Chiar dacă unii, mai optimişti, şi-au pus mari speranţe că vor vedea confirmarea (sau măcar începutul) unei colaborări întru binele planetei, majoritatea observatorilor au fost sceptici, avându-se în vedere caracteristicile celor două personaje aflate pe scenă: un Donald Trump arogant, lipsit de experienţă politică, cu o slabă cunoaştere a lumii în care trăieşte, şi, respectiv, un Vladimir Putin zâmbitor, şiret, uns cu toate alifiile (căci nu degeaba a fost ofiţer KGB).

Fără a se cunoaşte detaliile convorbirilor directe dintre cei doi, conferinţa de presă a scos la iveală în primul rând o victorie zdrobitoare a Rusiei în faţa Americii. Trump s-a comportat cu Putin nu ca şi cu un partener, nici măcar ca şi cu un competitor pe piaţa economică, politică, militară etc. a lumii, ci ca şi cu o gazdă mult mai bogată, mult mai puternică, deci mult mai de temut.

Se va spune, poate, că este posibil ca această atitudine să fi fost pregătită, în sensul că partea americană a dorit să se evite orice fel de situaţie contondentă, adică orice fel de conflict de idei între cei doi. Sunt celebre ieşirile violente, nevrotice ale liderului de la Casa Albă, aşa că, ar spune unii, este foarte bine că nu s-a ajuns la o situaţie de conflict. Poate că, în acest fel, s-a evitat un război nuclear, dar se uită că, de fapt, Putin nu doreşte să ducă războaie ci să aibă putere absolută (şi) în lume - aşa cum are în Rusia.

Aceleaşi declaraţii, aceleaşi atitudini ale lui Trump pot fi înţelese şi în sensul unei simpatii pentru autoritarism şi pentru dictatură.

A doua impresie a întâlnirii Trump-Putin ar fi că, ieşind înfrânt, Trump reportează pierderea din partida sa în partida Americii, a occidentului şi, în genere, a lumii libere. Această impresie este dovedită prin multe declaraţii şi în special prin lipsa de încredere în instituţiile SUA. Din păcate, preşedintele american dă dovadă şi de lipsă de caracter (nu numai de inteligenţă) afirmând că nu are încredere în cei apropiaţi, ci, culmea, în Putin; nu are încredere în justiţia şi în instituţiile democratice americane.

Dincolo de aceste aspecte, subliniate deja în toată presa de pe mapamond, aş vrea să pun în lumină un aspect mai puţin reliefat: aceleaşi declaraţii, aceleaşi atitudini ale lui Trump pot fi înţelese şi în sensul unei simpatii pentru autoritarism şi pentru dictatură.

Trump şi-a arătat (verbal şi gestic) simpatia pentru Putin şi pentru societatea rusă, a prezentat explicit lipsa de încredere în instituţii democratice şi în valorile (de două ori) milenare ale civilizaţiei noastre occidentale. În plus, Trump s-a aflat tot timpul într-o postură inferioară, ca şi cum ar fi fost supusul lui Putin, ca şi cum şi-ar fi propus să nu facă ceva care să-l supere pe puternicul său omolog. Trump a subliniat astfel relaţia de putere - singura ce a contat -, nicidecum adevărul, dreptatea sau alte valori universale. Doar forţa brută a lui Putin l-a impresionat pe Trump, astfel că în nici un moment nu a simţit repulsie faţă de violenţă, faţă de totalitarism; puterea (absolută) îi place lui Trump (ca şi lui Putin), astfel că nu a îndrăznit să denunţe nici una din minciunile, manipulările sau crimele făcute de un sistem totalitar (nimic despre milioanele de morţi sau refugiaţi din Siria ajutată de Putin; nici un cuvânt despre Crimeea etc.).

Cea mai gravă „performanţă“ a acestui lider imoral, incult, lipsit de inteligenţă, nevrotic etc. este că a reuşit în câteva ore să şteargă cu buretele toate deosebirile dintre un sistem totalitar criminal şi o organizare politică liberă şi democratică.

Fie că este conştient, fie că este inconştient, această adeziune a liderului de la Casa Albă pentru dictatură mi se pare a fi lucrul cel mai grav ce rezultă din întâlnirea Trump-Putin. De azi înainte, inamicii Americii vor avea şi mai multe argumente ca să urască America, democraţia şi valorile occidentale. De azi înainte, tare mă tem că întreaga omenire va începe să considere că America nu mai crede în democraţie şi în consacratele sale valori politice, academice, morale, epistemice etc.

Cea mai gravă „performanţă“ a acestui lider imoral, incult, lipsit de inteligenţă, nevrotic etc. este că a reuşit în câteva ore să şteargă cu buretele toate (subliniez, toate) deosebirile dintre un sistem totalitar criminal şi o organizare politică liberă şi democratică.