Prezidenţialele, cursă fără alergători

În loc să se limpezească, în condiţiile în care alegerile prezidenţiale se apropie, lista de candidaţi pentru  jilţul de la Cotroceni se subţiază până la dispariţie. Lista aceasta, de fapt, nu prea mai are vreun nume în acest moment iar cei care ar putea să candideze sunt cuprinşi parcă de frică. Nu s-a întâmplat asta în ultimii 25 de ani de democraţie.

Retragerea din această cursă a lui Crin Antonescu, cel care se antrenează de vreo zece ani ca să urce în deal la Cotroceni, este imaginea fricii care este indusă de cei 67% dintre alegătorii care nu s-au prezentat la vot la ultimul scrutin electoral. Nimeni nu ştie cu cine vor vota absenţii de-acum dar toţi ştiu că o mare parte vor veni în noiembrie la urne şi vor vota nervos, emoţional, în scârbă sau pentru sancţionarea tuturor.

Faptul că nu mai există o listă de candidaţi anunţaţi în lupta pentru scaunul pe care Traian Băsescu îl va lăsa liber, cu şase luni înaintea alegerilor, arată degringolada care i-a cuprins pe politicieni după un vot al Europarlamentarelor din care toate partidele au ieşit şifonate rău. Din totalul alegătorilor PSD are 11% susţinere, PNL 5%, PDL 3,7%, PMP 1,9.

În martie spuneam că anul acesta vom avea nişte alegeri pentru Cotroceni cu candidaţi fantomă şi că într-o ţară cât de cât normală prezidenţiabilii se ştiu cu patru-cinci ani înainte de alegeri: le ştii intenţiile, le cunoşti programul, ai timp să te dumireşti cu care dintre ei eşti compatibil şi căruia dintre ei nu i se potriveşte haina funcţiei pentru care candidează. În iunie 2014 – cu alegerile în noiembrie,  n-avem nici candidaţi, nici programe, nici proiecte de ţară, nici alianţe.

Ceaţa este şi mai densă decât în primăvară. Nu avem nici măcar un candidat anunţat şi susţinut de partide sau populaţie. 

Victor Ponta a amânat anunţul pe termen necunoscut. Caută, probabil, o ieşire dintr-o cursă pe care nu şi-o doreşte pentru că n-are certitudinea că o va câştiga. Crin Antonescu şi-a dat seama,  cu ajutorul unor „prieteni” din partid care îl aşteptau la cotitură, că n-are nici o şansă. Mihai Răzvan Ungureanu a anunţat că ar renunţa la candidatură „pentru unitatea dreptei şi niciun sacrificiu nu e prea mare pentru ajungerea la acest obiectiv”. Cătălin Predoiu este candidat doar între agitatorii PDL şi cam atât. Mircea Geoană este candidatul său şi al familiei, Mugur Isărescu al tuturor şi al nimănui, Klaus Werner Iohannis este candidatul sondajelor şi sondorilor de opinie dar până acum nu a anunţat că şi-ar dori să treacă printr-un asemenea test electoral.  Extremiştii n-au şanse, Mircea Diaconu este doar un „trend” de moment, iar „alţii” deocamdată nu există.