Cine a făcut acest abuz? PNL şi PSD. Blatul a fost de la început evident. PSD nu vrea să voteze o moţiune USR Plus şi şi-a dorit să ţină Guvernul Cîţu cel puţin până la congresul liberalilor. De ce ? În primul rând pentru a nu da USR Plus satisfacţie şi întâietate în doborârea Guvernului. În al doilea rând, pentru că PSD consideră că premierul Cîţu este cea mai bună variantă pentru decredibilizarea totală a PNL. În al treilea rând, pentru că vrea să dovedească tuturor că PSD este partidul care decide dacă şi când se votează o moţiune de cenzură.

Din aceste motive, PSD s-a hotărât să încalce Constituţia, la braţ cu liberalii din tabăra Cîţu, mai întâi prin boicotarea moţiunii USR Plus, apoi prin atacarea la Curtea Constituţională pe motive aberante, apoi prin absenţele de la şedinţele Birourilor Permanente.

Aşa au considerat PNL şi PSD că trebuie să calce în picioare legea fundamentală, împreună, dar din raţiuni diferite.

Situaţia s-a schimbat însă dramatic pentru echipa câştigătoare. Concentraţi pe lupta de la congres, după victorie, noii lideri PNL au constatat că poziţia lor este extrem de slabă. Au crezut că pot supravieţui la guvernare jucând între PSD şi USR Plus, cu ochii aţintiţi, de fapt, asupra PSD de la care aşteaptă sprijin pentru un guvern minoritar.

PSD nu poate susţine un Guvern Cîţu, în plină criză pandemică, într-un vârtej al preţurilor care va afecta traiul fiecărui român. S-ar sinucide politic, oricât de versaţi sunt liderii PSD să facă negru din alb. Nemulţumirea celor loviţi de creşterea costului vieţii va fi uriaşă şi va taxa dur un PSD care din raţiuni tactice ar dori să ţină în geam Cabinetul Cîţu. În aceste condiţii, PSD anunţă propria moţiune al cărei calendar a fost deja stabilit. USR Plus nu se lasă amăgit şi declară că va vota prima moţiune intrată în dezbatere, deci moţiunea PSD pentru că a lor este, în continuare, boicotată.

Confruntat cu realitatea, premierul a început să dea semne de nervozitate. Nu are răspunsuri şi pleacă din propria conferinţă de presă.

Pentru prima oară, liberalii încep să întrevadă că s-ar putea să piardă guvenarea şi că toată lupta lor pentru puterea din partid s-ar putea să nu mai valoreze nimic. Şampania desfăcută după congres nu a ţinut mult. În faţa moţiunii, liberalii au înlemnit, surprinşi ca fazanii în farurile maşinii.