O jurnalistă din Buzău descrie lupta ei cu noul coronavirus. „Feriţi-vă, fraţilor! Vă spune pacienta din salonul 13, care era să pice în război”

O jurnalistă din Buzău descrie lupta ei cu noul coronavirus. „Feriţi-vă, fraţilor! Vă spune pacienta din salonul 13, care era să pice în război”

Imegine: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Jurnalista Cristina Dinulescu Sterian din Buzău, care s-a infectat cu noul coronavirus la începutul acestei luni, a relatat într-o postare pe Facebook întreg calvarul pe care l-a trăit în spital, de la prima zi de internare, până la momentele critice, în care medicii i-au salvat viaţa în ultima clipă.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Cine nu crede în Covid să vină în secţia de Boli Infecţioase Buzău dar fără echipamente, fără mască, şi să respire alături de noi, cei pe care nemernicul ne-a lovit pentru că, la un moment dat, am lăsat garda jos. (…) Feriţi-vă, fraţilor! Nu e o glumă, nu bagatelizaţi situaţia în care ne aflăm. Daţi-vă un restart. Avem timp de petreceri, ieşiri, revelioane. Important e ca acum să ieşim cu toţii la numărătoare. Purtati mască! Protejaţi-vă! Staţi cu familia! E cel mai preţios lucru.”, scrie jurnalista pe Facebook, acum, când starea ei de sănătate s-a ameliorat.

Cristina Dinulescu Sterian spune că s-a infectat cu noul coronavirus la începutul lunii octombrie, după petrecerea pe care a organizat-o de ziua fiicei ei. Jurnalista crede că a luat virusul de la unul dintre părinţii copiilor care au participat la petrecere.

Primele simptome

„Bănuiesc că nu atunci a fost însă problema, ci a doua zi, atunci când oameni dragi sufletului nostru ne-au vizitat, spunând, la un moment dat, printre altele, că la inceput de săptămână, unul dintre ei a avut o jenă în gât, probabil «de la apa rece», dar şi că o rudă apropiată nu s-ar simţi bine. Nu m-am alertat atunci, sub nici o formă. La câteva zile distanţă de acest moment, eram deja toţi 4, ai mei, contacţi direcţi ai unui caz confirmat”, scrie jurnalista.

Cristina Dinulescu Sterian  spune că primele simpome au fost „o durere cicălitoare  de frunte”, care nu ceda cu nimic, apoi „tendinţa de a-mi drege vocea”.

„A urmat testul şi, fără prea mari surprize, rezultatul. Ştiam, simţeam cum virusul îmi inundase deja organismul. Mă ustura nasul când respiram, durerea de gât era nemaitraită. (…) Aşa am plecat la spital. După câteva zile în care totul a mers bine, cu afectare pulmonară sub 5 la suta şi analize «un pic ciupite» s-a produs dezastrul. A început ceea ce se cheamă furtuna de citokine, o reacţie a sistemului imunitar care provoacă dezastru şi lasă urme adânci”, relatează Cristina Dinulescu Sterian.

Internarea în spital

„Cumva nu am simţit de la început că situaţia e atât de gravă, însă saturaţia scădea iar eu făceam deja temperatură mare.  Nu-s vreo ignorantă, iar faptul că am scris sute de ştiri despre Covid de la începutul acestei pandemii, m-a făcut încet, încet, să înţeleg proporţiile dezastrului. (…) Odată declanşată furtuna de citokine, a început dezastrul şi lupta lor, a medicului Micu Bogdan, a dr. Răduţă si a asistentelor de a mă salva. Crp-ul, analiza care arată inflamaţia din corp sărise peste 74, afectarea pulmonară depăşise 20 - 30 la sută. Cu o tenacitate incredibilă, fără a mă panica mai mult decât e cazul, dr. Bogdan Micu a început să pompeze în organismul meu tot ce credea şi spera că mă va ajuta. Antibiotice, antivirale, apoi plasma hiperimună pentru care îi mulţumesc Dr. Craciun Adriana şi celor care şi-au făcut timp să doneze după ce au trecut prin boală. Au fost zile bune în care am respirat prin masca de oxigen, cu butelia lângă pat. A fost o bătălie incredibilă, despre care abia acum încet, încet, încep sa-mi vorbească salvatorii mei în alb”, povesteşte jurnalista.

Recuperarea

Cristina Dinulescu Sterian este încă internată în spital şi se recuperează.

„Plămânii sunt afectaţi. Şi inima mi-o ia la trap deseori. Plus insulina la pachet. Sunt răguşită, tuşesc, obosesc. Nici vorbă de muncă prea curând. Urmează o perioadă de recuperare, investigaţii peste investigaţii şi credinţa că Dumnezeu mă va ajuta, în continuare. Va fi o luptă pentru mine şi familia mea, dar am speranţa că vom fi bine!”, scrie jurnalista.

Ea are un mesaj pentru cei care nu cred că virusul există sau care nesocotesc măsurile de protecţie.

„Să vină aici să vadă cum lucrează omuleţii albi, salvatorii, cum le curge transpiraţia prin costume şi prin cele 2 - 3 perechi de mănuşi, cum se chinuie să-ţi găsească venele şi cu toate acestea cum găsesc puterea să zâmbească, să-ţi spună o vorbă bună, să te facă să nu te simţi un ciumat. (…) Sunt oameni adevăraţi care nu doar că merg la muncă, la job, ci care au harul de a-ţi vindeca trupul şi de a-ţi alina sufletul. Preţuiţi-i şi rugaţi-vă să rămână întregi. De la asistente şi până la cei 2 doctori, o mână de oameni cu O mare, pentru mine, ei au fost salvatorii. Cu voia şi grija lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului”, încheie Cristina Dinulescu Sterian.

    

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările