Mâncare multă, cultură puţină. Pe ce dau românii banii
0
Cea mai mare parte a bugetelor familiilor din România se duce pe cheltuielile cu mâncarea şi băuturile non-alcoolice, un procent aproape de trei ori mai mare ca al statelor dezvoltate din Vest.
Românii alocă cea mai mare parte din bugetul familiei, 27,8%, pentru mâncare şi băuturi non-alcolice, un procent cu mult peste media europeană de 12,2% şi aproape de trei ori mai mare decât ceea ce cheltuie o familie din ţări precum Austria (9,9%), Olanda (11,4%) sau Spania (12,3%), arată Eurostat. Procentul este ridicat chiar şi dacă ne uităm la state precum Bulgaria (19,2%), Grecia (16,9%) sau Ungaria (18,2%).
În ceea ce priveşte cheltuielile cu locuinţa şi utilităţile (22,5%) şi transportul (11,2%), România se înscrie în jurul mediile europene (24,2%, respectiv 13%), lucru valabil pentru toate ţările UE. Difereţele în bugeturile familiale încep să se vadă însă atunci când vorbim de cheltuieli ce privesc ceea ce am putea numi calitatea vieţii. Astfel, în ceea ce priveşte bugetul pentru bunuri (altele decât alcoolul, tutunul, articolele de îmbrăcăminte şi cele pentru casă) şi servicii este în România de doar 3,7%, pentru recreere şi cultură de 5,8% iar pentru restaurante şi hoteluri de 3,1%. Asta în timp ce mediile europene pentru aceste categorii sunt de 11,4%, 8,5% pentru cultură şi 8,8% pentru restaurante. Decalajele cu ţările dezvoltate din Vest la capitolele de calitatea vieţii sunt uriaşe: în Austria 13,4% din bugetul unei familii merge pentru hoteluri şi restaurante iar în Spania această cifră ajunge la 16,8%; în ceea ce priveşte cultura şi recreerea o familie din Olanda alocă 10,1% din bugetul său iar una din Polonia 8%.
În anul 2017, circa 46% din contractele de muncă existente în România erau încheiate pentru salarii în zona minimului pe economie -, adică sub 350 de euro/lună, şi doar 16% din salariaţi avea venituri lunare de peste 700 de euro.
O statistică normală
Potrivit economiştilor aceste procente şi date statistice sunt normale pentru o ţară ca România şi pentru momentul ei actual de dezvoltare. „Cheltuielile cu hrana sunt similare între oameni indiferent de niveluld e venit. Discrepanţele de venit, între o persoană cu venit emdiu şi un milionar să spunem, nu se reflectă în diferenţele de la prânzul sau micul-dejun pe care aceştia îl servesc. Un milionar nu mănâncă un mic-dejun de un milion de euro mai scump decât o persoană normală. De aceea, procentual, în ţările sărace sumele alocate hranei reprezintă o mare parte din bugetul unei familii. Prin urmare, putem spune că aceste date sunt normale şi arată decalajul care încă există între ţara noastră şi ţările dezvoltate din UE. Faptul că în România procentul este cu mult mai mare şi decât în Bulgaria cred că se explică prin faptul că în ţara vecină consumul alimentar din producţie proprie se menţine la un procent mult mai mare decât la noi”, este de părere economistul Bogdan Glăvan.
Motiv de speranţă
În opinia economiştilor aceste cifre sunt normale în sensul în care arată evoluţia normală a unei societăţi capitaliste, unde capitalul devine principalul bun. „Ţările din Vest au acest avans imens faţă de noi tocmai prin acumularea de capital. Nemţii o duc mai bine decât noi, în ciuda celor două războaie mondiale, pentru că au mai mult capital, permiţând acumularea de capital prin încurajarea întreprinzătorilor şi a unui sistem de garantare a proprietăţii. Iar aceste diferenţa nu au fost nicăieri mai clare decât în cazul Germaniei de Est şi Vest. Este poate un mesaj şi de speranţă pentru noi: «Acolo putem ajunge!». Nu e nimic în ADN-ul lor care să-i facă mai deştepţi mai harnici. Acolo putem ajunge şi noi dacă reuşim să avem un sistem unde contractele sunt respectate, unde legea domneşte iar antreprenorii sunt încurajaţi să intre pe piaţă. Aceste cifre ne arată poate că şi la noi aceste lucruri sunt posibile, dacă facem ce trebuie şi poate ne învaţă măcar să ştim ce să le cerem politicienilor”, este de părere Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
Potrivit Eurostat, preţurile la alimente în România sunt cele mai scăzute din întreaga Uniune Europeană, fiind cu 34,6% mai mici decât media UE.
„Maţul plin e uneori valoarea surpemă”
Potrivit sociologilor modul în care familiile din România îşi alocă cheltuielile nu poate fi explicat doar privind factorii economici, în cazul ţării noastre penuria din perioada regimului comunist transformând ideea „frigiderului plin” într-o falsă valoare socială unde abundenţa se confundă cu statutul social. „Dincolo de factorii economici pentru aceste cifre, avem cel mai mare număr de salariaţi care trăiesc în sărăcie şi cu decalaja uriaşe între diverse grupuri de salariaţi, în cazul României vorbim de o ţară unde educaţia nu prevede chestii de managementul bugetului. La noi e o chetie ce se transmite din gură în gură, nu există nimic formal care să ne înveţe să evităm risipa. Apoi, suntem încă o societate care pune un preţ mai mic pe hrana spirituală. La noi haleala, abundenţa este asumată cu bogăţia. E o chestie vizibilă în creşterea cheltuielilor de Paşte şi Crăciun. Vorbim de un element cultural ce confundă abundenţa cu statutul social. Altfel spus, prferăm să vedem frigiderul plin decât să ieşim cu prietenii şi familia în oraş la un restaurant sau un film. Pentru multe familii, valoarea supremă este maţul plin. Iar acest lucru se datorează şi experienţei directe din Comunism. Fiecare din noi a crescut, conştient sau nu, cu această frică. Cu toţii ne-am văzut părinţii la coadă toată noaptea pentru a avea ceva de pus pe masă. Valorile tinerelor generaţii de azi sunt altele. La piesele de teatru, la evenimentele culturale, la festivaluri publicul este majoritar acestei generaţii. Pentru ei este o investiţie, este ceea ce cred, este ceea ce îi defineşte. Peste 10 ani aceste cifre vor fi altele şi din această cauză”, a declarat pentru „Adevărul” sociologul Gelu Duminică.
Se încarcă comentariile...
