„Femeia nebătută e ca moara neferecată“ Clişeele care ne fac complici la abuz

„Femeia nebătută e ca moara neferecată“ Clişeele care ne fac complici la abuz

Violenţa domestică nu se întâmplă doar în familiile sărace                                  FOTO Shutterstock

„Bătaia e ruptă din rai“ sau „femeia nebătută e ca moara neferecată“ sunt doar câteva dintre clişeele care par să justifice acte brutale de violenţă familială. Patru bursieri Superscrieri/Avon vorbesc despre clişeele şi prejudecăţile care ne fac să privim cu detaşare abuzuri grave, condamnate prin Codul Penal.

Ştiri pe aceeaşi temă

Să scrii despre violenţa domestică înseamnă, inevitabil, să dai piept cu mulţimea de clişee care gravitează în jurul a ceea ce noi - jumătate dintre noi, mai precis - încă mai credem că ar fi o chestiune privată. E imposibil să nu fi auzit, şi voi, de “bătaia e ruptă din rai”, “un bărbat care nu-şi bate femeia n-o iubeşte cu adevărat” ori “femeile mai sunt bătute şi din vina lor”. Cât timp vorbe ca acestea vor mai circula, vom şti că printre noi încă mai sunt oameni căzuţi victimă clişeelor despre violenţa domestică. Clişee care, oricât de inofensive ar părea, ne fac complici la abuzurile de care ne desparte, uneori, doar un perete.

Jurnaliştii care au documentat cazuri de violenţă domestică ştiu bine unde pot duce astfel de clişee. Anul trecut, trei echipe jurnalist/artist vizual au primit, prin Bursele Superscrieri/Avon, finanţări pentru proiecte pe tema violenţei domestice (anul acesta Avon oferă alte trei burse a câte 2.000 de euro; termenul de depunere a aplicaţiilor e 26 aprilie 2015). Iată ce-au înţeles bursierii, pe parcursul documentării, despre clişeele care ne condamnă:

Jurnalistele Ana-Maria Ciobanu şi Oana Sandu (Decât o Revistă), au documentat în cadrul Burselor Superscrieri/Avon (2014), proiectul „Toată lumea din familia noastră” - 14 cazuri de violenţă domestică reunite pe o platformă online special dedicată, ilustrată de artista vizuală Solène Cesbron.

ANA-MARIA CIOBANU: Violenţa nu se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool


Am pornit la drum cu ideea de a demonta clişeele despre violenţă. Tuturor specialiştilor pe care i-am intervievat le-am cerut să ne explice care sunt clişeele de care se lovesc în munca lor de advocacy, awareness, lucrul direct cu victimele, contact cu poliţia sau cu justiţia. Cel mai pomenit a fost cel potrivit căreia violenţa se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool. Tocmai de aceea am căutat o diversitate cât mai mare a poveştilor pe care le-am documentat şi am vorbit atât despre violenţă în mediu rural, cât şi în familii cu studii medii şi superioare. Am simţit clişeele de percepţie foarte puternic în temerile victimelor pe care le-am intervievat. Dincolo de trauma pe care o povesteau, mai toate erau profund afectate de cum au fost sau sunt percepute: că vor fi condamnate de familie şi prieteni că au depus plângere împotriva propriului soţ şi sunt dispuse să-i facă rău tatălui copiilor lor, că oamenii sunt convinşi că nu le-au fost credincioase soţilor şi de-asta s-a ajuns la violenţă, că oamenii ar putea crede că erau cheltuitoare şi controlul cardurilor şi salariului era perfect justificat în contextul ăsta”.

OANA SANDU: Oamenii nu se simt confortabil să-şi povestească cu nume şi prenume experienţa traumatică


Oamenii pe care i-am intervievat şi care fuseseră abuzaţi, într-o formă sau alta (proiectul nostru a încercat să aducă în faţă mai multe nuanţe ale violenţei în familie) spuneau adesea că se simt discriminaţi sau deloc inconfortabili atunci când îşi povestesc cu nume şi prenume experienţa traumatică. De aceea multe dintre numele lor, în textele noastre, au fost modificate. Însă am avut şi un succes, una dintre femeile despre care am scris a prins curaj după ce şi-a citit povestea şi a vorbit inclusiv unui public TEDx despre asta. Nu ne-am lovit neapărat de clişee fiindcă am căutat să găsim oamenii de intervievat care să ni le demonteze, ăsta a fost şi obiectivul colecţiei de poveşti”.

Jurnalista Lina Vdovîi a documentat, împreună cu fotograful George Popescu, feature-ul “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului. Materialul analizează, din prin lentila a trei poveşti distincte, impactul pe care lacunele din legislaţia privind ordinului de protecţie îl are asupra victimelor violenţei domestice.

LINA VDOVÎI: Când poliţistul empatizează cu agresorul


Clişeele de percepţie privind violenţa domestică sunt foarte răspândite în mentalul colectiv românesc. Eu am întâlnit cel puţin două dintre ele. Unul se lega de justificarea comportamentului unui agresor. Într-o comună din Constanţa, unde victimele obţinuseră ordin de protecţie, poliţistului satului empatiza cu agresorul - «uite că nu mai poate locui în propria casă», «hai că nu le mai bătea aşa tare» - şi-i găsea mereu scuze pentru comportamentul său. Un alt clişeu se referă la faptul că violenţa domestică este tratată în continuare ca o problemă privată. Una dintre victime mi-a povestit cum mama ei se încuiase în cameră ca să scape de bătăile soţului şi arunca bileţele pe geam pentru ca vecinii sau trecătorii să cheme poliţia. Deşi bileţelele au fost ridicate de jos, nimeni nu a ajutat-o pe femeie”.

Jurnalista Elena Stancu a documentat, împreună cu fotograful Cosmin Bumbuţ, un caz de violenţă domestică din Răşinari, judeţul Sibiu. Materialul „Fără antecedente penale” - publicat în Esquire România - arată că violenţa domestică e adesea calea sigură către omucidere; şi că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni - atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie - complici ai unei crime care putea fi împiedicată.

ELENA STANCU: „Femeia nebătută e ca moara neferecată“.


Toţi sătenii din Răşinari ştiau că Iacob le-a bătut şi pe celelalte două foste neveste ale sale, că le ameninţa cu cuţitul şi le ţinea închise în pivniţă. Însă nimeni n-a chemat Poliţia şi n-a sfătuit-o pe Mimi să depună plângere. Nici măcar atunci când Iacob umbla beat prin sat şi ameninţa că o ucide pe fosta lui iubită nimeni n-a făcut nimic.
Ca să descurcăm iţele unei poveşti complicate am discutat cu 22 de oameni din Răşinari: asistentul social, familia lui Iacob, familia victimei, vecinii, profesorii, medicul, poliţistul, preotul, cele două foste soţii ale bărbatului, foştii colegi de şcoală sau simple cunoştinţe.

Majoritatea localnicilor ne spuneau: „Păcat de fata aia, dar nici ea nu trebuia să dezbine o familie“. Pentru că un sat întreg nu îl blama pe bărbatul care o lovea, ci pe femeia care „a stricat o familie“ şi s-a „încurcat“ cu Iacob.

Însă, după vreo săptămână, am aflat că în Răşinari multe femei sunt lovite de bărbaţii lor, că „bărbatului din Răşinari îi place să aibă femeie frumoasă“, după cum spune asistentul social, dar în momentul în care e a lui, femeia nu mai trebuie să fie atât de frumoasă. Din cauza asta femeile din Răşinari umblă uneori „mascate“ pe stradă, adică vinete pe la ochi.
E greu să documentezi violenţa domestică în România pentru că victimele se tem şi se ruşinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare şi empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta şi de atenţie atunci când victime colaterale sunt alţi membri ai familiei – părinţi sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relaţie abuzivă
.”

Înscrierile pentru cea de-a doua ediţie a Burselor Superscrieri/Avon - un parteneriat între Fundaţia Friends for Friends şi Avon România - au loc până pe 26 aprilie 2015.
Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violenţa domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare şi să aducă noi perspective asupra temei - să înfăţişeze publicului fenomenul violenţei domestice în variatele lui forme şi simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputinţe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiţi detalii despre burse, despre selecţie şi juriu, precum şi informaţii despre cum puteţi intra în competiţie aici.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările