Tergiversarea ordinului de ministru care prevedea schimbarea protocolului specific privind decesele pacienţilor infectaţi cu SARS-CoV-2 (Voiculescu a reuşit să stârnească rumoare în rândul jurnaliştilor şi al opinie publice în momentul în care a susţinut faptul că în vechiul ordin de ministru nu scrie că cei decedaţi nu trebuiau să fie îmbrăcaţi), precum şi evacuarea scandaloasă în miezul nopţii a Spitalului de Ortopedie Foişor (transformat prin ordinul avizat de Vlad Voiculescu în unitate COVID) au adus din nou în lumina reflectoarelor atât capacitatea ministrului Sănătăţii de a face faţă provocărilor extrem de dificile generate de criza sanitară, cât şi capacitatea guvernului Cîţu de a gestiona ţara în acest context. 

Sondajele de opinie arată o încredere extrem de scăzută a românilor în Vlad Voiculescu – conform sociologului Vladimir Ionaş 72% dintre români sunt nemulţumiţi/foarte nemulţumiţi faţă de activitatea ministrului Sănătăţii din acest an – fapt care se reflectă şi asupra încrederii populaţiei în activitatea întregului guvern. În acest context, conştient de repercursiunile negative pe care prezenţa lui Voiculescu le produce asupra cabinetului său, premierul Florin Cîţu a dat undă verde Corpului de control al premierului să sesizeze „in rem” Parchetul General în legătură cu accesarea Registrului Electronic Naţional de Vaccinări (RENV) cu parola Ministerului Sănătăţii – un semnal destul de evident că răbdarea premierului, confruntat şi cu presiunile venite din partea liberalilor, este pe sfârşite.

Toate scandalurile publice care l-au avut în prim plan pe controversatul Vlad Voiculescu, fie că vorbim de scandalul provocat de incendiul de la Matei Balş, de cel al deconspirării existenţei unor centre de vaccinare „speciale” (de patru ori mai multe decât cele oficiale) neaccesibile pentru publicul larg, fie de scandalul privind falsificarea datelor privind infectările de dinainte de alegerile parlamentare şi culminând cu scandalurile din ultimele zile, au fost urmate, de fiecare dată, de reacţii rapide din partea liderilor USRPLUS prin care şi-au afirmat susţinerea pentru acesta.

„Vlad Voiculescu are susţinerea mea şi a Alianţei USR PLUS în proporţie de 101 la sută. Lucrul ăsta nu se va schimba” (Dan Barna); „Transparenţa nu e un moft, este unul dintre fundamentele pe care trebuie să reconstruim încrederea cetăţenilor în stat. Vlad Voiculescu are toată susţinerea mea în ceea ce priveşte luarea unor astfel de decizii”(Dacian Cioloş); „şi preşedintele a fost foarte clar: este nevoie de o susţinere pentru Ministerul Sănătăţii, este nevoie de o susţinere şi ne-a cerut să îl susţinem pe Vlad Voiculescu” (Dan Barna); „Birourile Naţionale Reunite ale USR şi PLUS îşi reafirmă susţinerea totală pentru ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu şi lupta sa pentru transparentizarea şi reformarea sistemului public de sănătate” (Alianţa USR PLUS) – sunt numai câteva dintre mesajele care confirmă nu doar susţinerea de care se bucură ministrul Voiculescu din partea colegilor săi, cât şi faptul că acesta a devenit un fel de „Lame Duck” – fapt care se reflectă atât asupra autorităţii pe care o mai poate avea în ministerul Sănătăţii (vulnerabilităţiile pe care le are pot fi speculate atât de factori interni din minister, cât şi de factori externi ministerului), cât şi asupra autorităţii în guvern, dar şi în relaţia cu cetăţenii (în contextul în care pot apărea noi crize extrem de grave).

„Remanierea sau o decizie o va lua doar premierul. Iar aceste decizii nu se discută, ele o să fie anunţate” – a ţinut să precizeze Florin Cîţu într-o conferinţă de presă având pe fundal mesajul „COMANDĂ ŞI CONTROL”. Însă remanierea lui Vlad Voiculescu, aşteptată de foarte mulţi lideri liberali şi nu numai, are potenţialul de a genera o criză politică cu final neaşteptat. „Pluseriştii”, aşa cum sunt numiţi în mediul on-line, şi-au construit deja reputaţia unor excelenţi negociatori atât în cadrul discuţiilor privind candidaturile la Bucureşti pentru alegerile locale, cât şi în cele privind obţinerea funcţiilor guvernamentale astfel că este de aşteptat ca şi în cazul „problemei Voiculescu” să negocieze „la sânge” cu partea liberală a coaliţiei.

Câteva posibile scenarii de evoluţie:

  1. USRPLUS acceptă înlocuirea lui Vlad Voiculescu din fruntea ministerului Sănătăţii cu un alt membru provenit tot din rândurile alianţei, dar solicită numirea lui Voiculescu drept Coordonator al campaniei de vaccinare – ar fi un troc acceptabil care ar putea să asigure în continuare stabilitatea actualei coaliţii de guvernare şi ar putea să dea un nou implus campaniei de vaccinare care începe să bată pasul pe loc. În acest scenariu, USRPLUS îl menţine pe Voiculescu într-o poziţie de maximă vizibilitate şi, în acelaşi timp, îşi reglează conturile cu ministrul Apărării, Nicolae Ciucă;

 

  1. USRPLUS decide execuţia lui Vlad Voiculescu şi cedarea ministerului Sănătăţii, la pachet cu cel al Transporturilor şi al Fondurilor Europene, în schimbul funcţiei de prim-ministru – este un scenariu cu implicaţii profunde atât asupra luptelor interne pentru putere în perspectiva congreselor care vor decide viitoarele conducerii ale celor două partide politice, cât şi asupra evoluţiei mandatului lui Klaus Iohannis;

 

  1. USRPLUS acceptă decizia premierului privind remanierea lui Vlad Voiculescu şi numirea unui alt ministru fără să ceară/primească nimic altceva la schimb – în acest scenariu USRPLUS ar pierde extrem de mult capital electoral având în vedere imaginea de forţă pe care şi-au construit-o până în acest moment. De asemenea, acest scenariu ar putea genera şi o serie de speculaţii privind un eventual şantaj cu dosare la adresa liderilor USRPLUS;

 

  1. USRPLUS face zid în jurul lui Vlad Voiculescu cu riscul ruperii coaliţiei de guvernare şi al trecerii în opoziţie (modelul eliminării PD de la guvernare) – un scenariu în care factorul psihologic, abilităţile de comunicare şi capacitatea de victimizare vor juca un rol extrem de important în perspectiva alegerilor din 2024.