Antibioticele nu tratează tusea

În ultima perioadă, numărul de viroze respiratorii a crescut odată cu cel al bolnavilor agasaţi de tuse. Aceasta nu trebuie tratată însă automat cu antibiotice.

Traheobronşita este o boală a căilor aeriene din plămâni, sau din afara acestora (traheea), produsă prin inflamaţia mucoasei, edem şi producerea de mucus în exces de către mucoasă, explică dr. George Dumitraşcu, medic la Spitalul Militar din Sibiu.

Inflamaţia mucoasei se poate produce fie din cauza unei infecţii cu virusuri (în special cu virusurile respiratorii, asemănătoare celor care produc gripa), cu bacterii, fie ca urmare a inhalării unor substanţe chimice nocive (acetonă, amoniac, acizi etc).

În general, după o perioadă de câteva zile în care bolnavul poate avea dureri în gât, răguşeală sau guturai, apare din ce în ce mai insistent o tuse supărătoare, la început seacă, fără expectoraţie. Pentru anumite persoane, tusea poate deveni chiar extenuantă, agravându-se uneori mai ales în cursul nopţii.

Se instalează o stare generală proastă, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi de multe ori arsuri în spatele sternului, popular spus: „în coşul pieptului". Febra nu apare decât în cazuri rare şi nu are valori foarte mari (variază între 37 şi 380C).  După câteva zile, tusea începe să devină productivă, adică să apară şi expectoraţii mucoase care dau mult de furcă bolnavului până sunt eliminate.

Deşi poate părea o boală banală, traheobronşita neglijată poate duce la o mulţime de complicaţii. În primul rând trebuie avute în vedere persoanele cardiace, hipertensive, cărora efortul prelungit de tuse le poate agrava suferinţa cardiacă. De asemenea, oxigenarea insuficientă provocată de inflamaţia mucoasei căilor aeriene poate agrava unele suferinţe pulmonare sau cardiace mai vechi (bronşită cronică, tuberculoză, fibroze pulmonare, emfizem, astm bronşic, neoplasm bronşic etc.).

Tratament sub supravegherea medicului

Netratată la timp şi corect, o traheobronşită banală se poate transforma într-o bronşită cronică ce va evolua de-a lungul anilor. În cazul în care simptomele persistă şi apare febra, este recomandabilă o radiografie pulmonară, pentru a exclude o posibilă pneumonie sau alte complicaţii, recomandă dr. Dumitraşcu.

Pentru cei care au dificultăţi respiratorii e indicat un examen al funcţiei respiratorii care se face cu ajutorul unor spirometre. Aceste aparate măsoară concentraţia gazelor sangvine şi ventilaţia în plămâni. Pentru tratamentul medicamentos al traheobronşitelor, medicul nu recomandă folosirea antibioticelor şi mai ales fără consultul prealabil al unui specialist în boli infecţioase sau pneumologie. Doar în cazul bolnavilor cronic, al celor care suferă şi de alte boli, al bătrânilor sau al copiilor se poate face un astfel de tratament, sub supravegherea medicului, cu antivirale sau cu antibiotice.

Mulţi pacienţi cărora li s-a prescris antibioterapie renunţă să mai urmeze tratamentul după câteva zile, când simptomele sunt diminuate, dispar sau din cauză că medicamentele sunt scumpe. Scăderea perioadei de tratament este extrem de dăunătoare deoarece germenii capătă rezistenţă la antibiotice şi devin din ce în ce mai greu de combătut. Atunci când există o obstrucţie severă a căilor respiratorii, mai ales în cazul astmaticilor se utilizează bronhodilatatoare.

Tratamentul general se face cu siropuri sau comprimate expectorante (Trecid, Bromhexin). Nu se administrează femeilor însărcinate şi celor care alăptează. În crizele de tuse sâcâitoare, se poate lua o tabletă de codeină, dar nu mai mult de trei comprimate pe zi. Aceasta nu se va administra însă copiilor sub trei ani, bolnavilor de astm, şoferilor şi celor care au alergie la codeină.