Maniera sistematică în care s-a organizat campania de şubrezire a mecanismelor democratice prin procesul guvernamental şi legislativ, subjugarea totală a instituţiilor fundamentale ale statului şi folosirea lor pentru intimidarea cetăţenilor şi servirea intereselor de partid, propaganda canalelor media ale partidului care a preluat nişte teme total alogene spaţiului public românesc al ultimilor ani, promovarea unui discurs eurosceptic, toate păreau a indica o campanie mult prea bine gândită şi coordonată pentru politica dâmboviţeană sugerând mai degrabă urmarea unui şablon încercat şi brevetat în altă parte.

Recent, liderul PSD a încercat o apropiere de Viktor Orban şi Jaroslaw Kaczynski, sperând într-o asociere cu grupul de la Vişegrad care să îi legitimizeze într-un fel regimul în ochii unui anumit segment al electoratului şi al SUA de unde încă mai trăgea speranţa că i-ar putea veni scăparea pentru problemele de natură penală. Proteste împotriva politicilor guvernamentale şi a tendinţelor autoritariene au fost şi în Ungaria şi în Polonia în ultimii ani, însă nici Viktor Orban nici guvernarea PiS nu au trimis forţele de ordine să bată oameni care manifestau paşnic. Ce s-a întâmplat însă în cursul zilei de ieri, cu toate ororile ei, alătură guvernarea PSD şi pe Liviu Dragnea unor regimuri ca cele conduse Vladimir Putin, Recep Erdogan, Nicolas Maduro sau Aleksandr Lukaşenko.

10 august 2018 va rămâne în istorie drept ziua unei reprimări brutale a manifestării unuia din drepturile fundamentale dintr-un stat democratic, cel de a protesta. Jandarmeria, care cu alte ocazii a săltat rapid din grupul protestatarilor lideri şi jurnalişti care manifestau paşnic, ieri nu a acţionat pentru a înlătura din mulţime instigatori care ore la rând au provocat forţele de ordine, dacă le mai putem numi aşa după terorizarea cetăţenilor pe care ar trebui să îi protejeze. De toate declaraţiile şefilor instituţiei din ultimele zilei cum că ei reprezintă cetăţeanul şi nu interesele unui partid s-a ales praful şi pulberea. Imaginile şi filmările de pe străzile Bucureştiului cu jandarmi bătând cetăţeni cu mâinile ridicate, cetăţeni aşezaţi pe borduri asfixiaţi de gazele lacrimogene, cetăţeni loviţi fără nici un alt motiv în afară de “pentru că putem”  vor face în zilele ce vin înconjurul lumii.



Deşi fură idei de la mulţi, autocratul favorit al liderului PSD pare a fi totuşi Recep Erdogan. Într-o reînscenare a violenţelor de la începutul anilor ’90, dar cu jandarmi în rolul minerilor, el a transformat Piaţa Victoriei în Piaţa Taksim. De la Erdogan a preluat şi obsesia cu statul paralel şi discursul agresiv la adresa partenerilor europeni şi altele. În anumite privinţe diferă tacticile folosite, dar obiectivele urmărite sunt aceleaşi, de exemplu în ceea ce priveşte subordonarea instituţiilor de apărare, ordine şi securitate publică, serviciilor de informaţii şi a justiţiei, Erdogan a dispus arestarea a zeci de mii de oponenţi ai regimului. Dragnea urmăreşte şi el purificarea respectivelor instituţii de cei care nu sunt dispuşi să urmeze ordinele trasate de partid, dar deocamdată a făcut-o prin metode mai benevolente, în loc de arest te lăsăm să ieşi la pensie în condiţii avantajoase. Nu că n-ar dori şi el o rezolvare mai rapidă a lucrurilor, dar totuşi spre deosebire de Turcia suntem o ţară membră UE şi de unele lucruri încă mai părea a se teme.

La 5 ani după protestele declanşate în Piaţa Taksim şi reprimate cu brutalitate, “sultanul” Erdogan deţine puterea absolută în Turcia, recent desfiinţând poziţia de prim-ministru şi preluându-i atribuţiile. Depinde doar de noi să prevenim căderea României în autocraţie, nu putem aştepta să vină salvarea nici de la diasporă, nici de la Uniunea Europeană, nici de la SUA. Orice pas înapoi acum e o victorie pentru inamicii democraţiei şi libertăţii, e o victorie pentru cei care au ordonat gazarea oamenilor din Piaţa Victoriei.

În orice caz, măcar acum ştim ce voiau să spună când afirmau că sunt dispuşi să meargă până la capăt.