Ulterior, emisiunea însăşi a fost eliminată din programul TVR. Dar, cele mai importante consecinţe sunt altele, după cum vom arăta în textul de faţă.

Ca să înţelegem motivaţia deciziei CNA, să ne reamintim contextul. În cadrul emisiunii ,,Ora regelui” difuzată în 16 noiembrie 2013, s-a dat un documentar ce viza explicit relaţia monarhie-republică, despre Societatea Astra, ,,un exemplu strălucit de performanţă pe timpul monarhiei şi de dezastru desăvârşit în republică” în cadrul căruia dn Rotaru are o intervenţie (deci, nu în calitatea domniei sale de moderator şi realizator) în care spune că: ,,Televiziunile organizează dezbateri despre oportunitatea monarhiei. De ce nu şi invers? Despre oportunitatea republicii. Pentru că republica proiectată de steluţa roşie de pe Kremlin şi adusă cu violenţă pe tancurile sovietice a distrus ordinea şi prosperitatea pe care numai monarhia constituţională le-a instaurat vreme de aproape un secol. Republica a sădit buruiana comunismului la umbra căreia n-a mai crescut nimic. Republica  a umplut închisorile cu elitele societăţii româneşti. Republica a distrus familia şi valorile culturale naţionale. De ce nu sunt operele lui Brâncuşi şi ale altor mari artişti de origine română în România? Din cauza republicii. A vrut poporul român republică? A votat-o? Niciodată. Republica din România este ilegitimă. De 66 de ani. Cum să condamni comunismul şi să nu condamni republica? Procesul comunismului în România trebuie să înceapă cu restaurarea monarhiei pentru că alungarea Regelui Mihai  a avut urmări catastrofale în fiinţa acestui popor. Niciun preşedinte nu a fost, nu este şi nu va fi legitim. Toate legile, toate Constituţiile impuse după 30 decembrie 1947 sunt ilegitime. Nu poţi legitima un furt, o hoţie. Poate, în România. Republica Română este o hoţie. Clădită, vorba lui Alexandru Paleologu, ,,pe un turbion de minciuni”. Acceptând această ilegitimitate, politicienii de astăzi acceptă minciuna. Nu? Veţi vedea ce-o să spună sâmbăta viitoare şi Bogdan Şerban Iancu. Trăiască Regele!”

Părerea mea este că decizia CNA de a sancţiona TVR şi pe realizatoarea emisiunii ,,Ora regelui” se bazează pe neînţelegeri, confuzii şi contradicţii. Voi aduce trei argumente în sprijinul tezei că nu dn Rotaru defăimează, ci CNA defăimează prin manipulare, dezinformare şi minciună.

În primul rând, CNA nu face distincţie între Marilena Rotaru ca realizatoare a emisiunii şi Marilena Rotaru ca simplu cetăţean. Dacă ar fi fost vorba de o dezbatere în studio cu privire la relaţiile dintre monarhie şi republică, atunci, într-adevăr, Marilena Rotaru avea obligaţia de a asigura echilibrul de opinii; ar fi fost necesar să aducă în studio şi o persoană care să susţină republica. Or, în mod evident, documentarul despre Astra Română nu era o dezbatere în studio, iar intervenţia doamnei Rotaru în acel documentar nu era a moderatorului, ci a cetăţeanului. A sancţiona aşa ceva înseamnă a sancţiona libertatea de opinie, faptă foarte gravă a CNA, ce contravine Constituţiei.

Al doilea argument, CNA s-a sesizat în urma depunerii unei plângeri (reclamaţii). Problema este că reclamantul avea obligaţia să-şi demonstreze adevărul susţinerilor (şi, deci, implicit, să arate falsitatea enunţurilor doamnei Rotaru). Sau, dacă nu a făcut-o reclamantul, ar fi fost normal să o facă CNA. Dar din discuţiile purtate la şedinţa din 4 martie 2014 (postate pe pagina web a CNA) rezultă că nu s-au adus asemenea argumente. Cele câteva idei (considerate de CNA argumente) sunt următoarele: Marilena Rotaru nu face distincţie între opinii şi fapte, aşa cum e obligaţia realizatorului de televiziune; au existat două referendumuri pentru validarea Constituţiei (în 1991 şi 2003).

Cerinţa ca realizatorul să facă distincţie între fapte şi interpretarea faptelor mi se pare extrem de importantă; nu cred că cineva ar fi împotriva acestui aspect. Problema este că nu este vorba de aşa ceva în cazul de faţă. Dacă am fi avut faptele X, Y, Z iar realizatorul ar fi vorbit despre ele şi le-ar fi interpretat, apreciat, judecat etc., cum că sunt plăcute şi drăguţe, am fi avut o clară instanţă de distincţie dintre fapte şi opinii. Dar a vorbi despre oportunitatea, legitimitatea sau necesitatea republicii nu se încadrează în această categorie. Existenţa republicii pe plaiuri mioritice este un fapt din 1947, aşa că discuţiile despre republică sunt despre acest fapt; deci, intră la categoria opinii. Vorbele despre republică nu pot fi etichetate drept fapte. Asta arată că decizia CNA se bazează pe o uriaşă absurditate, atunci când se susţine că: ,,De asemenea, nici exprimările enunţate, precum , « niciun preşedinte nu a fost, nu este şi nu va fi legitim » sau , « toate legile ... sunt nelegitime » nu reprezintă opinii ale realizatoarei, ci fapte care atestă că toţi preşedinţii României ce au ocupat funcţiile după anul 1990 au fost aleşi în mod democratic, de popor, iar legile au fost votate de Parlamentul României, ales, tot în mod democratic, de către popor.”

În fine, cel de-al treilea argument împotriva deciziei CNA din 4 martie vizează tocmai adevărul istoric. Republica s-a instaurat în România prin forţă, toată lumea ştie că Regele Mihai a fost obligat să abdice. Toată lumea ştie că nu s-a organizat nici măcar o singură consultare populară cu privire la forma de oganizare politică.

Afirmaţia CNA că referendumul din 1991 şi cel din 2003 ar avea vreo legătură cu forma de organizare politică este complet falsă, o răstălmăcire uluitoare a adevărului istoric.

Cele două referendumuri a fost cu privire la validarea Constituţiei, chiar dacă în unul din articole se spunea că forma de organizare este republica. Normal, corect, legal şi moral, ar fi fost să se facă mai întâi referendum pentru forma de organizare politică, bine pregătit şi precedat de o campanie de informare (deci, nu de propagandă pentru sau împotriva vreunei forme de organizare).

Cum lucrurile sunt chiar mai complexe, fiecare aspect schiţat aici putând duce la noi linii de argumente, mă opresc arătând nocivitatea şi perversitatea deciziei CNA nr 144 din 4 martie. CNA arată o lipsă uluitoare de echilibru, prin nesancţionarea zecilor (repet: zecilor) de emisiuni în care se defăimează statul, se incită la violenţă, se încalcă drepturile omului etc. Prin decizia de faţă CNA defăimează nu numai republica, dar contribuie în mod decisiv la adâncirea tensiunilor şi dezechilibrelor proprii unei societăţi tot mai grav bolnave.

Singurul lucru care mi se pare bun din acest episod al vieţii noastre publice este că demascarea adevăratei feţe a CNA contribuie în mod decisiv la creşterea numărului simpatizanţilor monarhiei.