Nu ne mai regasim prietenii, colegii sau vecinii. Nu ne regăsim în targeturile media. Nu facem parte din grupuri de interese. Nu servim interese. Spiritul gregar ne repugnă. Suntem un grup puţin numeros, nu facem audienţe. Ştim că refugiul în modele teoretice sau în fictiune poate reprezenta o modalitate de salvare individuală. A funcţionat în trecut, poate funcţiona şi în prezent.

 

Teoria lumilor posibile este interesantă prin potenţialul pe care l-a avut de a fi generat dezbatere în piaţa ideilor. Aparută în Teodiceea lui Leibniz, teoria era foarte simplă şi în spiritul epocii sale : « Dumnezeu este perfect şi în bunatatea sa el a creat cea mai bună dintre lumile posibile ». Leibniz spune şi că dintre toate lumile posibile aceasta este cea mai bună : are cele mai puţine contradicţii posibile, oferă cea mai mare ordine posibilă şi atinge atâta perfecţiune pe cât este posibil. Aşadar, Dumnezeu, arhitectul suprem a creat unica lume existentă, ideală în limitele posibilului. Cea mai bună dintre lumile posibile exclude ideea că Răul face parte din creaţia divină. El e tangent cu divinitatea, nu face parte din planul sau.

Câteva argumente pentru care am lansat această temă :

1. Teoria lui Leibniz este o construcţie ideală, mai exact un construct ideal. Un astfel de construct suportă analize şi generează întotdeauna critici, pune în discuţie prejudecăţile, coboară de pe piedestal stereotipurile. E mai provocator decât orice strategie pragmatică.

2.  O constructie ideală se fundamentează pe valori clare. De ce n-am aşeza-o în centrul existenţei noastre, în locul vremelnicelor ideologii sau sisteme pragmatice ?

3. O construcţie ideală este perenă. Ceea ce înseamnă că devine posibil de realizat undeva în timp şi spaţiu. Posteritatea conceptului celei mai bune dintre lumile posibile s-a datorat nu doar centrării  pe construcţia divină, ci pe cea posibilă.

4. Viziunea lui Leibniz postula lumea cea mai bună, nu lumea perfectă ; o ţintă posibil de atins şi la nivel individual.

5. Nevoia de modele. Leibniz poate fi un model : om universal, spirit avangardist în numeroase domenii (matematica, ştiinţele naturii, ştiinţele sociale, tehnologia şi ştiinţele informaţiei), el a depăşit cu mult limitele timpul în care a trăit. A promovat, de exemplu, ideea realizării unei confederaţii europene conduse de un senat, idee care anticipa conceptul actual de Uniune Europeană.

 

În  lumea lui Leibniz valoarea este Dumnezeu. Prin analogie, fiecare individ îşi poate crea un univers posibil, definit printr-un conţinut axiologic unic. Pentru mine, cea mai bună lume posibilă ar fi lumea modelată de sistemele de norme şi de obligaţii morale. Ar reprezenta opţiunea mea pentru o lume ingustă, dar sigură şi fără contradicţii. Un substitut al lumii reale, dar o lume mai bună.