Nu ştiu dacă domnul lider AUR conştientizează întregul absurd al situaţiei. El, care are mereu probleme cu maghiarii din România, nu este acum lăsat să intre în Moldova. Excluderea propagată de el s-a transformat într-o armă contra lui însuşi.

Nu ştiu detaliile şi probabil ele sunt destul de încîlcite. Dar excluderea este excludere oricum ai lua-o. Înseamnă să nu te asculte cineva; înseamnă să stai într-un teritoriu al nimănui; înseamnă să te simţi un nimeni, pedepsit pur şi simplu pentru că eşti ceea ce eşti.

Domnul Simion, vajnicul luptător împotriva maghiarilor, împotriva drapelelor fluturate de secui, vai, de ziua revoluţiei maghiare, în centrul, vai, al României! Nu mai departe de ieri liderul aurit scrisese pe contul lui de Facebook o postare de-ţi vine să te podidească lacrimile despre cît de „inadmisibil” este să fie tricolorul maghiar „în centrul ţării”. În text, sărmanul cere chiar înăsprirea pedepselor pentru aşa un păcat.

Nu vă ambalaţi, domnule Simion! Sunteţi frustrat că Republica Moldova nu vă lasă înăuntru şi cereţi sprijinul Parlamentului, aşteptaţi să treceţi Prutul, vai de mine. Oare vă gîndiţi cît de exclus se simte un maghiar cînd preşedintele ţării îşi bate joc de limba lui? Oare vă gîndiţi cîtă apă la moară le daţi tuturor băşcălitorilor antimaghiari prin lupta Dvs. nedemnă? Vă gîndiţi că maghiarii s-au născut aici, nu vor să treacă nicio graniţă, pur şi simplu vor să se simtă bine acasă?

Poate mai aveţi timp să vă formaţi empatia pentru toţi cei pe care îi doriţi excluşi prin orice mijloace. Vă doresc răbdare şi la mulţi ani!