Crize

Domnul Dacian Cioloş şi guvernul pe care îl conduce nu trec deloc prin cele mai fericite momente ale existenţei lor. Actuala echipă guvernamentală e atacată, abandonată, contestată simultan de toţi naşii săi politici. Şi nu fără motiv.

Slăbiciunile reale ale guvernării sunt întoarse pe toate felurile seară de seară şi adesea exagerate în talk-show-urile televiziunilor comerciale, cele care au înţeles şi ele că nu mai au nimic de câştigat dacă sar în apărarea Guvernului. Nici măcar audienţă.

Într-un fel, era de aşteptat ca, pe măsură ce ne apropiem de alegerile parlamentare, cele două mari partide ale ţării, PSD şi PNL, să ia distanţe faţă de Executiv şi să se întreacă în a-i critica greşelile. Uitând că tocmai incapacitatea lor politică şi lehamitea generală a populaţiei României faţă de modul lor de a guverna, mai degrabă în folos propriu decât pentru ţară, a făcut electoratul să creadă, fie şi numai pentru câteva zile sau săptămâni, în eficienţa soluţiei tehnocrate.

Iată însă că în a doua jumătate a lunii aprilie, Guvernul a primit pe neaşteptate o lovitură dură nu doar din partea partidelor, ci şi prin repetatele declaraţii critice la adresa sa venite chiar din partea preşedintelui Klaus Iohannis. Cel care a fost principalul autor al soluţiei tehnocrate. Prezentată de chiar domnia-sa drept singurul răspuns posibil la criza generală de încredere în partidele politice şi la capacităţile acestora de a guverna o Românie.  Ai cărei cetăţeni ştiau foarte bine că nu există sector al vieţii economice, sociale sau politice care să nu fie atins de corupţie. Şi care au avut,  brusc şi dureros, tragica revelaţie a modului în care  poate ucide mega- corupţia, înţeleasă ca formă supremă a nelegiuirii, de abia pe 30 octombrie 2015, seara incendiului din clubul Colectiv.

Adus la putere de consecinţele şi vinovăţiile devoalate de respectiva tragedie,  însă tot mai debilitat de slabele-i performanţe ca şi de comportamentul şi declaraţiile inadecvate la realitate ale unora dintre componenţii săi, guvernul Cioloş şi-ar putea afla sfârşitul în ceea ce ar putea fi socotit şi ca o urmare  a tragediei de la Colectiv şi a ceea ce s-a întâmplat în zilele imediat următoare. Atunci când numărul victimelor părea că nu se mai sfârşeşte şi când mai pe faţă, mai pe la colţuri se vorbea despre faptul că nu rănile şi nu arsurile ar fi fost cauza multora dintre decese, ci infecţiile contractate de organismele slăbite ale răniţilor în spitale. Mulţi dintre aceştia prezentându-se, atunci când au fost, în fine, transferaţi în clinici din străinătate, mult mai performant dotate decât cele româneşti, drept adevărate bombe bacteriologice.

Scandalul dezinfectanţilor diluaţi ce zguduie România chiar în aceste zile, scandal generator al unei greu de controlat crize de încredere în sistemul naţional de sănătate e în relaţie evidentă de continuitate cu scandalul de la Colectiv. Tot la fel cum e evident faptul că declanşarea lui ca şi furia, dar şi temerile justificate ale populaţiei sunt utilizate nu întotdeauna tocmai onest. Ci cu vădite intenţii manipulatorii şi în scop electoral de partidele politice aflate în campanie.  Exact de acele partide care nu ar avea dreptul moral de a o face. Favorizate fiind de o secretomanie care, în cazul de faţă, nu are nici o justificare. Determinând speculaţii dintre cele mai cumplite. Exemplul cel mai elocvent în acest sens fiind atacurile furibunde la adresa actualilor guvernanţi lansate de brusc readusul în prim-planul vieţii politice româneşti, fostul premier şi şef al PSD, dl. Victor Ponta. Cu toate că originile afacerii criminale Hexi Pharma se află mult înainte ca dl. Cioloş şi echipa lui să fi preluat puterea. Ceea ce nu înseamnă că guvernul actualul sau ministrul de resort ar fi complet nevinovaţi.

Firesc ar fi fost ca nu de dragul guvernului de care acum vrea să se lepede, ci pentru a încerca să redea încrederea în capacitatea Statului pe care îl conduce de a asigura şi garanta sănătatea cetăţenilor săi, preşedintele Iohannis să reacţioneze. Firesc ar fi fost, deopotrivă, ca domnia-sa să se slujească de ocazia declaraţiei de presă de joi seară, declaraţie prilejuită de începutul campaniei electorale pentru alegerile locale, pentru a face o seamă de consideraţii în acest sens. Iată însă că dl. Klaus Iohannis a mai ratat o dată şansa adecvării şi conexării la realitate. Uitând că dreptul la sănătate e unul garantat de Constituţie şi că domnia-sa, în virtutea funcţiei pe care o ocupă, este principalul garant al respectării acesteia.

Din păcate, preşedintele s-a servit de apariţia publică de joi nu doar spre a-i îndemna pe români să se implice în campanie, să nu o privească cu indiferenţă şi, în primul rând, să meargă la vot. Ceea ce era, este perfect justificat. Obligatoriu chiar. Ci şi spre a-i sfătui, curat anticonstituţional, pe cine să voteze. Candidaţii cărui partid anume. Preşedintele comiţând astfel o dublă greşeală. Celei a neadecvării la o stare de urgenţă, adăugându-i-se astfel riscul acuzaţiei încălcării Legii fundamentale şi a principiului echidistanţei politice a primului om în Stat. Care tot neadecvare presupune căci vine pe fundalul înmulţirii programate a zvonurilor în conformitate cu care dl. Klaus Iohannis nu îşi va duce mandatul până la capăt.

Fireşte, orice om cu scaun la cap înţelege că numai de încheierea bruscă, înainte de termen, a mandatului prezidenţial şi de instabilitatea politică aferentă nu are nevoie România. Orice om lucid e conştient că, oricâte greşeli ar fi comis şi oricâte motive de insatisfacţie ar fi oferit până acum felul în care şi-a exercitat mandatul dl. Klaus Iohannis, nici nu se poate pune problema declanşării procedurilor de suspendare. Că agitatorii ideii- în principal postul de televiziune România tv, din când în când şi Antena 3 , dar şi compromisul ziarist cu condicuţă şi număr de înregistrare la puşcărie pe nume Sorin Roşca-Stănescu- se află ca şi altă dată în serviciu comandat. E de sperat şi că alegătorii, cetăţenii României, au realizat răul făcut ţării de tentativele eşuate de suspendare ale fostului preşedinte, dl. Traian Băsescu. Şi că nu vor cădea prea curând în capcane de acest gen, interesat şi neonest plasate.

Aceste condiţii fiind îndeplinite, nu mai rămâne decât ca dl. Klaus Iohannis însuşi să acţioneze în conformitate cu prerogativele constituţionale. O implicare a domniei sale în criza din sănătate, criză ce riscă să se transforme într-o mega-criză a însuşi Statului român, fiind mai mult decât necesară. Declaraţia de presă de joi seară a preşedintelui a fost, din acest punct de vedere, o ocazie pierdută.