Singur împotriva tuturor, actualul premier interimar al României se luptă din toate puterile pentru a obţine o nouă nominalizare în fruntea Guvernului. Încercând, astfel, să îşi conserve puterea destul de fragilă pe care o are în interiorul Partidului Naţional Liberal.

Gambler-ul Cîţu a scos din minţi o ţară întreagă prin abilitatea, încă nemaiîtâlnită pe scena politică românească, prin care reuşeşte de aproximativ trei luni de zile să jongleze fie cu hienele înfometate din propriul partid, care l-ar sfâşia fără ezitare, fie cu lupii tineri din USR, pe care i-a redus la statul de simpli căţeluşi care încă mai schelălăie după ciolanul puterii, fie cu vulpile bătrâne şi viclene din PSD, care încearcă să-l tragă pe sfoară şi să acapareze cât mai multă putere în cadrul negocierilor pentru noul guvern.

Din naivitate sau din lipsă de fler, Klaus Iohannis l-a considerat o simplă marionetă care, după ce va fi instalată la vârful partidului, va executa orbeşte toate ordinele dictate din Dealul Cotrocenilor. Orbiţi de ură şi sufocaţi de dorinţa de răzbunare, Emil Boc, Alina Gorghiu, Rareş Bogdan şi restul găştii câştigătoare l-au văzut doar ca pe un simplu instrument, util doar atât cât să le ducă planurile la bun sfârşit şi să-l răstoarne pe Ludovic Orban de la conducerea PNL. Apoi, toată puterea din partid le-ar fi aparţinut în totalitate.

Eroare totală! Big fail. Florin Cîţu şi-a luat foarte în serios rolul de Superman şi îi joacă pe toţi pe degete mai ceva decât cei mai importanţi jucători pe Bursă. Îl sfidează pe Klaus Iohannis şi-l ridiculizează pe Nicolae Ciucă, noul favorit al preşedintelui României, îl driblează pe Emil Boc în şedinţele de partid şi îi trimite pe contestatarii săi din PNL să meargă la terapie. Cîţu face show în partid, ţine cu dinţii de funcţia sa de premier şi se joacă cu nervii tuturor.

Nici presa nu îl are la inimă pe actualul preşedinte al PNL. Editorialele acuzatoare la adresa lui Cîţu curg valuri, jurnaliştii cu USR în suflet îl execută fără milă în articole deosebit de virulente, uneori chiar trase la indigo, în timp ce reţelele de socializare sunt împânzite de comentarii şi ironii din ce în ce mai acide. Parcă nici Traian Băsescu, în cele mai negre zile ale sale ca preşedinte al României, nu a reuşit să stârnească atâta ostilitate în rândul mass-media.

Desigur, prelungirea crizei politice nu generează în acest moment avantaje pentru nicio tabără din societate. Nici pentru politicienii implicaţi în acest spectacol politic, dar nici pentru cetăţenii ţării. Situaţia economică se deteriorează pe zi ce trece, preţurile au explodat la rafturile magazinelor, facturile la energie sau la întreţinere vor avea consecinţe dramatice asupra bugetelor a foarte multe familii. Başca, presiunile publice infernale făcute în favoarea introducerii certificatului verde pentru condiţionarea accesului la muncă este un alt factor care generează extrem de multă frustrare şi furie în societate.

Totuşi, îndârjirea prin care Florin Cîţu îşi apără poziţia de prim-ministru este o lecţie dură, dar extrem de necesară pentru întreaga clasa politică. Iar lecţia pe care actualul preşedinte al PNL o predă tuturor este cea a respectului. De mai bine de 30 de ani, cu foarte mici excepţii, liderii politici ajunşi în funcţii foarte înalte au fost doar nişte simpli executanţi ai grupărilor care i-au propulsat în acele poziţii. Şi care s-au dispersat ei cu foarte mare uşurinţă atunci când noile interese le-au cerut acest lucru. De data asta, Cîţu a sfidat regula.

Florin Cîţu nu este vreun mare talent politic. Însă este destul de vizibil că îi place să joace la risc. Iar de data aceasta a decis să joace cartea totul sau nimic. Dacă câştigă partida şi îşi păstrează funcţia de premier, Cîţu are şansa să devină cel mai puternic om din România. În contextul în care este deja evident pentru întregul sistem că preşedintele Klaus Iohannis a devenit un „lame duck”, toate instituţiile de forţă se vor alinia în spatele premierului, care va deveni noul jupân al statului. În caz contrar, dacă va pierde, Florin Cîţu va ajunge în acelaşi tomberon al politicii alături de predecesorul său de la conducerea PNL.