Proiectul, numit Palingenesis, se doreşte un simbol al „orientării societăţii spre un viitor bazat pe ecologie şi perspective morale în relaţia dintre om şi natură“.

Această propunere nu reprezintă, în nici un fel, un omagiu. Ea reprezintă un triplu act de barbarie. Reprezintă o barbarie filosofică; o barbarie spirituală; şi o barbarie estetică. Au mai fost momente în istorie în care catedrale minunate au fost transformate în grajduri – şi chiar Notre Dame a fost transformată într-un templu al „Cultului Raţiunii“ de către iacobini şi apoi într-un depozit. Noii iacobini vor acum să o transforme parţial într-un templu al noului Cult al Ecologismului şi al Pan-religiei, şi parţial într-o fermă. Catedrala a fost mutilată de iacobini – comorile ei au fost jefuite, statuile au fost decapitate sau distruse; şi ar fi mutilată, într-un mod poate mai subtil şi mai profund, şi acum. După ce au terminat cu distrugerile, iacobinii au transformat-o în depozit; noii iacobini vor să facă, acum, pe acoperişul ei o fermă.

Notre Dame, prin identitatea şi coerenţa ei artistică, întruchipează chiar civilizaţia medievală care a construit-o – o civilizaţie care este, oricât de puţin ar dori unii să recunoască, o parte foarte solidă a civilizaţiei noastre moderne. Dar pentru cei care ştiu puţină istorie, ea întruchipează şi alte lucruri. De exemplu, Notre Dame întruchipează dezbaterea modernă cu privire la ghildele meşteşugăreşti şi la specializarea muncii – deoarece aceste catedrale au fost construite de ghilde specializate. De asemenea, Notre Dame întruchipează dezbaterea modernă cu privire la religie – deoarece ştim care a fost credinţa care a construit-o, şi ştim că aceasta a dăinuit şi dăinuie. În timp ce multe alte credinţe, precum idolatrul Cultul al Raţiunii al iacobinilor care au mutilat catedrala, au dispărut aproape fără urmă în istorie.

Preşedintele Macron a declarat, deschis, că speră ca reconstruirea catedralei să reprezinte „un gest de artă contemporană“. Diverse organizaţii strâng semnături, în prezent, pe străzile Parisului împotriva proiectelor moderniste „nebuneşti“ de reconstrucţie; şi pentru păstrarea coerenţei artistice a bătrânei catedrale gotice.