Monştrii

Ştiu, v-aţi săturat de-acest mediu ambiant. Pare irespirabil, insuportabil, interminabil.

Dar, cu voia lui Dumnezeu, peste o lună vom respira şi aer mai curat. Sperăm!

Scandalul întâlnirii de taină dintre cuplul Sorin Roşca Stănescu-Bogdan Chirieac (îl voi boteza scurt SRS&BC) şi înaltul funcţionar de stat Cătălin Macovei nu face decât să confirme gestul inspirat al publicaţiilor „Adevărul": a te ţine departe de rahatul electoral, atunci când zoaiele şi jegul zboară regulat între găşti, este măsură de prevenţie forte împotriva virusului politic de tip nou. De ce? Păi, bomba de la Snagov apare acum, şi nu altă dată, în astfel de manieră, şi nu altfel, deoarece are impact politic. Fie pro, fie contra politicienilor de ale căror averi era interesat comando-ul SRS&BC. Depinde din ce unghi priveşti. Ştiu, v-aţi săturat de acest mediu ambiant. Pare irespirabil, insuportabil, interminabil. Dar, cu voia lui Dumnezeu, peste o lună vom respira şi aer mai curat. Sperăm!

Însă nu destinatarul politic al acestui ultim scandal mă doare, ci andrisantul jurnalistic. Tandemul SRS&BC s-a întâlnit cu înalt-funcţionarul Macovei, şeful peste averile demnitarilor, culmea, în scop jurnalistic! Păi, antecedentele celor doi erau suficient de grave încât să-i facă să renunţe de bună-voie la „scopul jurnalistic". Primul, supranumit „Naşul", a fost acuzat de multe ori de şantaj de presă. Al doilea, fost angajat la ziarul „Gândul", a fost dat în vileag cu zeci de milioane de euro încasate de la o instituţie a statului. Nu s-au potolit. Dimpotrivă. SRS şi-a conservat stilul. BC, respins de anticorpii jurnalistici ai redacţiei, a luat o pauză. Surprinzător, i-am regăsit ulterior colegi televizaţi. Plimbaţi pe post de moaşte analitice între Realitatea şi Antena 3. Şi prezentaţi telespectatorilor cu nume, prenume şi, atenţie!, eticheta „jurnalist". Să fi pus ei înşişi această condiţie? Mai degrabă a fost gestul imbecil al televiziunilor. Care, deloc interesate de pedigriul celor doi, s-au gândit să reîncarce ziaristul din inşii cu pricina. Şi să-l folosească în scop propriu.

Să ne mire? Nu. Vorbim de aceleaşi televiziuni care au îngropat subiectul în ziua exploziei sale şi l-au răstălmăcit a doua zi. Posturi TV implicate cu tot arsenalul în lupta politică. Una pe faţă, alta camuflat. Iar SRS&BC reprezintă doar o piesă din acest peisaj. Ea trebuie ambalată credibil, sobru, deştept. Aşa au născocit ştampila „ziarist". Şi o vor mai folosi. Ieri, am auzit de o mie de ori, din gura politicienilor de tot felul, formula „jurnaliştii SRS şi BC". Doamne, oamenii ăştia îşi bat joc de ei, de noi, de restul lumii! Jignesc la grămadă mii de ziarişti oneşti care nu ştiu cu ce se mănâncă şantajul! Cum poţi să foloseşti cu atâta neruşinare cuvântul „ziarist"? Aveau la îndemână multe variante de rezervă: „foştii ziarişti, milionarii de presă, analiştii vopsiţi, lobiştii pe sub masă, intermediarii etc". Nu. Au preferat să murdărească o meserie sfântă, mânjindu-se pe capete. Televiziunile şi politicienii care le frecventează. Şi nici măcar nu le pute! Convieţuiesc într-o frăţie inodoră. Le place. Este lumea lor. Cea care naşte monştri. Creaturi împotriva naturii, dotate cu legitimaţie de ziarist, carnet de membru de partid sau patalama de înalt funcţionar.