Siegfried Mureşan, despre marele pariu al UE: Green Deal. „România va primi 750 de milioane de euro”. Ce se întâmplă cu minele din Valea Jiuliu
0
Europarlamentarul Siegfried Mureşan a explicat într-un interviu pentru Adevărul ce înseamnă mai exact Green Deal, despre necesitatea unei tranziţii europene către mijloace care produc energie mai prietenoase cu mediul, precum şi oportunitatea ca România să primească 750 de milioane de euro, fonduri nerambursabile, pentru implementarea acestor modificări.
Adevărul: Explicaţi pe înţelesul tuturor ce înseamnă Green Deal.
Siegfried Mureşan: Green Deal înseamnă să protejăm mediul înconjurător, să emitem mai puţine gaze poluante, dioxid de carbon, să fim mai eficienţi din punct de vedere energetic, adică să folosim mai puţină energie pentru lumină, pentru încălzire, vom arde mai puţin gaz, mai puţin cărbune. Pentru a realiza aceste obiective, fiecare dintre noi va trebui să facă eforturi şi va trebui să se adapteze: fiecare ţară, fiecare regiune, fiecare ramură economică, ficare întreprindere şi fiecare cetăţean. Fiecare dintre noi va trebui să facă eforturi să-şi ajusteze comportamentul, să folosească mijloacele de transport care poluează cel mai puţin. Să se asigure că în casă are centrale care încălzesc şi sunt eficiente din punct de vedere energetic, dau randament bun. Această tranziţie spre o economie verde va costa. Poziţiea mea este următoarea: în special categoriile de populaţie şi zonele care vor trebui să se adapteze cel mai mult, care vor trebui să facă cele mai mari sacrificii, trebuie să fie ajutate financiar cel mai mult de la nivel european.
Ce propunere a făcut UE?
UE spune aşa: alocăm 7,5 miliarde de euro, fonduri nerambursabile, bani gratis care nu trebuie daţi niciodată înapoi, pentru ajutorarea regiunilor care trebuie să se adapteze cel mai mult, în special regiunilor miniere şi carbonifere. În România, vorbim de zona Olteniei şi Valea Jiului. Din aceste 7,5 miliarde de euro, România va primi 750 de milioane. Cea mai mare parte va merge spre Polonia, 2 miliarde, pe locul doi Germania - cu 800 de milioane, care la fel au foarte mult minerit, pe locul trei România -750 de milioane. Este o sumă bună, semnificativă.
Pentru ce pot fi folosiţi aceşti bani?
Comisia Europeană va propune ca banii să meargă în ajutorarea oamenilor care-şi pierd locul de muncă din tranziţia dinspre minerit spre alte sectoare energetice, de exemplu spre reconversie profesională. Dar am văzut atâtea proiecte făcute pe reconversie profesională în ultimii 20 de ani care nu au dat randament şi nu au ajutat oameni încât spun aşa: banii trebuie să meargă în dezvoltare economică, să fie finanţate proiecte de cercetare, de inovare, să fie finanţat sectorul privat, întreprinderi, IMM-uri, tineri întreprinzători care au idei inovatoare încât să se creeze locuri de muncă acolo, să fie finanţată infrastructură energetică, digitală şi de transport pentru a merge investitorii acolo. Fiindcă dacă în Valea Jiului se închid minele, degeaba fac reconversie profesională pentru 50 de mineri din meseria de miner în frizer şi pentru alţi 50 de mineri în bucătari, fiindcă oamenii vor rămâne fără locuri de muncă. Soluţia este ca banii să meargă în dezvoltare economică, să fie atraşi investitori. Deci acesta este primul pilon, banii gratis: 7,5 miliarde de euro, care aş vrea să meargă în dezvoltare economică. După care, Comisia Europeană mai propune încă doi piloni. Unul prin Banca Mondială de Investiţii şi unul prin acest plan Juncker – Fondul european de investiţii strategice. Ambii piloni vor genera credite, deci de data asta nu bani gratis, ci bani care trebuie daţi înapoi pentru proiecte care să îmbunătăţească eficenţa energetică, acordate sistemului privat şi guvernelor. Aici vor fi două tipuri de proiecte care vor fi finanţate. Unele cu rentabilitate economică: dacă o întreprindere vrea să deschidă un parc eolian sau un parc de panouri solare care e rentabil şi care aduce profit, va fi finanţată prin primul din aceşti doi piloni. Şi cel de-al doilea tip de proiecte: cele care nu au rentabilitate economică. De exemplu reabilitatea termică a unei primării nu aduce niciun profit nimănui, dar e un lucru pe care trebuie să-l faci pentru ca acea clădire să ardă mai puţin gaz pentru a se încălzi, să protezeje mediul înconjurător şi să fie mai rentabilă din punct de vedere economic.
Recapitulăm: doi piloni în afară celor 7, 5 miliarde.
Unul pentru proiecte rentabil e economic, în principal pentru sectorul privat, care va face profit, şi altul pentru proiecte care nu sunt rentabile economic, în principal pentru stat, pentru autorităţi publice, centrale şi la nivel locale, ambele tipuri creditare. Pentru România este foarte important ca aceşti bani care vor veni prin sistemul bancar, ca instrumente financiare, să fie accesibili. Fiindcă pe acest plan Juncker de investiţii strategice, până acum, România s-a aflat doar pe locul 24 din 28 dintre toate statele membre ale UE la volumul de fonduri europene atrase pe cap de locuitor. Pe scurt, stăm foarte rău.
De ce?
Fiindcă nu avem o bancă promoţională care să fie practic un intermediar între aceste fonduri de la Banca Mondială de Investiţii de la Luxemburg şi întreprinderile din România. N-avem pieţe financiare, pieţe de capital dezvoltate, n-avem experienţă cu astfel de produse bancare complicate, instrumente financiare. Legislaţia pe parteneriat public-privat o ştim, nu e funcţională în România. Nu s-a realizat niciun mare proiect de infrastructură pe parteneriat public-privat. Şi nu există expertiză tehnică pentru a face proiecte mature capabile să câştige la nivel european. De aceea, vom cere de la nivel european sprijin tehnic în teritoriu pentru România. Adică experţi europeni de la Comisia Europeană şi Banca Mondială de Investiţii care se află în birouri din România, nu doar în Capitală, ci şi în toate cele opt regiuni de dezvoltare, să ajute ca astfel de proiecte să fie eligibile, să poată avea succes. Degeaba vor fi 100 de mld. de euro pe hârtie, dacă sunt nişte condiţii în care noi să nu le putem accesa.
Dacă un miner din Valea Jiului citeşte acest interviu se gândeşte că va rămâne fără loc de muncă. Ce durată de timp e prevăzută pentru implementarea acestui Green Deal?
Acest Green Deal a fost cerut vehement de către Gurpul Verzilor, de către socialişti şi de către grupul preşedintelui Macron (Renew Europe), care spun că dacă industria din Europa nu se schimbă fundamental, va muri. Pentru grupul grupul meu politic, Partidul Popular European (PPE) şi pentru PNL, această opţiune, ca industria în Europa să moară, nu există. Noi vrem să apărăm industria, vrem să apărăm locurile de muncă în industrie. Sigur că şi noi vrem ca industria să devină eficientă din punct de vedere energetic, să devină curată. Pentru asta industria trebuie să invoeze, trebuie şi ea să suporte o serie de costuri, dar ştim că şi noi avem obligaţia să o ajutăm. grupul PPE din Parlamentul European e singurul grup care vrea o tranziţie echilibrată spre economia verde. Vrem să protejăm mediul înconjurător, dar nu vrem să omorâm industria. Şi vă dau un exemplu. Noi spunem aşa. Cărbunele e sursa de energie care atunci când e ars într-o termocentrală pentru a produce curent electric, produce cele mai mari emisii de dioxid de carbon. Dar pentru termocentralele din România, din Oltenia, pentru Midia de lângă Deva, pentru Paroşeni, care ard cărbune, există o opţiune mult mai curată. Transferarea lor pe gaz e relativ simplă şi nu costă foarte mulţi bani. De aceea, eu mă voi bate la nivel european pentru a finanţa din Pilonul 2 şi 3, cu credite, proiecte rentabile din punct de vedere economic, de transferare a termocentralelor pe cărbuni în termocentrale pe gaz. Construcţia unui bloc pe gaz nu este scumpă, iar dacă va fi eligibilă pe fonduri europene, pe acest mecanism, pe 2021 vor fi salvate toate locurile de muncă, se va produce mai puţin dioxid de carbon şi cred că dacă se renună la cărbune, gazul trebuie să devină inevitabil o tehnologie de tranziţie pentru următorii 20-30 de ani, tranziţia înspre resurse verzi de energie. Trebuie să păstrăm energia nucleară şi trebuie să avem un angajament clar de la nivel european că extinderea centralei nucleare de la Cernavodă cu celelalte reactoare e un proiect pe care Uniunea Europeană îl susţine. Deci trebuie să ne fie permisă energia nucleară în continuare şi trebuie să ne fie permis pe o perioadă de tranzitie de 20-30 de ani să investim în gaz, care e mai curat decât cărbunele. Şi astfel, pentru a răspunde întrebării dvs, locurile de muncă din termocentrale să nu fie pierdute.
Guvernul pare un intermediar între banii europeni şi punctele nevralgice din industrie în acest caz. Şi tocmai de aici se nasc multe semne de întrebare. Pentru că în România am văzut multe proiecte europene, pe bani foarte mulţi, care nu doar că au eşuat, dar au fost făcute în bătaie de joc. Ne amintim de celebrele terenuri de fotbal în pantă sau alţi bani europeni tocaţi. Nu există acest risc ca România să absoarbă pe hârtie aceste milioane de euro de la UE, dar când nev vom uita la finalitate vom vedea un deşert?
Întrebarea e foarte importantă. Tocmai acum intrăm în etapa decizivă a negocierilor priving bugetul Uniunii Europene pe următorii şapte ani. Poziţia României e foarte clară. Vrem ca vechile priorităţi, agricultura şi politica de coeziune să fie finanţate la fel ca până acum, să avem bani pentru subvenţia la hectar pentru fermieri, pentru autostrăzi, reabilitări de drumuri şamd. Înţelegem că UE are noi priorităţi. Securiarea frontierelor, inovare, cercetare, protecţia mediului şamd. Şi poziţia României este una foarte clară şi corectă: dacă şteptăm mai mult de la UE şi dacă UE are responsabilităţi noi, suplimentare, atunci trebuie să obţinem şi resurse financiare suplimentare. Nu poţi face mult mai mult pentru cetăţean cu mai puţini bani. Deci ne dorim un buget robust, mai ambiţios, mai mare. Sunt însă şi state membre ale UE care nu sunt dispuse să plătească mai mult în bugetul UE, în special statele bogate, care oricum plătesc mai mult decât primesc: Olanda, Austria, Suedia, Danemarca. Şi într-o oarecare măsură şi Germania. Aceste state au o opoziţie rigidă. Spun NU unui buget mai mare al UE din următorul motiv. În aceste ţări, contribuabilul nu a fost până acum convins că fondurile europene sunt bine folosite. Şi de aceea am luat la nivel european în ultimii ani nişte măsuri foarte clare pentru a îmbunătăţi eficienţa fondurilor europene, pentru a ne asigura că acestea într-adevăr sunt bine folosite şi produc rezultate. În primul rând, crearea instituţiei procurorului-şef european, care e cel mai bun instrument pe care UE îl are la îndemână pentru a investiga neregulile şi frauda cu fonduri europene în orice stat membru UE. În al doilea rând, corelarea fondurilor europene de statul de drept, lucru care va deveni literă de lege de la 1 ianuarie 2021, idee pe care eu o susţin, pe care PNL o susţine. Dacă vreun politician se opune corelării fondurilor europene de statul de drept, înseamnă că are clar în vedere să încalce statul de drept în perioada următoare. Trei la mână. Reducerea birocraţiei la accesarea de fonduri europene. Până acum, pentru a face un proiect pe fonduri europene aveai nevoie de trupe întregi de contabili, de jurişi, de experţi, de consultanţi, şi 10% din valoarea proiectului mergea pe muncă consultanţă şi nu se producea nimic. Deci ce încerc să spun e că UE a luat măsuri pentru a se asigura că banii sunt folosiţi bine şi ajung într-adevăr la beneficiar şi n-o să se mai întâmple lucrurile care le-aţi descris până acum.
Green Deal înseamnă şi o schimbare de mentalitate. Cum îi convingeţi pe oameni să renunţe la maşină?
Oamenii vor renunţa la maşină doar dacă alternativa e mai confortabilă, mai ieftină. E nevoie de transport în comun de înaltă calitate şi de reţele noi de cale ferată. Toată lumea ştie că transportul pe calea ferată e cel mai puţin dăunător mediului înconjurător, mai puţin dăunător decât avionul, maşina sau autocarul. Există fonduri europene disponibile pentru infrastructură. Statul trebuie să susţină şi investiţii private în noi forme de mobilitate, spre exemplu fabrici de autoturisme electrice în România şi de baterii electrice. Apoi legiferarea micromobilităţii şi a aplicaţiilor de car sharing. Dacă am o aplicaţie de taxi pe telefonul mobil, vreau să ştiu că funcţionează în toate colţurile UE, nu să ajung la Berlin pe aeroport şi să nu funcţioneze. E nevoie de o legiferare în spiritul clientului şi al consumatorului. E nevoie de încurajarea serviciilor de car sharing la nivelul oraşelor. E de preferat o maşină care merge toată ziua prin oraş, 10 minute plimbată de mine, 10 minute – de altcineva, decât 10 maşini care se plimbă fiecare doar jumătate de oră şi în restul zilei nu sunt altceva decât o bucată de fier de două tone care ţine ocupat oraşul. Plus benzi speciale pentru transportul pe bicicletă, trotinetă etc. Oraşele secolului XX au fost construite în primul rând pentru autoturisme. Acum, oraşele trebuie să devină verzi, cu zone pietonale.
Se încarcă comentariile...
