Astfel, se transmite ideea că românii sunt nişte ”europeni de mâna a doua” şi se subînţelege necesitatea orientării politicii externe către alţi potenţiali parteneri – unii care-i vor trata pe români cu mai mult respect. De obicei, materialele de acest gen nu spun explicit că România ar trebui să se întoarcă spre Rusia, nici măcar nu menţionează Rusia. Însă cel la care ne vom referi în cele ce urmează face exact asta.

”Ilie Şerbănescu: ”Asta e colonie! Asta înseamnă colonie! Că nu o recunoaştem, asta e cu totul altceva…” – titlul invită cititorul să vadă în articol – mai exact, în interviu, ce fel de colonie este România. Şi ce vede e de natură să îngrozească orice persoană de bună credinţă: că România nu va face faţă acestei crize (provocată de coronavirus) şi că va fi împărţită între câteva mari puteri. Mai exact, din cauza existenţei a ”două economii”, una fiind cea acaparată de străinii care, mod colonial, exploatează ţara şi scot profitul din ea, iar cealaltă fiind economia autohtonă din ai cărei bani se menţin instituţiile statului. Această a doua economie va colapsa, pentru că ”UE are în vedere să obţină bani de aici, nu să bage bani aici”, ceea ce va duce la prăbuşirea statului român şi împărţirea României. Semnele acestui scenariu constau din faptul că România ”n-are voie să-şi lege provinciile între ele cu mijloace moderne”, ”Investiţiile germane nu depăşesc, în general, Arcul Carpatic”, iar americanii ar avea nevoie doar de un culoar între Deveselu, baza Mihail Kogălniceanu şi litoral, adică nu îi interesează dacă România pierde Transilvania sau Moldova. Acum intervine partea interesantă despre Rusia: ”Rusia este totdeauna aicea, gata să îşi ia partea. Rusia a ajuns într-o stare, în momentul de faţă, în care e un fel de mireasă. Ea e curtată de toţi. Ea nu trebuie să facă nimic. Se va alege cu ceva, indiferent ce va face.”

Vezi si Check Media: Colonia Occidentului si Propaganda Rusa, P1/2

Autorul acestor previziuni apocaliptice promovează cu bună ştiinţă câteva falsuri grosolane. În primul rând, teoria conspiraţionistă cum că României i-ar interzice cineva să construiască autostrăzi care să traverseze Munţii Carpaţi, urmărindu-se evitarea consolidării legăturilor rutiere între principalele provincii, ca Ardealul (de obicei) să poată fi ulterior detaşat din componenţa ţării. Dincolo de faptul că nu există absolut nicio dovadă în acest sens, problema este pusă de parcă în prezent, sau în ultimul secol, Munţii Carpaţi nu au putut fi trecuţi şi legăturile dintre provincii nu se pot realiza în absenţa autostrăzilor. Evident, existenţa autostrăzilor va îmbunătăţi simţitor traficul rutier, însă absenţa lor nu are cum să pună în pericol integritatea ţării, decât în imaginaţia bolnavă, sau calculele dezinformatoare ale unora. În afară de asta, în România de astăzi se construiesc autostrăzi în Carpaţi, care, la orizontul anului 2025, vor lega Sibiul de Piteşti şi Braşovul de Ploieşti.

Cât despre Rusia, ea nu poate fi comparată în niciun fel cu o ”mireasă curtată de toţi”, în situaţia în care ţări precum Germania, Franţa şi Marea Britanie (urmate de multe altele) iau în prezent în calcul impunerea de noi sancţiuni Rusiei pentru otrăvirea lui Alexei Navalny, iar proiectul NordStream începe să fie pus sub semnul întrebării chiar şi la nivelul Berlinului oficial.

Vezi si Check Media: Colonia Occidentului si Propaganda Rusa, P2/2

De fapt, genul acesta de alegaţii reunite în materiale de acest tip au ca scop demoralizarea cetăţeanului român şi distrugerea încrederii sale, atâta câtă există, în statul român şi locul său în lume.

România, ”împărţită de capitalul german şi francez”

În urma alegerilor locale, au apărut articole de propagandă anti -occidentală care înfierează rezultatele votului dat de români, frizând aceleaşi teme ale ”vânzării ţării”, împărţirii ei între diferite puteri străine şi grupuri de interese.

Materialul analizat de această dată este în format editorial/opinii şi aplică o tactică de denigrare a unuia dintre partidele politice care şi-au impus candidaţii în câteva poziţii de primari ai oraşelor mari, dar şi pe preşedintele României şi partidul care l-a susţinut pe acesta în două rânduri la alegerile prezidenţiale. Paleta de invective este deosebit de bogată: ”Nişte şacali liberali şi userişti oportunişti, şcoliţi la cursuri de şantaj, cu „interesul lăsat fără pic de jenă la vedere”, care în urma votului s-au trezit în fruntea „bucatelor”. Mai aflăm că ”Capitalul german şi francez şi-au împărţit primăriile ţării noastre, ca pe un tort. Unul, căruia îi zice Dominic Fritz, fost şef de cabinet al fostului preşedinte german Horst Kohler, un membru STASI, cu o aşa-zisă activitate caritabilă în România, a cîştigat primăria Timişoarei. La Bucureşti au cîstigat oamenii lui Macron. Clotilde Armand, primăriţa de o noapte de acum patru ani a cîştigat Sectorul 1.” Lui Klaus Iohannis i se impută, în acelaşi limbaj denigrator, că încearcă să distrugă democraţia în România pentru că este împotriva PSD, iar fără acest partid nu ar putea fi asigurat pluralismul politic.

Articolul continuă cu învinuirea oamenilor menţionaţi mai sus, ţinta articolului, de, practic, toate ”relele lumii”, că ”dictatura iohannistă” ar purta un război împotriva Bisericii Ortodoxe Române, împotriva valorilor tradiţionale. Şi încheie pe o tonă xenofobă, deplângând faptul (inventat) că în 2050 din 15 milioane de cetăţeni români, şase milioane vor fi ”ţigani”, afirmând, fără să arate vreo sursă, că natalitatea la etnicii ”ţigani” ar fi de 2,5 ori mai mare decât la români.

Adevărul e că acest gen de articole se adresează unui public delimitat, care le consumă deoarece le alimentează propriile erori de percepţie. Ele se scriu şi se publică pentru a servi necesităţii de confirmare a propriei viziuni asupra lumii, ceea ce numim ”eroarea confirmării” – confirmation bias.

Este simptomatic faptul că autorii acestor materiale nu vorbesc niciodată despre vreun neajuns concret, sau greşeală, inadecvare, a politicianului pe care îl atacă, ci îl/o acuză – fără să probeze în vreun fel – că reprezintă ”interesele capitalului străin” şi că vrea să subjuge România – o altă stimulare a lozincii post-decembriste ”Nu ne vindem ţara”.

”Nu ne vindem ţara”, o conservă redeschisă periodic

Teza privind vânzarea pământului cetăţenilor străini face parte din narativul ”vânzării ţării” (care include şi partea industrială, a resurselor minerale), unul dintre cele mai importante în propaganda de tip naţionalist stimulată din umbră de Rusia.

Periodic, în spaţiul media din România apar materiale alarmiste, în care, pe un ton violent, intolerant şi maximalist, realitatea intrării pe pieţele din România, inclusiv cea agricolă, a investitorilor străini este prezentată ca o vânzare a ţării, românii rămânând, în acest caz, nişte străini în propria ţara, fiind deposedaţi de tot ce au – este concluzia pe care mizează autorii acestor materiale că o vor face cititorii.

De exemplu, materialul cu titlul ”Români, aveţi o ultimă şansă să luptaţi pentru ţara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”. În material sunt reluate detaliile unui reportaj de la un post TV privind rata înaltă de vânzare a terenurilor agricole către străini, dar şi prezentate câteva declaraţii ale unor avocaţi ai agriculturii organice precum britanicul Julian Rose care se pronunţă împotriva comasării terenurilor agricole şi vânzării acestora către mari corporaţii agricole. De asemenea, se prezintă statistici dintr-un raport al Parlamentului European din 2015, potrivit cărora în România, aproape 40% din terenul agricol ar fi deja deţinut de străini, dintre care 25-30% cetăţeni ai UE, şi până la 10% din afara UE.

Materialul mai menţionează un oarecare raport al Serviciului Român de Informaţii care spune că din cauza intrării în posesia investitorilor străini a terenurilor agricole din România, securitatea alimentară a ţării ar fi ameninţată. Din păcate, materialul nu oferă vreo trimitere spre acel raport, în original. Nu am reuşit să găsesc un asemenea raport la o căutare pe internet.

Am observat, însă, altceva: materialul în cauză este rostogolit, în ultimele câteva zile, pe mai multe site-uri cunoscute pentru profilul lor conspiraţionist şi anti-sistem. De fapt, este vorba despre o conservă, deoarece pentru prima dată acest material a fost scris în vara anului 2016, tot atunci când a fost realizată şi investigaţia de la postul TV care stă la baza lui. De ce, aparent fără vreun motiv, se scoate un articol vechi de peste patru ani şi se postează, din nou, pe mai multe site-uri? Poate din cauză că propaganda anti-occidentală rămâne, periodic, în pană de idei.

Însă mesajul transmis de respectivul material menţine tonusul în acea categorie a populaţiei României care încă răspunde la lozinca ”nu ne vindem ţara”, practicată pe larg la începutul anilor 1990 şi care a costat România rămânerea în urmă faţă de ţările Europei Centrale pe care o resimţim şi în prezent.

 

Gandeste inteligent! Fii Check Media !