Propun două obiective naţionale: stoparea extremismului maghiar în Transilvania şi unirea cu Moldova

Imaginea României Unite de acum aproape 100 de ani

La 95 de ani de la Marea Unire, România încă mai are de luptat pentru unitatea naţională pe două fronturi. Unul este cel deschis de extremismul maghiar care a ajuns până la propunerea oripilantă a unui protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei, iar celălalt are în vedere efortul pentru reunificarea Moldovei cu ţara-mamă. Propun aşadar două obiective naţionale majore, ambele la fel de importante.

În cazul extremismului maghiar, trebuie oprită în primul rând finanţarea externă a demersurilor anti-româneşti din Transilvania. Oricât de devotaţi ar părea cauzei, politicienii care agită apele împotriva României sunt nişte mercenari bine plătiţi. Rămaşi fără banii pe care Ungaria îi pompează în ei, se vor împrăştia şi îşi vor căuta un alt obiectiv în viaţă sau măcar vor rămâne izolaţi, pentru că cei care îi urmează o fac tot din interes financiar. De aceea am depus la Parlament o modificare la legea partidelor politice prin care să fie interzisă finanţarea mascată din străinătate a formaţiunilor româneşti prin intermediul fundaţiilor, ONG-urilor şi asociaţiilor atât de îndrăgite de extremiştii maghiari pentru că, potrivit legii actuale, acestea pot primi bani din Ungaria fără niciun impediment. Apoi, Laszlo Tokes nu mai are ce căuta în Parlamentul European din partea României. Nu are decât să candideze pentru Ungaria, căreia îi slujeşte, pentru ca rolul său de agent al expansiunii Budapestei să fie clar pentru toată lumea. Subiectele ca autonomia etnică şi impunerea limbii maghiare în Transilvania reprezintă de asemenea atacuri la realizarea Marii Uniri şi trebuie stopate prin toate mijloacele legale, iar graniţele enclavizării etnice din Covasna şi Harghita trebuie deschise prin integrarea lor în entităţi administrative mai mari, fireşti, care să le dea posibilitatea etnicilor maghiari să se integreze în România, nu să trăiască izolaţi şi supuşi manipulărilor tribale ale liderilor lor medievali care văd lumea prin intermediul superiorităţii etniei.

Ar trebui să introducem în Constituţie posibilitatea retragerii cetăţeniei pentru cei care contestă statul român. Oameni ca Laszlo Tokes nu ar trebui să deţină cetăţenia română atâta vreme cât aceasta e folosită exclusiv împotriva românilor. Oricât ar părea de diferite cele două obiective, un lucru au cu siguranţă în comun: extremiştii maghiari acţionează ca nişte separatişti şi nu se dau înapoi de la niciun fel de activitate împotriva statului român. De aceea şi braţul legii trebuie să acţioneze împotriva lor în consecinţă.

Rămâne al doilea obiectiv naţional, cel al reunificării cu Moldova. Aici lucrurile sunt încă şi mai complicate, dar o voinţă comună de ambele maluri ale Prutului este în măsură să învingă asperităţile şi să netezească drumul spre un act firesc de reîntregire a României. Se va pune problema opoziţiei Rusiei. Aceasta nu se rezolvă prin declaraţii arţăgoase, ci prin negocieri şi o politică diplomatică susţinută prin care să înţeleagă toată lumea că reîntregirea României nu se face împotriva nimănui. Aşa cum Transilvania e românească pentru cetăţenii români de orice etnie, iar nu împotriva cuiva, la fel, Moldova de dincolo de Prut e românească în integralitatea ei, dar pentru toţi locuitorii ei, nu împotriva vreunui alt stat.

Oponenţi şi trădători vor fi destui, îi ştim  deja pe unii, alţii vor apărea pe parcurs, dar România nu se luptă pentru prima dată pentru dreptul ei de a fi întreagă. Iar aceste două obiective naţionale sunt urgente şi imediate şi trebuie purces la îndeplinirea lor fără zăbavă şi cu toată forţa. În felul acesta, la îndeplinirea a 100 de ani de la Marea Unire, vom putea să fim iarăşi o Românie puternică şi unită, idealul înaintaşilor noştri de la care nu avem voie să abdicăm. Anul 2018 trebuie să ne găsească întregi atât din punct de vedere al graniţelor exterioare, cât şi din punct de vedere al respectării legilor româneşti de către comunităţile etnice din interiorul ţării şi de către politicienii care au pretenţia să activeze pe scena publică a României. Ar trebui, din acest punct de vedere, să introducem în Constituţie posibilitatea retragerii cetăţeniei pentru cei care contestă statul român. Oameni ca Laszlo Tokes nu ar trebui să deţină cetăţenia română atâta vreme cât aceasta e folosită exclusiv împotriva românilor. Şi mai sunt şi alţii care îi calcă pe urme. Oricât ar părea de diferite cele două obiective, un lucru au cu siguranţă în comun: extremiştii maghiari acţionează ca nişte separatişti şi nu se dau înapoi de la niciun fel de activitate împotriva statului român. De aceea şi braţul legii trebuie să acţioneze împotriva lor în consecinţă. Dacă nu sunt capabili să accepte de bună voie că aici e România, atunci să o facă de nevoie.

Aşadar propun să acţionăm efectiv şi decisiv pentru întărirea statului român în interiorul graniţelor sale actuale şi pentru reîntregirea României conform cu dreptul său natural şi istoric de a include toate teritoriile locuite de români de la apariţia acestui popor. România Unită trebuie să devină o realitate respectată, iar dacă nu iubită, atunci temută de către adversarii săi.