De la Orgoliu la Poarta Sărutului

vârste a artistului. De la operele din timpul şcolii, gen Ecorseul sau Orgoliu, şi până la Coloana fără Sfârşit, Masa Tăcerii sau Poarta Sărutului i-au trebuit artistului 58 de ani.Aceste

vârste a artistului. De la operele din timpul şcolii, gen Ecorseul sau Orgoliu, şi până la Coloana fără Sfârşit, Masa Tăcerii sau Poarta Sărutului i-au trebuit artistului 58 de ani.
Aceste din urmă lucrări sunt, de altfel, şi catalogate drept opera matură a lui Brâncuşi - lucrări pe care le-a realizat între 1911 şi 1956.
Complexul Arhitectural de la Târgu Jiu (1935) este opera sa principală, concepută ca un omagiu adus eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Iniţial, proiectul cuprindea doar două lucrări: Coloana recunoştinţei fără de Sfârşit şi Portalul de piatră, care urma să fie poarta principală a grădinii publice din Tg. Jiu. Un al doilea proiect prevedea amplasarea Porţii Sărutului la 15 metri de stradă, dar Brâncuşi hotărăşte să ridice Poarta Sărutului în interiorul grădinii, în locul unde se găseşte astăzi.
Poarta Sărutului - ideea unei astfel de porţi l-a urmărit perseverent pe Brâncuşi încă din anii 1908, când a cioplit prima versiune a Sărutului. Stâlpii sprijină un lintou monumental pe care se desfăşoară jur împrejur motivul Sărutului, ideograma prefăcându-se într-un simbol decorativ pe care artistul îl repetă de şaisprezece ori frontal şi de patru ori pe părţile laterale ale antablamentului.

Simplitatea pământului, la Brâncuşi acasă
Nu departe de oraşul Târgu Jiu, în satul Hobiţa, comuna Peştişani, se află casa în care s-a născut sculptorul Constantin Brâncuşi. Chiar dacă nimic din ceea ce vizitatorii pot vedea în cele trei cămăruţe nu datează din vremea lui, este imposibil să nu fii cuprins de o sfială respectuoasă în faţa scăunelelor de lemn, a ulcioarelor de lut, a scoarţelor de pe pereţi, numai la gândul că din acest "fund de lume" a putut iasă un aşa român…
În schimb, casa de la Hobiţa, devenită memorială în urmă cu 36 de ani, dispune de o colecţie de fotografii, albume, documente, cărţi şi scrisori care reflectă momente din viaţa şi activitatea lui Constantin Brâncuşi, iar ghidul, Doina Pană, reface pas cu pas lumea de demult. Prima încăpere este camera de locuit, unde dormeau toţi cei şapte copii, dimpreună cu părinţii. Un pat de scânduri, lada de zestre, dulapul cu motivul soarelui şi soba fără uşiţă, o icoană şi o candelă. Nimic mai mult. A doua cameră este bucătăria, unde vezi vatra, ceaunul, ţestul şi corlata, dar şi războiul de ţesut. Ulcioarele de pământ care sfârâiau când se turna pentru prima oară vinul în ele, plosca pe care o întindeau invitaţilor la nuntă, oalele şi masa rotundă, pe care sculptorul a dus-o taman la Paris, stau mândre rânduite la locul lor. Cămara nu are tavan, pentru ca aerul rece să menţină alimentele proaspete. Pe prispă, vezi sania, care iarna "trăgea" lemnele, iar vara servea drept pat.Rezemată de peretele casei stă grapa de mărăcini, folosită la nivelarea bulgărilor de pământ după arătură. Tot lângă casă este şi pârlăul - maşina de spălat rufe, făcută dintr-un trunchi de copac scobit în interior, cu scoarţa mai groasă. La bază, trunchiul nu are capac, ci paie, pentru ca rufele să nu stea direct pe pământ. Un rând de rufe umezite, un strat de leşie şi câteva ore de "macerat", după care luau calea râului şi a bătucului de lemn, la albit.Multă simplitate şi curăţenie. De aici a fugit în lume, mai întâi la Târgu Jiu, la numai 11 ani, apoi la Craiova, unde urmează şcoala de Arte şi Meserii, şi, în cele din urmă, la Paris, unde i-a şi fost masul până în 1957, când s-a stins.

Masa Tăcerii - prima variantă avea un diametru de 200 cm, dar Brâncuşi comandă o a doua, cu un diametru de 215 cm, pe care o aşază peste cea dintâi, renunţând la soclurile circulare ce formau baza. Sculptorul spunea... linia Mesei Tăcerii sugerează curbura închisă a cercului care adună, apropie şi uneşte. În prima versiune, din 1937, Masa Tăcerii nu era înconjurată de cele douăsprezece scaune rotunde, aşezate radial în jurul său, două câte două, şi era formată din două masive pietre rotunde suprapuse.

Coloana fără sfârşit este opera sa principală. Este o sculptură austeră şi perfect echilibrată, cele 16 elemente ale coloanei fiind turnate în septembrie 1937 la uzinele din Petroşani şi cântărind 14.226 kg

ştiaţi că….
* În 1927, pe când Brâncuşi călătorea în SUA pentru a doua expoziţie personală, organizată în cadrul galeriei Brummer din New York, autorităţile vamale americane l-au obligat pe artist să plătească taxe vamale pentru operele sale?
* Întrucât Brâncuşi deţinea 27 de variante ale Păsării Măiastre, vameşii au considerat că operele de artă reprezintă obiecte pentru vânzare şi l-au taxat pe artist cu 270 de dolari.
* Reîntors în ţară, artistul a dat în judecată statul american, declanşând un proces fără precedent în istoria artei.
* Trei ani mai târziu, acesta a câştigat, iar drept urmare a acestei întâmplări, legea americană privind taxele vamale a fost schimbată în totalitate.