Radu Georgescu: "Vreau să fiu un model pentru tinerii români"

Preşedintele grupului GECAD spune ce a învăţat cel mai mult din colaborarea cu Bill Gates şi compară România, din punctul de vedere al sectorului IT, cu Israelul De ce este interesant

Preşedintele grupului GECAD spune ce a învăţat cel mai mult din colaborarea cu Bill Gates şi compară România, din punctul de vedere al sectorului IT, cu Israelul

De ce este interesant Radu Georgescu? Pentru că industria IT românească, în care este un jucător de prim rang, este ea însăşi interesantă, cu exemple de reuşită la vârste mici şi prin propriile resurse de inteligenţă. Desigur, pentru că este "românul de la care a cumpărat Bill Gates". Dar şi fiindcă vrea să devină un model pentru cei mai tineri. Şi spune asta cu naturaleţe.

Povestea de succes a lui Radu Georgescu seamănă întrucâtva cu a multor colegi de-ai săi de generaţie care au luat-o aproape de la zero în primii ani ai României postrevoluţionare. A absolvit Facultatea de TCM în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. În 1992 s-a lansat în afaceri cu un singur computer - cumpărat cu cei 1.500 de dolari primiţi ca ajutor de la părinţi, pentru a-şi lua un apartament. În 1994 a lansat pe piaţă prima versiune a invenţiei care avea să-i marcheze destinul: RAV ( Romanian Antivirus).

În iunie 2003, Microsoft i-a cumpărat tehnologia, moment din care Radu Georgescu a devenit un fel de legendă a industriei de profil din România. Grupul pe care l-a înfiinţat, GECAD, are acum circa 150 de angajaţi, este format din patru companii, dintre care trei active pe piaţă - GECAD ePayment, GECAD NET şi AXIGEN/GECAD Technologies -, specializate pe mai multe domenii de business în sectorul IT.

- Vă consideraţi un creator de industrie. Nu prea sunt creatori de industrie în România. Şi aici nu ne referim neapărat la IT.
- Refuz să cred că nu mai sunt. Ar trebui să mai fie. Nu m-am gândit niciodată, dar cred că împreună cu echipa am creat industria de plăţi on-line în România. Şi sunt mândru să spun asta. Pe de altă parte, este extrem de interesant să faci parte din industria IT, pentru că este o industrie în care faci lucruri foarte repede.

- Mai are loc de creştere IT-ul în România?
- Da. Cred că nu este nici la 10 la sută din potenţial în momentul de faţă.

- Unde se poate duce, în ce direcţie?
- IT-ul are hard şi soft. Are softuri la cererea ofertei şi proprietate intelectuală, plus serviciile. Acum probabil că la harduri s-a ajuns la maturitate. Softurile la cerere sunt un pic dincolo de maturitate; probabil că or s-o ia în jos. În schimb, serviciile mai au loc de creştere imens. Iar la proprietate intelectuală suntem mici copii! Abia acum începem să ne dăm drumul. Am speranţa că în următorii doi ani bursa o să începă să funcţioneze şi din punctul ăsta de vedere. Sper că o să înceapă să se coteze pe firme de proprietate intelectuală la bursă. Nu e nici una, până una-alta.

- De ce ? Există o oarecare reticenţă?
- Atâta vreme cât în bursa românească nu este nicio fluiditate foarte bună şi nici nu a fost cineva care să înceapă, lumea este un pic reticentă şi preferă să se coteze pe nişte burse de afară.

- Dar de ce nu încercaţi în Bucureşti? De ce nu vreţi să fiţi dumneavoastră primul?
- Sunt câteva motive. Şi nu zic că nu o s-o facem. Încă studiem toate variantele, dar până una-alta, cotarea la bursa din Bucureşti înseamnă să dai din buzunar un discount.

- Adică?
- Investitorii care investesc în bursa din Bucureşti sunt mai puţin familiarizaţi cu IT-ul. La noi, potenţialul acela de creştere de tip Google nu este recunoscut. Nu avem experienţa să vedem sămânţa de acolo şi atunci probabil că o companie care are o tehnologie şi un potenţial pe bune din zona IT şi care s-ar cota pe Nasdaq la o valoare de 100 de unităţi, pe bursa din România probabil că s-ar cota la 75-80 de unităţi. Deci, trebuie să dai un discount de 20 la sută din valoare. Şi întrebarea este: eşti dispus să dai acest discount care poate să însemne 20-30 de milioane? E oare cineva dispus, Radu Georgescu, Florin Talpeş sau altul, să lase din buzunar aceste 20 de milioane pentru a creşte bursa din România?

- Şi atunci?
- Cei de la bursă ar trebui să vină şi să spună: nu laşi bani din buzunar, fiindcă uite cum acţionăm astfel încât valoarea să fie aceeaşi şi acolo, şi acolo. Nu sunt un specialist în bursă şi nu ştiu ce ar trebui să se facă. Dar ştiu că nu au reuşit să mă convingă. Şi aici e vorba de business.

- Sunt multe companii din domeniul dv. care preferă să lucreze direct afară şi care nu sunt cunoscute în România. Şi asta să fie o cauză?
- E cam aceeaşi poveste. În clipa în care te cotezi la bursă, cauţi două lucruri: cauţi bani şi încredere, cauţi să arăţi că eşti de încredere. Or, "certificarea" pe care ţi-o dă bursa din România este mult mai subţirică decât cea pe care ţi-o dă, de exemplu, Nasdaq sau bursa de la Londra.

- Păreţi cu un pas înainte faţă de competitorii dumneavoastră din ţară. Vă bucură?
- Competiţia te ajută. Orice firmă care este singură într-o arie, fie ea geografică sau de industrie, nu este interesată să facă paşi înainte. Pe vremuri eram în concurenţă, RAV şi Bit Difender. Erau nişte vremuri senzaţionale în care ne băteam, dar ne ajutam extraordinar de mult, pentru că în fiecare lună fiecare făcea lucruri care să-l depăşească pe celălalt. Şi astfel am ajuns foarte sus împreună. Dar după ce a dispărut RAV, şi Bit Defender a avut o perioadă de timp în care parcă a lăsat-o mai încet. După aceea nu ştiu, probabil au conştientizat asta şi iarăşi merg foarte bine. Deci competiţia ajută.

- Sunteţi pregătiţi pentru competiţia de pe piaţa internaţională?
- Noi am acţionat în permanenţă pe piaţa internaţională. În aceste condiţii, de exemplu, cu Avangate, care este divizia internaţională a lui ePyment, suntem în clipa actuală undeva pe locul trei în lume. Este vorba de plăţi on-line pentru soft-uri. Ceea ce este o chestie absolut senzaţională.

- O firmă din România!
- O firmă din România şi prezentată ca firmă din România, adică nu dată după colţ.

- Asta vă ajută sau vă creează un mic handicap?
- Nu ne ajută, dar nici nu ne încurcă. Ăştia suntem.

"Am ales în cunoştinţă de cauză România în locul Americii"

- Ce-ţi trebuie ca să reuşeşti în industria IT, în afară de cunoştinţele strict tehnice?
- Inovativitate. Să ai mintea deschisă către inovaţie, să fii în stare să inventezi în fiecare zi, să vii la serviciu dorind să faci lucruri altfel şi foarte bine. Şi sunt foarte mulţi oameni de genul ăsta.

- I-ar ajuta pregătirea din şcoală mai mult?
- I-ar ajuta mult mai mult. Ei nu sunt construiţi în şcoală. Şi dovada cea mai bună este ceea ce se întâmplă: se angajează în anul doi.

- Şi asta e bine?
- Asta este, indiferent dacă e bine sau rău, asta este în momentul acesta.

- Îi formează mai mult firma decât şcoala, asta vreţi să spuneţi?
- Da, se poate spune. În primul rând din lipsă de oameni, în al doilea rând din faptul că şcoala nu-i solicită şi atunci au timp. Şi în al treilea rând din punctul de vedere al firmei. A lua un student în anul II sau unul în anul V, pentru noi este cam la fel. Sunt la fel de bine pregătiţi, pentru că ei sunt pregătiţi cu ce au de acasă, de la mama şi de la tata. Din aceste trei motive s-a ajuns să se angajeze încă din anul II.

- Există modelul de tânăr specialist de IT din România care lucrează în Statele Unite. Există un model român care se poate pune în oglindă? Care ar fi "Romanian dream"?
- Deja sunt multe astfel de companii în zona de mare succes… Şi deja vorbim de companii de succes care nu înseamnă unu-zece oameni, înseamnă sute de oameni. Oameni care lucrează pentru companii multinaţionale cu baza în România, adică multinaţionale provenite din România! BitDefender e una, noi suntem a doua deja, şi sunt multe, vreo 15-20.

- Dar mai există atracţia plecării în America aşa de puternică precum cu vreo 10 ani în urmă?
- Nu cred. Lumea se întoarce, din ce în ce mai mult.

- De ce ar fi de preferat să vină aici, într-o lume totuşi nesigură, neaşezată?
- Aţi încercat să trăiţi 10 ani în Statele Unite? Şi apoi vom vorbi. Nu e uşor - şi vă spun în cunoştinţă de cauză. Eu am făcut această alegere. Primul sentiment când ajungi acolo e că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior. Intri într-un sistem care funcţionează, unde totul e pus la punct. După care constaţi că-ţi lipsesc nişte mici amănunte. Unu: n-ai cu cine să bei o bere, să pui un mic pe grătar. Ai zice că este neimportant, dar după ce ai stat doi ani de zile acolo şi constaţi că nu ai niciun prieten, pentru că americanii nu socializează, ai o problemă. Îţi lipsesc familia, părinţii. Pleci la o vârstă tânără, te realizezi, şi într-o zi prmeşti un telefon de la un prieten care spune: vezi că mama ta se simte foarte rău - pentru că asta e vârsta - şi spui vai, dar mie de ce nu mi-a spus? Păi, nu ţi-a spus, că vrea să te protejeze. În momentul ăla te întrebi dacă ai făcut bine sau nu. În România se munceşte 25 la sută faţă de cât se munceşte în Statele Unite. Prima generaţie care se duce acolo nu este americană chiar dacă îţi iei cetăţenie, până mori eşti român. Avansezi cu jumătate din viteza cu care avansează americanii şi satisfacţiile sunt pe măsură. Pe măsură ce trece timpul, în doi ani de zile uiţi problemele pe care le-ai avut aici, că mintea omenească e făcută să uite, reţii numai lucrurile frumoase. Iar ce ţi se întâmplă acolo este viaţa de zi cu zi, cu toate problemele pe care în prima zi nu
le-ai văzut, dar încet-încet începi să le vezi. Şi după doi-trei ani de zile începi să-ţi pui problema că mai
există alte variante decât să stai acolo.

"Să se uite tinerii la mine şi să spună: <> "

- V-aţi gândit vreodată că sunteţi perceput ca un lider?
- Da. Şi mi-am asumat acest rol. Eu nu sunt director general în niciuna din firme. Nu sunt un conducător, un manager. Fiecare companie are un director general. Rolul pe care-l am este cel de lider.

- Ce este un lider?
- Omul care merge mult înainte şi vine şi restul lumii după el. Eventual se mai întoarce şi el, şi o mai ia pe altă parte. Îmi place acest lucru, pentru că am energie foarte multă pe care doresc să o dau undeva. Şi îmi doresc să o dau în această direcţie, spre business. Mi-am dorit, nu ştiu cât de mult mi-a ieşit.

- Când v-aţi dat seama că trebuie să fiţi un lider?
- Atunci, în 2003 (momentul în care a vândut grupului Microsoft drepturile asupra RAV - n.r.) am dorit să-mi asum şi rolul de model. Pentru că mie mi-a lipsit foarte mult un model în viaţă. Am avut modelele mele, fără îndoială, părinţii, de exemplu. Fiecare om are nişte modele. Dar model în business nu am avut. Dat fiind că am avut un set de succese, am zis atunci, cu toate riscurile, că aş vrea să-mi asum rolul de model. Să se uite tinerii şi să spună: vreau să fiu şi eu aşa.

- Aveţi discipoli?
- Îmi place să cred că da.

- Vă cultivaţi modelul în mod instituţionalizat?
- Nu şi nu ştiu cum s-ar putea face asta. Dar am spus în permanenţă ce am făcut. Am încurajat în permanenţă antreprenoriatul. Sunt două tipuri de oameni, antreprenori şi angajaţi. Nu este unul mai bun decât celălalt. La noi, în firmă, directorii generali sunt mult mai deştepţi, mai organizaţi decât mine. Eu sunt tipul antreprenor. Tipul omului care dă cu capul în zid până descoperă o crăpătură. Ceea ce nu este întotdeauna o calitate. Şi atunci noi încercăm cumva să echilibrăm această balanţă. Există posibilitatea să fii angajat, care este una foarte bună. Există şi cea de antreprenor, şi aceasta foarte bună. Uită-te la tine, vezi cum ţi-ar şade bine şi fă acel lucru pe care ţi-l doreşti şi la care eşti bun. Sau încearcă-le eventual pe amândouă, să vezi cu care te simţi mai confortabil. Atenţie, există şi alternativă, care este cea mai plăcută de antreprenor, adică antreprenor în cadrul firmei în care lucrezi. Şi care înseamnă ca, în calitatea ta de angajat, să nu faci numai ceea ce ţi se spune, ci să încerci ca în cadrul firmei să ai un comportament antreprenorial, creativ. Aceştia sunt oamenii cei mai buni, dacă poţi să îi ai.

Geopolitică IT

"Suntem Israelul Europei de Est"

- Este România India Europei?
- Nu, după părerea mea, suntem un fel de Israel al Europei de Est.

- Israel? Cum aşa?
- Vorbesc din punctul de vedere al sectorului IT. India are mulţi oameni. Ai nevoie să angajezi 20.000 de programatori, îi angajezi imediat! Am văzut asta întâmplându-se. În două săptămâni au angajat 20.000 de oameni! Încearcă să faci asta în România. Imposibil. Israel are puţini oameni. Însă dacă e să ne uităm ce înseamnă firmă de IT... Dacă le luăm prin Nasdaq, din cinci în cinci sunt firme din Israel. Acolo se întâmplă ceva: cercetare, idei. S-au făcut ideile din cinci, şase oameni, după care se trimit la programat în India. Producţia în India, vânzările în Statele Unite.

- Şi noi cu cine facem producţia?
- La noi sunt multe idei. Am putea face producţia tot în România sau în India foarte bine. Sau am putea să o facem în Ucraina. Ucraina şi Rusia produc bine softuri. Vindem în Europa de Vest şi în SUA şi proprietatea intelectuală rămâne aici.

"De la Bill Gates am învăţat că marketingul e mai important ca tehnologia"

- Ce credeţi despre amestecul dintre politică şi afaceri?
- Din punctul meu de vedere este atât de puţin important, încât nici nu m-am gândit la aşa ceva.

- Dar din discuţiile cu alţi oameni de afaceri, simţiţi o îngrijorare faţă de deteriorarea climatului politic?
- Am fost într-o seară la "Money Channel" într-un grup de cinci oameni de afaceri, din domenii diferite. Şi asta era întrebarea: Cum vă afectează? Moderatorii au fost foarte nedumeriţi că toţi, fără să fi vorbit unii cu alţii înainte, am spus că nu ne afectează.

- Nu vă temeţi că va veni o zi când, totuşi, se va întâmpla ca instabilitatea politică să afecteze afacerile?
- Ce să se întâmple? Nu mă simt ameninţat. Sunt complet dezinteresat de subiect. Bineînţeles, în principiu, cred că orice discuţie de orice fel nu poate decât să ajute. Lucrul acesta se întâmplă şi la noi în firmă.

- Nu aveţi întotdeauna dreptate în firmă?
- Mai mult nu am dreptate. Cred că frustrările lăsate să dospească sunt mult mai periculoase decât frustrările exprimate şi discutate.

- Care este lucrul cel mai important pe care l-aţi învăţat de la Bill Gates?
- Am învăţat de exemplu că marketingul este mai important ca tehnologia. Dacă îi dai clientului o tehnologie extraordinar de bună, dar numai atât, îi dai sub 30 la sută din ce are el nevoie. Clientul vrea o experienţă alături de tine. Când îţi cumperi o maşină, cumperi şi povestea maşinii, marketingul, adică ce spune maşina aceea despre tine. Cumperi şi ceea ce ţi se întâmplă după ce ţi-ai cumpărat maşina. Dacă, de exemplu, te programează peste 30 de zile ca să-ţi schimbe un far, ai o problemă dincolo de tehnologia în sine. Asta am învăţat de la Bill Gates: livrează în permanenţă ceea ce aşteaptă omul de la tine, nu ceea ce îţi imaginezi că el aşteaptă.

Tu construieşti produsul, ştiind foarte bine ce este acolo, îţi imaginezi că tehnologia din spate este ceea ce îi trebuie clientului. Şi întotdeauna clientul caută altceva decât ţi se pare ţie la prima vedere.