Nici o directiva europeana nu impune un fond de garantie aberant

Directiva 80/987 (adoptata de Consiliul Comunitatii Europene in 1980) spune insa cu totul altceva si nu a dus, in nici o tara europena, la blocarea in banci a unor sume enorme spre paguba, atat a

Directiva 80/987 (adoptata de Consiliul Comunitatii Europene in 1980) spune insa cu totul altceva si nu a dus, in nici o tara europena, la blocarea in banci a unor sume enorme spre paguba, atat a patronilor, cat si a salariatilor. Directiva face parte din AQ-ul secundar - adica din acele acte europene doar recomandate tarilor in curs de aderare - si stabileste numai la nivel de principiu datoria angajatorilor de a-si proteja angajatii in caz de faliment. Mai mult, noi am asimilat deja la nivel de principiu aceasta norma inca de acum sase ani. Legea 64/1995 privind reorganizarea judiciara, lege adoptata tot in vremea unui guvern PDSR, stabileste creantele salariale ca fiind creante privilegiate. Altfel spus, in cazul lichidarii unei intreprinderi, primele plati se vor face catre angajati - salariile la zi si cele restante - dupa aceea urmand sa fie achitate datoriile intreprinderii catre terti. Aceleasi prevederi se regasesc si intr-o ordonanta privind executia creantelor bugetare (11/1996) si in Legea finantelor publice. Conceperea acestui Cod al Muncii care are destule puncte bune, dar si aberatii (Fondul de garantare a salariilor nefiind singura), a fost finantata din exterior. Organizatia Internationala a Muncii a sprijinit Romania cu 40.000 de dolari, iar Comunitatea Europeana cu 100.000 de dolari. Macar din respect pentru cei care au dat banii se puteau elimina astfel de enormitati din corpul legii.