În teoria pură, gospodăriile şi firmele, bazându-se pe o prioritizare a preferinţelor şi pe o matriţă predefinită, adică lista de activităţi input-output care sunt disponibile companiilor, iau decizii de a cumpăra şi de a vinde pe piaţă. Această decizie este luată în totalitate pe baza nivelului preţului, care ar trebui să fie cel mai bun predictor al stării pieţei într-un anumit punct din timp.

Această teorie nu ţine, nu stă în picioare, conform lui Hahn, atunci când firme mari care pot stabili un monopol există pe piaţă. Mai mult, agenţii nu reacţionează în totalitate la preţuri, mai degrabă fiind  jucători în situaţii de tip joc (game-theory). Aceştia trebuie să considere deciziile altora şi cum va fi economia în viitor. Aşadar, preferinţele sau alegerile se vor transforma în strategii, strategii care nu pot fi informate 100%. Cantitatea de informaţie de care au nevoie ar fi foarte mare şi chiar imposibil de obţinut. În consecinţă, economia de piaţă nu ar atinge niciodată eficienţa Pareto de la sine, prin mâna invizibilă.

Eficienţa Pareto a satisfacerii dorinţelor tuturor nu poate fi atinsă, spune Hahn. Mai mult, un agent raţional egoist ar putea alege să nu accepte statusul de acceptator de preţ (price-taker), ca în cazul marilor  randamente crescătoare ale marilor firme. Alegerea lor raţională ar fi să crească preţurile, pentru că au putere pe piaţă. În consecinţă preţul ca deţinător de informaţie ar da mai multă informaţie agenţilor normali. Aşadar, cineva poate cumpăra un bun cu credinţa că este calitativ, doar pentru că este mai scump, dar în realitate acest lucru poate sau nu să fie adevărat. Este doar efectul de monopol şi a producătorilor mai informaţi, al advertising-ului sau cercetării de piaţă, al aranjamentelor dintre sindicate şi piaţă etc.

Altă problemă cu mâna invizibilă a pieţei este problema statului bunăstării şi a acţiunii colective. Bunurile publice nu au un preţ pe piaţă, aşadar informaţia bunurilor publice este zero. Ar vrea cineva să cumpere un produs care nu are valoare sau informaţie? Cunoaştem cu toţii răspunsul.

Mâna invizibilă, aşa cum Hahn îl citeşte pe Marx, este funcţională doar pentru nevoile de bază ale omului. Când economia creşte şi nevoile şi bunurile devin mai complexe, eficienţa Pareto nu poate fi atinsă şi atunci apare dezamăgirea.

Însă, cercetătorii în economie politică au dezvoltat echilibrium-ul alegerii raţionale – agenţii pot prezice preţurile şi pot face predicţii destul de bune despre câtă informaţie deţin alţi agenţi – ceea ce ne îndepărtează de la principiul eficienţei al lui Pareto. Hayek a spus că „sistemele de preţuri agreghează cu succes informaţia specializată“ a agenţilor economici.

Cu toate acestea, autorul îşi încheie argumentarea într-o manieră pesimistă. Chiar dacă este pro-echilibrium în alegerea raţională în detrimentul mâinii invizibile, el crede că era pieţei libere este de mult apusă şi că trăim într-o perioadă de iraţionalitate brută/crasă.

Cu cuvintele lui Hahn, „epoca profeţilor şi a vrăjitoarelor este acum şi într-o astfel de eră nu este prietenos să raţionezi“.

Şi apropo de mitingul de sâmbătă pro-democraţia iliberală. Ce face PSD ALDE încalcă Carta Europeană a Drepturilor Omului, care la articolul 5 scrie că nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă o muncă sau o activitate obligatorie. Mărturiile sunt aici: mitingcujapca.ro.

Acum ce zice Dorneanu e că legea care a fost declarată neconstituţională e o lege de modificare şi nu legea în sine a funcţionării CCR. Să se pronunţe cei cu studii în drept. Dacă tu declari neconstituţională o lege de modificare a unei legi, nu cumva declari neconstituţionale şi articolele comune ale celor două legi? În acest caz, nu cumva Petre Lăzăroiu este civil din 4 mai, iar Valer Dorneanu pasibil de închisoare pentru că manipulează şi nu doreşte să îl înlocuiască cât mai repede? Cu tot cu superimunitatea lor, cei penibili sunt doar cei şase din CCR şi majoritatea parlamentară, care îşi bate joc de mine. Ce mă consolează este că acţiunile puterii nu sunt inovatoare, nu sunt rezultatul geniului creator al lui Dragnea sau Tăriceanu. Nu. Aceste acţiuni au avut deja loc în Ungaria, UK, SUA, Italia, Cehia, şi Polonia. Şi toate s-au bazat pe exploatarea vulnerabilităţilor creierului uman prin targetarea mesajelor pe Facebook şi nu numai fiecăruia după nevoi astfel încât lumea să voteze PSD-ALDE.

Vezi scandalul Cambridge Analytica.