Fiecare exerciţiu bugetar european a lăsat la final fonduri pe care România nu a putut să le utilizeze. De fiecare dată, la alcătuirea bugetului UE, politicienii spuneau că ţara trebuie să primească mai mulţi bani, conform numeroaselor nevoi pe care le are. După primirea banilor, entuziasmul folosirii acestor bani se topea de fiecare dată, pentru ca la următorul ciclul financiar european lucrurile să se ia de la capăt, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Uniunea Europeană a trebuit să facă derogări peste derogări pentru ca, măcar o parte din bani să poată fi salvată şi fondurile europene rămase necheltuite să poată fi redirecţionate către alte proiecte cât de cât fezabile, în măsura în care astfel de proiecte au existat.

Astăzi, într-o situaţie economică extrem de dificilă pentru întreaga lume, când nevoia de finanţare este mai mare ca oricând, România constată că peste 12 miliarde de euro, din exerciţiul financiar 2014-2020 riscă să fie pierduţi pentru că nu au fost utilizaţi. Peste 12 miliarde de euro! Fonduri care ar fi dus investiţii şi la dezvoltare în economia României!

Cu o rată anuală a inflaţiei la peste 14% şi cu dobânzi la împrumuturi de peste 8%, România are nevoie de ultimul euro primit fără niciun fel de costuri de la Uniunea Europeană, dar, iată, ne permitem să pierdem într-un singur exerciţiu bugetar european, 12 miliarde de euro.

În schimb discutăm despre schimbarea fiscalităţii şi despre renunţarea la cota unică ca soluţie pentru aducerea a unor venituri în plus la buget. Iar în privinţa banilor pierduţi, toată speranţa stă în a convinge Comisia Europeană să accepte redirecţionarea unor fonduri către cheltuielile sociale anunţate în pachetul guvernamental recent adoptat, dar fără sursă de finanţare. A doua speranţă o reprezintă exerciţiul financiar curent, plus PNRR, cu fonduri totale de 80 de miliarde de euro, despre care s-a vorbit atât de mult în ultima vreme. PNRR, destinat recuperării economice după perioada de pandemie, vine extrem de bine pentru că, între timp, s-au adăugat şi efectele negative produse de războiul din Ucraina asupra economiei mondiale. Acum suntem într-o situaţie şi mai grea faţă de momentul în care PNRR a fost gândit. Criza energetică s-a adâncit, se prefigurează o criză alimentară din cauza blocării exporturilor de cereale din Ucraina. Prioritatea zero, în astfel de situaţii excepţionale, ar trebui să fie folosirea tuturor resurselor disponibile pentru a depăşi momentele critice. Fie că este vorba despre resurse naturale, cum este cazul în energie, fie că este vorba despre resurse financiare. Pe lângă gazele din Marea Neagră a căror exploatare ar fi trebuit deja să înceapă,  trecerea la surse de energie regenerabilă, pe care PNRR o finanţează din plin, este esenţială.

Dar ţinând cont de performanţa de până acum pe care o avem cu fondurile europene, oare câte miliarde de euro vor rămâne nefolosite din PNRR şi din banii alocaţi în actualul exerciţiu bugetar european?