Familia va fi consultată pentru donarea de organe, chiar dacă decedatul are opţiunea pe card: „Ţinem cont de faptul că se poate răzgândi în orice moment!”

Chiar dacă opţiunea de a deveni donator de organe poate fi înscrisă pe cardul de sănătate la solicitarea asiguratului, familia este cea care are ultimul cuvânt şi care poate confirma sau nu dorinţa persoanei decedate de a-şi dona sau nu organele. „Există posibilitatea ca el să se fi răzgândit”, a explicat medicul Victor Zota, coordonatorul naţional de transplant.

„Noi am cerut ca această opţiune să fie scoasă de pe cardul de sănătate dar s-a trecut peste noi. Exprimarea acestei opţiuni pe cardul naţional de sănătate nu va creşte în niciun caz numărul de donatori de organe. Asta pentru că medicii de familie nu sunt pregătiţi să ofere explicaţii cu privire la donarea de organe şi ce presupune acest lucru. Asiguratul va întreba cu siguranţă ce înseamnă donarea de organe, conotaţiile, care este condiţionarea. Şi atunci, medicul de familie ar trebui să dea nişte explicaţii pe care la ora actuală nu le cunoaşte”, a explicat doctorul Victor Zota, în deschiderea conferinţei „Actualităţile în transplantul de organe şi ţesuturi din România”, organizată la Bucureşti.

Potrivit medicului, înscrierea ca şi donator de organe pe cardul de sănătate se face în urma unei declaraţii notariale pentru care nu se percepe nicio taxă. „Notarii fac pro-bono acest serviciu. Cu această ocazie, ei sunt înscrişi şi în registrul naţional al donatorilor post-mortem care are două servere la Ministerul Sănătăţii. Însă, la un an şi jumătate de la funcţionare, în el sunt doar 30 de persoane”, a precizat Victor Zota.

Dat fiind faptul că sunt multe motive pentru care o persoană se poate răzgândi în privinţa donării organelor, medicii care sunt implicaţi în reţeaua de transplant iau decizia de a discuta cu familia, pentru a o întreba dacă menţine acordul dat în viaţă de donator sau nu, a continuat Zota, precizând că rata refuzului pentru donare este de aproape 20%.

„Noi ţinem cont întotdeauna de opţiunea familiei, este o practică la nivel european. Absolut toate ţările din lume, indiferent dacă au sau nu acordul prezumat sau acordul informat explicit şi scris, ca la noi, a ţinut cont de poziţia familiei. Familia e cea care ştie cel mai bine situaţia donatorului”, a mai spus Zota.

Prof. Irinel Popescu: „Există loc pentru o dublare a numărului de transplanturi!”

La rândul său, prof. dr. Irinel Popescu a declarat că în România există loc pentru o creştere sau chiar o dublare a numărului de transplanturi.

„Este clar că în România există loc pentru o creştere, chiar pentru o dublare, dacă se vor mai oferi condiţii, pentru că cifrele raportate la un milion de locuitori — numărul de donatori în România este încă redus comparativ cu restul ţărilor europene — România are mult mai mari necesităţi de transplant. Din punctul de vedere al transplantului hepatic, anul trecut a devenit clar că un program nu mai este suficient pentru transplantul hepatic”, a explicat profesorul Popescu.

În prezent, nu există probleme de finanţare însă sunt datorii. Asta pentru că au fost instituţii care şi-au primit banii şi instituţii care nu şi-au primit banii, deşi buget pentru programul de transplant a fost alocat încă de la începutul acestui an.

„Problema este că în 2013, când am efectuat cel mai mare număr de proceduri, a fost alocat cel mai mic buget pentru programul de transplant. Anul acesta, însă, lucrurile au revenit la normal, iar finanţarea este adecvată. Nu se pune problema să amânăm vreun transplant din lipsă de bani”, a explicat şi profesorul Radu Deac, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant.

Doar trei transplanturi de cord au fost efectuate în 2014

Directorul instituţiei a precizat că abia acum două săptămâni au fost finalizate lucrările de la Institutul Inimii din Târgu Mureş, a cărui activitate a fost oprită timp de doi ani. Astfel, a subliniat chirurgul cardiac, până acum au avut loc doar două transplanturi de inimă în centrul din Transilvania şi unul în Bucureşti, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.

„Avem nevoie de inimi tinere iar timpul în care organul trebuie să ajungă la pacient trebuie să fie foarte scurt, în cel mult trei ore el trebuie să ajungă în corpul bolnavului. Întotdeauna, primul organ care trebuie să plece este inima, urmat de ficat, apoi de rinichi şi de restul ţesuturilor”, a declarat Deac.

Transplantul de pancreas, reluat după zece ani

Nu doar transplantul de inimă a fost reluat în anul 2014, ci şi cel de pancreas, după o pauză de zece ani. Începând din ianuarie şi până în octombrie, la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj au avut loc şase astfel de proceduri, după cum a precizat profesorul Mihai Lucan, şeful clinicii.

„Am reulat în acest an, mai ales că această operaţie este esenţială la pacienţii cu diabet de tip 1. Selecţia pacineţilor este foarte riguroasă”, a declarat Lucan.

Medicul a precizat că pacienţii operaţi anul acesta sunt în stare bună, explicând că transplantul de pancreas este o intervenţie complexă, iar evoluţia postoperatorie este grea, un pacient având nevoie câteodată să stea şi trei luni în spital până îşi restabileşte funcţia.

În 2014, în România au fost până în prezent 110 donatori fiind realizate 102 transplanturi de ficat, şase de pancreas, trei de inimă, 220 de rinichi, 60 de cornee şi tot atâtea de os. Coordonatorul naţional de transplant Victor Zota a spus că, din 2015, vor fi deschise patru bănci de celule şi ţesuturi, la Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Târgu Mureş.