De ce au votat parlamentarii creşterea alocaţiilor pentru copii? Din motive de „tragere”!

În februarie 2019, dl. Robert Sighiartău, cel despre care toţi liberalii se întrec în a ne da asigurări că e băiat de familie bună, cu stare, drept care e obligatoriu să admitem că e animat doar de gânduri bune şi are şi talent politic cu grămada, propunea un proiect de lege prin care cerea guvernului PSD-ALDE dublarea alocaţiilor de stat pentru copii.

Fireşte, nici Liviu Dragnea,nici V.V. Dăncilă, nici Darius Vîlcov, nici playboyul caraghios şi cinic al cărui loc ar fi acum la închisoare pentru abuz în serviciu şi măsluire a unor date oficiale Orlando nu l-au băgat în seamă. Nu cum trăiesc sau cum se descurcă părinţii copiilor români îi interesează pe respectivii. Nu erau, nu sunt ei chiar foarte deştepţi, nu au nici studii universitare serioase, unii dintre ei şi-au cumpărat diplomele de la Spiru Haret, alţii au gustat din repetenţie, dar măcar atât au priceput. Fercheşul domn Sighiartău spunea de la tribuna Parlamentului României că “viitorul copiilor României nu se negociază” din raţiuni strict electorale.

La mijlocul acestei săptămâni, proiectul Legii cu pricina a ajuns săptămâna aceasta la scadenţă. Adică în dezbaterea Camerei Deputaţilor care e for decizional. Liberalii erau legaţi de mâini şi de picioare, nu aveau cum să îl pună pe dl. Sighiartău să facă dispărut proiectul, dl. Ludovic Orban a bodogănit ceva dar era în situaţia lui Grigore care trebuia să bea aghiazma, chiar să spună că e de-a dreptul savuroasă, ministrul Finanţelor publice, dl. Cîţu, a făcut feţe-feţe – de unde bani şi pentru asta? – dar era totuşi fericit că măcar s-a izbutit retrimiterea la comisii  a legii de pe urma căreia TVA-ul ar fi scăzut la 16%. În scenă nu putea să nu apară preşedintele interimar al PSD, dl. Marcel Ciolacu, care ne-a mai împărtăşit ceva din profunzimea gândirii sale politice. Ce a ieşit pe gura fostului doctorand al marelui sociolog clujean Vasile Dîncu, salvatorul Stângii şi marea mândrie a corpului profesoral al Universităţii “Babeş-Bolyai”? “Cerem dublarea alocaţiilor pentru copii pentru că liberalii ne-au cerut-o în februarie şi acum vrem să le-o tragem şi noi!”

Miercurea trecută, adică exact în ziua în care  s-a votat respectiva lege, am publicat editorialul intitulat Demenţa şi-a găsit cuib în Parlamentul României. Chiar în respectiva zi am aflat că, în viziunea aleşilor noştri, Parlamentul e locul în care  aleşii neamului şi-o trag.

Probabil că acelaşi lucru ar fi vrut să îl facă în dezbaterile prilejuite de Legea bugetului de Stat şi Legea asiguărilor sociale de Stat pe anul 2020. Atâta doar că liberalii par să se fi decis şi îşi vor asuma răspunderea pe respectivele legi. Bugetul este unul al strângerii curelei. Aşa ne tot repetă dl. Cîţu, pe zi ce trece tot mai palid, tot mai asemănător cu George Demetru Ladima. Numai că nu toţi au aceeaşi curea şi nu toţi vor trebui să procedeze la acelaşi strâns. Creşte semnificativ bugetul Internelor şi al Serviciilor Secrete. În schimb, pentru Educaţie banii în plus sunt cu totul nesemnificativi. Doamna Monica Anisie, minstrul de resort, tace fiindcă altminteri va primi firman de mazil că de la învestire până azi a debitat prostii în serie, iar pentru unele dintre ele a fost admonestată chiar de preşedintele Iohannis. Dl. Sighiartău are de negociat tot felul de alte lucruri.

De banii în plus la alocaţie, părinţii le vor cumpăra copiilor haine, pantofi, mâncare. Câţi le vor cumpăra şi cărţi? Pe câţi dintre ei îi va interesa şi înaintea examenelor cum fac copiii lor carte? Câţi dintre ei înţeleg că sunt parte în procesul de educaţie? Şi că tot vorbim despre şcoală şi educaţie. Poate îmi spune cineva din PNL ce îl recomandă pe dl. Claudiu Săftoiu să fie director la Editura Didactică şi Pedagogică? Contraperformanţele lui manageriale de la SIE şi TVR?

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro.