Cele mai cunoscute mituri despre bolile de inimă

Multe dintre bolile cardiovasculare ar putea fi prevenite sau întârziate dacă factorii de risc ar fi cunoscuţi şi înţeleşi. Medicii spun că în percepţia publică există mai multe mituri greşite despre bolile cardiovasculare. Din cauza lor, ignorăm semnele de boală şi nu ştim să ne protejăm inima din timp.

Dr. Radu Braga, medic specialist de medicină internă, a luat la rând cele mai cunoscute percepţii greşite despre factorii care declanşează bolile cardiovasculare. Iată care sunt acestea:

"Sunt prea tânăr ca să sufăr de o boală de inimă". Medicul spune că e greşită această convingere şi că rădăcinile bolilor cardiovasculare îşi pot avea originea chiar în copilărie, deşi riscul creşte cu vârsta. Formarea plăcilor ateromatoase pe pereţii arteriali se produce de-a lungul anilor. Cei care în copilărie au crescut cu hamburgeri şi cartofi prăjiţi în timp ce stăteau în faţa televizorului sau a calculatorului sunt expuşi prematur la un risc crescut de boală cardiovasculară, situaţie întâlnită în trecut la vârste mult mai înaintate. Dacă în urmă cu 20 de ani infarctul de miocard era o boală care afecta persoane cu vârste de peste 50 de ani, astăzi nu puţini suferă de această afecţiune la 30-40 de ani.

„Diabetul zaharat nu este un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, dacă îmi ţin sub control valorile glicemice”. Persoanele cu diabet zaharat sunt cel mai aproape de starea de sănatate atunci când controlează valorile glicemice. Totuşi, diabetul zaharat, independent de valorile glicemiei, cauzează inflamaţia pereţilor arteriali, factor care conduce în timp la leziuni ale vaselor de sânge, crescând riscul de boală cardiovasculară şi a altor probleme de sănatate. Experţii Societăţii Europene de Cardiologie au constatat că simpla prezenţă a diabetului zaharat creşte riscul de boală cardiovasculară de 3 ori. Factori de risc precum glicemia, tensiunea arterială, colesterolul şi greutatea trebuie menţinuţi sub observaţie şi trataţi în acelaşi timp.

„Dacă aş avea colesterolul crescut, nu m-aş simţi bine” - Este greşită abordarea, pentru că dislipidemia (sau colesterolul crescut) nu se manifestă, într-adevăr, prin simptome de avertizare, totuşi prezenţa sa determină formarea plăcilor de aterom, care îngustează arterele şi împiedică curgerea sângelui către creier sau inimă.

„Fac suficient de multă mişcare, deci nu am colesterolul crescut” - În afară de exerciţiul fizic, există o multitudine de factori care pot influenţa nivelul de colesterol din sânge, precum dieta, greutatea corporală, fumatul, istoricul familial, vârsta şi sexul. Activitatea fizică este utilă pentru a îmbunătăţi valorile colesterolului „bun” numit HDL- Colesterol, dar şi pentru optimizarea altor parametri precum greutatea corporală şi menţinerea în formă a inimii şi a vaselor de sânge.

„Numai persoanele obeze au colesterolul crescut” – este adevărat că obezitatea se asociază mai frecvent cu dislipidemia, însă orice persoană poate avea colesterolul crescut. Există persoane slabe cu colesterolul crescut. Acesta trebuie măsurat periodic, independent de greutatea corporală.

„Dacă aş avea tensiunea crescută, nu m-aş simţi bine” – Asemenea colesterolului crescut, hipertensiunea arterială de cele mai multe ori nu are simptome. Din acest motiv, medicii numesc uneori această boală „ucigaşul silenţios”. Tensiunea arterială este expresia forţei pe care sângele o exercită asupra pereţilor arteriali, în timpul curgerii sale prin artere. În timp, valorile crescute pot conduce către boli cardiovasculare. Din acest motiv, aceste valori trebuie măsurate periodic. Hipertensiunea arterială afectează 1 din 3 români. Mai puţin de jumătate dintre românii cu această boală ştiu că suferă de ea.

„În familia mea toţi au hipertensiune arterială, nimic nu poate schimba asta” – Hipertensiunea arterială are o componentă genetică importantă, iar riscul cardiovascular este mai mare pentru persoanele care au părinţi cu această afecţiune. Totuşi, există un set de măsuri care pot fi luate pentru a modifica stilul de viaţă şi a reduce riscul de apariţie şi de progresie al hipertensiunii arteriale.

„Medicul meu mă tratează de hipertensiune, deci eu nu trebuie să îmi măsor tensiunea arterială acasă” - Valorile presiunii arteriale pot fluctua şi din acest motiv este recomandată măsurarea regulată de către pacient a tensiunii arteriale la domiciliu. Valorile obţinute la domiciliu sunt extrem de utile pentru medicul curant în vederea optimizării schemei de tratament.

„Vinul roşu este bun pentru tensiunea arterial, deci pot să beau cât vreau” – Vinul roşu are efecte benefice asupra metabolismului şi aparatului cardiovascular. Totuşi, acestea sunt valabile pentru o cantitate de maximum 120 de ml de vin pe zi. Creşterea cantităţii de alcool ingerat peste doza recomandată este mult mai dăunătoare organismului, afectând ficatul, aparatul cardiovascular, sistemul nervos.

“Ereditatea - ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus” - Persoanele cu un istoric familial de boli cardiovasculare au un risc cardiovascular mai mare. Dacă tatăl a avut un accident vascular cerebral sau un infarct miocardic înaintea vârstei de 55 de ani sau mama a suferit un astfel de eveniment înaintea vârstei de 65, atunci riscul copiilor de a suferi de boli cardiovasculare este crescut. Constelaţia genetică cu care ne-am născut nu poate fi modificată, însă numeroşi alţi paşi pot fi făcuţi pentru a reduce riscul cardiovascular. Creează un plan de acţiune pentru a menţine inima sănătoasă, care sa includă exerciţiu fizic, o dietă sănătoasă, renunţarea la fumat şi menţinerea valorilor colesterolului, a tensiunii arteriale, a greutăţii corporale şi a glicemiei în limitele normale.

„Obezitatea nu are legătură cu hipertensiunea arterială”- Obezitatea poate conduce la hipertensiune arterială şi diabet zaharat, iar scăderea ponderală poate să reducă aceste riscuri. Dacă o persoană slăbeşte, valorile tensiunii arteriale vor scădea şi ele. O pacientă care ia 4 medicamente pentru hipertensiune arterială poate slăbi 30 kg şi poate avea surpriza de a nu mai avea nevoie de medicamente antihipertensive.

„Bărbaţii şi femeile sunt expuse aceluiaşi risc cardiovascular” - Sexul expune la un risc cardiovascular diferit. Bărbaţii sunt mult mai vulnerabili decât femeile, în principal datorită particularităţilor endocrine şi metabolice. În acest context, persoanele de sex feminin nu ar trebui să minimalizeze acest risc. Spre exemplu, acestea sunt expuse unui risc de 6 până la 10 ori mai mare de a muri de o boală cardiovasculară decât de cancer de sân.

„Eşti protejat numai dacă faci sport până îţi dai sufletul”- Multe persoane sedentare consideră că trebuie să faci efort intens pentru a avea beneficii cardiovasculare. Efortul intens este util pentru că îmbunătăţeşte metabolismul aerob. Totuşi, dacă scopul este doar reducerea riscului cardiovascular, 30 de minute de efort moderat în majoritatea zilelor sunt suficiente.

“Celelalte obiceiuri sănătoase din viaţa mea compensează faptul că fumez” – Cercetările efectuate demonstrează că o dietă sănătoasă şi exerciţiul fizic nu reduc riscul asociat fumatului. Fumatul afectează fiecare organ şi sistem din organism, iar considerentul că un stil de viaţă perfect poate contrabalansa fumatul nu este realist.

„Fumez de atâta timp, oricum răul este deja făcut” – Efectul dăunator al fumatului este cumulativ, cu cât durata fumatului este mai lungă cu atât riscul este mai mare. Renunţatul la fumat aduce beneficii stării de sănătate, iar acestea încep din ziua în care se renunţă la fumat.

„Renunţarea la fumat determină obezitate, care este nesănătoasă” – Fumătorii care renunţă se îngraşă în medie cu 6 kg. Riscul acestui exces ponderal este, însă, minuscul comparativ cu cel al continuării fumatului.

„Fumatul îmi dăunează numai mie, deci mă priveşte numai pe mine” – Fumul de ţigară dăunează şi persoanelor din jurul tău. O persoană nefumătoare care stă 8 ore într-un mediu cu fum de ţigară este expusă unui risc egal cu cel al unui fumător care fumează un pachet pe zi.

„Stresul este acelaşi pentru toţi” - Stresul nu este identic pentru toţi, iar fiecare trăieşte independent experienţa stresului. O experienţă stresantă pentru o persoană poate fi indiferentă sau chiar plăcută pentru o altă persoană.

„Stresul e pretutindeni, deci nu putem face nimic în acest sens” - Putem să ne planificăm viaţa în aşa fel încât stresul să nu ne copleşească. Planificarea eficientă implică stabilirea unor priorităţi, începând cu rezolvarea problemelor simple la început şi a celor mai complexe ulterior. Când stresul este prost gestionat este dificilă prioritizarea. Toate problemele vor părea la fel de dificile, iar stresul va fi copleşitor.

„Dacă aş fi stresat aş fi conştient de asta” - Lipsa semnelor nu înseamnă lipsa stresului. Unele persoane percep stresul sub o formă organică, numită somatizare. Stările de anxietate, lipsa de aer, starea de epuizare fizică permanentă pot fi semne ale stresului. Senzaţia de copleşire, incapacitatea de concentrare, dezorganizarea sunt semne mentale ale stresului. Aceste situaţii necesită o strategie de management a stresului, pentru a-l putea controla şi a preveni o boală de inimă.

„Pot înceta să iau medicamentele de colesterol, tensiune arterială şi diabet zaharat, dacă valorile analizelor de sânge sunt în limite normale”- Din păcate, colesterolul crescut, hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat sunt boli care nu se vindecă. Acestea pot fi însă controlate prin modificarea stilului de viaţă şi, pentru multe persoane, cu ajutorul medicamentelor. Un stil de viaţă adecvat poate conduce către forme mai uşoare ale acestor afecţiuni, iar medicul poate considera necesară reducerea dozelor de medicamente. În tot cazul, odată atinse obiectivele terapeutice, modificarea schemei de tratament medicamentos se face numai de către medic.