Maalaua toată, de faţă, a fost stropită din belşug cu cerneală violentă pe mâini şi pe obraji şi pe costumaţia prisositoare de fantezie, iar sinuciderea a avut  măreţie.

Rar s-a văzut, dacă s-a mai văzut, ce nu crez, o asemenea patimă în ochii albaştri ai ,,fiicei din popor, violentă şi republicană, care vrea scandal, cu venele pline de sângele clocotind, al martirilor de la 11 februarie, gata să toarne ţării o revuluţie’’ ,,de o să mă pomeneşti’’! Şi astfel Miţa Baston a ajuns sinucisă: ,,să mă vezi soro cu ghete cu brunel cu bizeţe, pe catafalc!’’

Teribilă ieşire din scenă!

La punerea în scenă a eroicului gest demn cu adevărat ca fiind din ,,D’ale Carnavalului’’, nu cred că aş găsi un artist mai hărăzit decât pe bărbatul sinucis mai alaltăieri, sub masca Miţei Baston.

Din păcate, dacă şi interpretul Didinei Mazu ar fi fost mai curajos, ce n-a fost, sărmanul, ar fi intrat şi el în istoria vremii şi ar fi intrat triumfal, cum se cuvenea, şi dubla sinucidere patriotică de pe fostul Deal al Spirei.

N-a fost să fie, fiincă Didina - care şi ea s-a perdut chiar fără voia ei, tot azi-, s-a sinucis pe tăcute, ratând marea clipă; a pâlpâit peltic ca o lumânărică şi cu fitilul mai scurt şi fără suflul care a ridicat în slăvi gestul Miţei Baston.

De notat, pentru viitorime, că la sfârşitul Carnavalului, a rămas, ca de obicei, neatins, proaspăt şi cu pofta de viaţa întreagă, domnul ,,Nae Girimea, frizer şi subchirurg’’.

P.S.: Date fiind câteva accidente de corectură în blogul trecut, îi rog pe cititori să se adreseze textului aflat în arhivă.