşte „monetizarea urii” şi despre cât de profitabil este „comerţul cu ură”, am scris un articol amplu şi documentat pe această temă, şi am oferit în două locuri trimiteri către articolul respectiv în textul la care dl Răileanu pretinde că-mi răspunde; asta arată şi cât de atent m-a citit dl Răileanu. Reiau doar un mic fragment aici: The Federalist expune sumele astronomice pe care le face SPLC: salarii anuale de 200.000 – 350.000 de dolari, la care se adaugă beneficii şi sporuri. În anul 2015, organizaţia a primit din „cadouri, granturi şi contribuţii” peste 50 de milioane de dolari, iar în anul 2017, când Donald Trump a candidat la preşedinţie, contribuţiile s-au triplat – la peste 132 de milioane de dolari. Din aceşti bani, doar 17% sunt cheltuiţi pentru programe caritabile.  The Federalist numeşte SPLC „a hate mongering scam” – „o escrocherie bazată pe comerţul cu ură” (link către The Federalist).

Apropo, SPLC sunt cei care au pus „Merry Christmas” în topul hashtagurilor care promovează „discursul urii” pe Twitter, în ziua de Crăciun – link aici dacă nu mă credeţi.

Observ în trecere că printre sponsorii menţionaţi de dl Răileanu se numără Banca Transilvania, McDonalds, Cramele Rotenberg, Aqua Carpatica şi Domeniilor Sâmbureşti; lista de sponsori e menită, probabil, să întărească credibilitatea raportului – în absenţa unor argumente care ar putea dovedi echidistanţa şi credibilitatea sa. Şi SPLC sunt finanţaţi de Apple, de J.P. Morgan şi de George Clooney, motiv pentru care New York Times îi critică vehement pe cei de la Apple şi de la J.P. Morgan – link aici. Iar lipsa de credibilitate a SPLC este subliniată de întreaga presă americană, de la New York Times la The Wall Street Journal, de la Tablet Magazine la The Montgomery Advertiser, de la Philantropy la Harper’s Magazine, de la Bloomberg la The Weekly Standard, de la National Review la The Washington Free Beacon.

De ce simte, în sfârşit, dl Răileanu nevoia să ofere atâtea detalii despre evenimentul de lansare a Raportului ActiveWatch – când a oferit, în rest, atât de puţine detalii cu care să-şi susţină argumentele despre partea metodologică şi analitică a raportului? Porţiunea de final a textului este excesiv de defensivă – în condiţiile în care întrebarea mea se referea la procedeele de etichetare folosite de ActiveWatch, iar eu nu am sugerat nicăieri că ActiveWatch ar desfăşura un business la fel de rentabil ca SPLC.

Este de menţionat, totuşi, că primul Raport al ActiveWatch de monitorizare a discursului urii, cel din 2016, a fost realizat pe baza unui grant norvegian (Net-rangers against Intolerance). Ceea ce este sigur e că, atât raportul din 2016, finanţat, cât şi cel din acest an, bazat pe voluntariat, după cum ne asigură dl Răileanu, sunt foarte precare în ceea ce priveşte aspectele metodologice şi analitice, lăsând la o parte aspectele ideologice. Nu se precizează nicăieri care sunt sursele online, publicaţiile, paginile sau conturile de Facebook urmărite în raport şi care sunt indicatorii monitorizaţi. Rapoartele ActiveWatch par a fi simple spicuiri făcute fără metodă, ci doar pe baza intereselor şi a partizanatelor ideologice şi politice ale autorilor.

În concluzie, nici unul dintre argumentele mele nu primeşte un răspuns satisfăcător şi nu este combătut în mod direct şi complet şi prin exemple relevante în răspunsul domnului Radu Răileanu, publicat pe blogul jurnalistului Mircea Toma. Tonul răspunsului este arogant-condescendent, când nu trece direct la atacuri şi la jigniri. Consider, pe de altă parte, că am oferit un răspuns direct, complet şi susţinut de argumente relevante pentru fiecare dintre obiecţiile formulate de dl Răileanu. Ştiu, textul de aici e lung şi cere ceva timp să-l parcurgi, însă o dezbatere onestă nu se rezolvă niciodată prin aruncarea a două meme şi a unei glumiţe pe Facebook – sau prin deformarea continuă a poziţiei celuilalt. Cred sincer în dezbaterea democratică purtată în mod onest, pe terenul propriu al dezbaterii. Nu cred că aruncarea unor fumigene în teren şi faultarea adversarului ajută la lămurirea subiectului dezbaterii. Ca să nu spun că nu ajută deloc la creşterea gradului de toleranţă în societate, şi nici la susţinerea credibilităţii celor ce folosesc astfel de procedee de manipulare şi intimidare.

Îmi păstrez, în continuare, convingerea că în lipsa echidistanţei şi în lipsa transparenţei cu privire la procedeele de etichetare a „discursului urii”, efectul unor rapoarte precum cel realizat de ActiveWatch exact acela de alimentare a polarizărilor şi a gradului de intoleranţă din societate, deoarece etichetarea funcţionează pe un maniheism elementar: cei buni, întotdeauna asociaţi ideologiilor „diversităţii”, adică ale progresismului de stânga, şi cei răi, întotdeauna asociaţi grupurilor conservatoare sau cu tendinţe conservatoare. Şi că, sub acoperirea intenţiei legitime de a proteja, de pildă, anumite minorităţi etnice, se poate ascunde un veritabil „discurs al urii” îndreptat împotriva unei majorităţi. Raportul ActiveWatch etichetează şi atacă o majoritate susţinând că, deoarece aceasta ar reprezenta o majoritate, ea nu are nevoie de vreo apărare. În fapt lipsa apărării constituie cel mai perfid concurs al etichetării ei.

Tocmai de aceea discuţia despre dubla măsură şi părtinirea cu care este realizat raportul ActiveWatch este foarte importantă. Celebrul lingvist progresist Noam Chomsky vorbea, odinioară, despre „worthy victims”, adică acele victime despre care sistemul mediatic ne spune că merită atenţia şi compătimirea noastră, spre deosebire de „unworthy victims”, acele victime a căror soartă nefericită este ignorată sau chiar negată – care, aşadar, nu merită atenţia, compasiunea şi acţiunea noastră. Se pare ca domnii de la ActiveWatch consideră explicit şi asumat că creştinii şi săracii, în special copiii săraci, nu merită statutul de victimă, nu merită atenţie şi, prin urmare, nici protecţie. Ba, s-ar putea să mă înşel şi autorii să considere că creştinii români merită să fie brutalizaţi, dacă mă gândesc la deliciul pe care dl Răileanu îl are citând măscările anti-viaţă de anul trecut.

P.S.: Textul dlui Răileanu se încheie cu o glumiţă, spunând că „dacă am păcătuit cu vinul, să ne ierte creştinul.” Ca şi cum, vezi-doamne, întregul text pe care dl Răileanu încearcă să-l critice s-ar trage dintr-un soi de habotnicie creştină (un alt dog whistle pentru tabăra progresistă, evident). Pentru cultura generală a dlui Răileanu, Creştinismul nu se opune vinului şi nu-l interzice, cum face, de pildă, Islamul. Prima minune săvârşită de Hristos este transformarea apei în vin la o nuntă – şi încă în vin de calitate; Hristos este acuzat de farisei că este „om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor”; la Cina cea de Taină Hristos bea vin împreună cu apostolii; în centrul liturghiei creştine se află pâinea şi vinul. În mod paradoxal, dl Răileanu se poate lăuda că a exagerat cu vinul tocmai deoarece trăieşte înconjurat de creştini, şi nu de islamişti. Aş putea să acuz aici atitudinea fariseică a dlui Răileanu care ori nu ştie, ori se preface că nu ştie lucrurile acestea. Însă voi spune apăsat că dl Răileanu pare a se găsi într-o condiţie chiar mai rea. Cel mai prost judecător dintre toţi este omul care este cel mai dornic să sară şi să judece; creştinul prost educat care se transformă în agnosticul prost dispus, încâlcit în coada unei dispute pe care nu a înţeles-o niciodată şi deja obosit să audă ceea ce nu a auzit nicicând.

Pe acelaşi subiect:

Din nou despre „discursul urii” – câteva întrebări în jurul raportului ActiveWatch – link aici

Monetizarea urii – o afacere extrem de profitabilă. Cazul SPLC – link aici

Creştinismul, cea mai persecutată religie – link aici

Cel mai mare caz de martiriu creştin al vremurilor noastre – link aici

Definiţia Căsătoriei, familia monoparentală şi cinema-ul de mall – link aici

Romeo şi Julieta – în afara legii? – link aici

Trei lucruri cel puţin la fel de rele ca Ciuma Roşie. Şi o metodă de a le opri – link aici

Doinea Cornea şi moştenirea lui Marx – link aici

Karl Marx a avut dreptate? – link aici

Despre moartea lui Alfie Evans – link aici

Mark Zuckerberg: „Silicon Valley e un loc extrem de înclinat către stânga” – link aici

A făcut dl Vasile Bănescu afirmaţii rasiste, sexiste şi clasiste? – link aici

Testul unei bune religii şi noile acuzaţii aduse dlui Vasile Bănescu – link aici