Domnul Fifor, trimis de doamna Dăncilă cu mandat să repare MAI, evaluează situaţia. Din când în când, mai face o şedinţă şi cere rapoarte. După care, la Caracal, în locul competentului fost şef al Poliţiei care şi-a cerut ieşirea la pensie, a fost numită o altă valoare poliţienească, un fost candidat care picase în 2017 examenul de definitivare pe aceeşi funcţie cu nota 5,80.

Oricât s-ar căzni să imite efortul intelectual de găsire a celei mai bune căi pentru reformarea Ministerului, domnul Fifor nu are prea multe şanse. Ca să schimbe ceva, interimarul de la MAI ar trebui să-i decupleze pe scumpii săi colegi de partid, baronii locali, de puterea poliţienească. Ceea ce, chiar dacă în mod absurd chiar şi-ar dori, nu va fi lăsat să facă.

Dar nu e niciun pericol. „Reforma“ clamată nu înseamnă nici pe departe punerea poliţiei în slujba cetăţeanului. De prea mult timp, poliţia a fost dresată să apere interesele şefilor politici ai judeţelor. Senatorii şi deputaţii partidului au găsit cele mai incompetente şi docile cadre pentru a le pune în funcţiile de conducere. Ajunşi şefi prin concursuri de faţadă sau fără complicaţii, cu delegaţie, au ştiut foarte clar al cui este judeţul şi pe cine să servească. Clanurile locale au devenit centrele de comandă ale Poliţiei. De aceea la Caracal, şeful poliţiei apela disperat la clanul local de care era dependent, doar-doar v căpăta o informaţie şi va scăpa de caz!

Cum să atace Fifor aşa ceva? Cum să propună Guvernului un plan de reformă care ar trebui să înceapă cu evaluarea fiecărui cadru pe funcţia pe care se află? Şi cum să creadă cineva că, după atâta timp de transformare a Poliţiei în câinele credincios al baronului local, un agent de stradă va face altceva decât să se uite indiferent din maşină când vede un copil plin de sânge? Nu e în atribuţiile postului să se implice.

Are alte îndatoriri care nu ţin de protecţia şi salvarea vieţii cetăţenilor, fie ei şi copii. Dacă Guvernul dorea să facă o schimbare cât de mică, până la ora asta câteva inspectorate judeţene de poliţie trebuia să fie deja desfiinţate. De sus până jos. La fel alte structuri inerte şi inerte. Ce s-a schimbat la 112? A discutat cineva situaţia din satele abandonate, unde oamenii sunt obligaţi să ia maşini de ocazie pentru a ajunge în cel mai apropiat oraş? S-a interesat cineva de situaţia copiilor dispăruţi?

Coaliţia PSD-ALDE a maltratat noţiunea de lege după deviza „totul în favoarea infractorilor, nimic pentru cetăţean!“ Mii de pedofili, violatori şi violatori au fost puşi în libertate, după scuze publice că au ajuns să fie condamnaţi. Pentru familiile Luizei, Alexandrei şi ale tuturor celorlalte victime, nu a cerut nimeni scuze. Nici nu consideră cineva că ar trebui să o facă.

Doar toată lumea şi-a îndeplinit exemplar sarcinile. Infractorii o duc bine, clanurile prosperă, pensiile speciale curg. Şi ar fi atât de bine dacă n-ar apărea un criminal în serie care să strice temporar liniştea!