Motto:
Nature is not for sale!
Nu ştiu cât se ştie în „mainstream&freak media" vrăjită implacabil de fenomenul puţoistic belicos de la cel mai înalt nivel, dar, în ultimii 24 de ani, Bucureştiul a pierdut jumătate din spaţiul său verde şi o Veneţie şi jumătate în materie de patrimoniu edilitar arhitectonic. Cât despre România, ea a pierdut cam un sfert din plămânul sau silvic. 
 
„In patria nostra multae silvae sunt“ - cum învăţam noi la nesuferita oră de latină când eram mici şi comunişti – nu mai e valabil. Astăzi putem înlocui cu succes „silvae“ cu „idiotae“...  
 
Bunăoară, această ebola adiministrativă atacă zilnic parcurile din toată ţara: „Toaletarius idiotus“ acţionează insidios şi afectează creierul nimicnic al primarului frate cu furatul ca-n codru şi stă la bază unei alte metode de făcut bani, patentată de câţiva ani buni. Tei, castani, plopi, nu contează specia, se bagă toţi în soba de bani a celei mai corupte părţi din ceea ce noi numim: establishmentul politic românesc. Pe lângă obişnuitele rapturi din marile parcuri urbane (vedeţi aici dramă actuală a Parcului Tineretului pentru care nu este nimeni cercetat şi arestat) acum, în numele facerii de bine regenerative, copacii din parcurile României „se toaletează" sub diferite pretexte „ştiinţifice" girate de instituţii defecte, în fapt nişte falsuri grosolane ale legii şi ale bunului simţ, proces prin care arborii sunt lăsaţi sub formă de stâlpi desfrunziţi sută la sută. Care arbori, evident că mor într-o cotă parte din scalpare capilară şi nici nu-şi mai pot justifica rolul său originar: de a ne da nouă lapte, ouă şi mai ales, OXIGEN.   
 
Ideea jafului este simplă şi uşor depistabilă: bani gri pentru eşalonul trei şi patru al satrapilor administrativi obţinuţi din masa lemnoasă rezultată (sute de tone la nivel anual) şi vândută de obicei pentru fabricile de peleti (brichete cu rumeguş). Prima dată fenomenul a devenit naţional în spaţiul virtual mulţumită inimoasei Alexandrina Dinga (Fundaţia Comunitară Iaşi) odată cu tăierea celor 141 de tei de către grifonul cu bască de la Iaşi: „Nichita al Doilea Nesimţiotul" a purces după mintea lui cea „vizionară" să radă tot oraşul în ciuda amenzior Gărzii sau a protestelor membrilor societăţii civile (cărora li s-a alăturat săptămâna trecută şi scriitorul şi profesorul universitar Liviu Antonesei) şi pe care i-a catalogat drept, citez, „isterici, cretini şi bolnavi mintal“. 
 
Lucrarea teicidara s-a făcut sub pretextul unei aşa-zise obturări a clădirilor de patrimoniu de pe bulevardul cel mai istoric al Moldovei, unde teii au fost înlocuiţi cu salcâmi japonezi în valoare de 175.477 de lei. Cum nu l-a rugat niciun specialist horticol sau peisagistic să pună pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt salcâmi japonezi, după cum vă puteţi da lesne seama, omul e suspect de „o combinaţie" de tip şpagă. Scandalul a ţinut tot anul. Degeaba. Până săptămâna trecută când, traumatizat în copilărie de vreo rudă de gradul I care l-o fi bătut cu un copac şi nu cu nuiaua Sfântului Nicolae, omul nichitandertalian mai marchează cu roşu 500 de arbori spre tăiere, în Parcul Expoziţiei şi Parcul Copou. Mi-aduc aminte de un titlu din Academia Caţavencu pe vremea când nu intrase în proprietatea Securităţii, un titlu genial care merge mănuşă în cazul primarului pesedist din Iaşi: 
„N-are oamenii metrou (copou) din cauza la un bou!“
Dar să nu credeţi că „asasinul silvic“ este cumva numai în arealul de „grup infracţional organizat“ al PSDelui. Nu! Sunt peste tot! Inclusiv în Sfântu Gheorghe; Piatra Neamţ (unde ultimii doi imbecili edilici au tăiat aproape tot: castanii de pe strada Ştefan cel Mare şi de pe bulevardul Republicii şi chiar şi plopii din curtea spitalului judeţean); în Constanţa - oraş cu cel mai mic spaţiu verde pe cap de locuitor şi unde tăntălăii de alegători depersonalizaţi (daţi-mi voie să nu-mi menajez concitadinii) aleg în buclă un „pokerface“ care a făcut din fostul Tomis al poetului Ovidiu un oraş nefrecventabil. Practic nu există oraş să nu fi fost atins de acest flagel al distrugerii dirijate a parcurilor.  
Deşi l-am semnalat în urmă cu doi ani Ministerului Mediului şi Gărzii de Mediu, am crezut, în naivitatea mea, că factorul politic guvernamental ar putea să împiedice încălcarea legii de către colegii de partid transformaţi în termite ilegale furnizoare de „rumeguş“ trezoreriilor de partid!!!? Şi, pentru că e frumos şi sănătos să vorbim pe acte (ratate), iată şi o mostra de aviz  de la PMB, în care se scrie negru pe alb norma, dar care se respectă de fapt „la negru“ pe alb, că toaletarea se face pe nu mai mult de 30% din coroana bietului copac care ar trebui să colecteze dioxidul de carbon din plămânii copiilor noştri, bolnavi în proporţie de peste 30% din cauza toxicităţii aerului oraşelor în care locuiesc.
 
 
Nu cred că mai contează ce ne recomandă Comisia Europeană în materie de bună practică (26 mp spaţiu verde pe cap de locuitor) sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii când ne spune răspicat că „masca verde“ a fiecărui cetăţean ar trebui să reprezinte cam 50 de mp pe cap de locuitor, în timp ce noi suntem la o medie de 10 mp reali în Bucureşti, unde poluarea aerului e subiect de infringement al Comisiei pentru România. Asta contează mai puţin în economia priorităţilor clasei politice româneşti care are trei piloni de hrănit: Putere, Bani şi Minciună! 
 
Estimp toată ţara devine uşor o parcare betonată. De ce!!? Dincolo de „ura de clasă“ pe care românul o are pe noroiul comunist, care noroi vine de la, nu-i aşa, Natura asta blestemată pe care ne-o lăuda Prinţul Charles, mai este un aspect antropologic pe care Jaques Yves Cousteau l-a semnalat în 1990 când a venit în România să vadă Delta Dunării şi care, uitându-se pe spatele şi pe faţa bancnotelor noastre, pe-atunci încă cele comuniste, constata profetic că toate erau cu peisaje industriale: „Aveţi grijă, că asta o să şi deveniţi!“ La care eu aş mai adaugă şi genericul de la Dallas (serialul cel mai influent la români ca model de succes în viaţă) şi care ne-a redat timp de 15 ani, în partea sa de început, o mare de blocuri de sticlă şi betoane texane care au devenit subliminal „idealul de femeie cu mustaţă“ al romanului în registrul de„bun gust ca la americani“.  
    
Aux arbres, citoyens!
 
Constanţa:
Bucureşti - Parcul Herăstrău

Piatra Neamţ