Nimeni nu se bate cu un candidat care nu contează în ecuaţia mare. Atacul electoral este exclus. Ce s-a întâmplat atunci?

Prima ipoteză e cea pe care am văzut-o dinspre PSD. Şi anume că Elena Udrea şi-ar fi dat singură fotografiile în presă. Posibil, dar fără niciun efect. Nu te poţi victimiza cu succes, confirmând tot ce s-a vorbit despre tine: că ai legături care pot influenţa justiţia. Nici nu poţi acoperi scandalul Cocoş, căci nu faci decât să-l amplifici. Şi nici să te dai lovită în faţa colegilor din PMP, ca să justifici scorul slab, cum am mai auzit. La PMP, nimeni nu mişcă în front fără Udrea şi Băsescu. E, de altfel, singura raţiune a partidului. Aşadar nu văd niciun câştig în publicarea acestor fotografii de către doamna Udrea. Ori, e ceva cu bătaie atât de lungă încât mai avem nevoie de elemente.

De partea cealaltă, preşedintele a invocat o lucrătură a unor servicii secrete sau părţi din servicii secrete. Dar atunci care să fi fost rostul fotografiilor? Căci, după cum spuneam, în campania electorală, ele sunt frecţie la picior de lemn. Doamna Udrea nu este o miză în acest joc. Ţinta este una singură: Traian Băsescu.

Un răspuns la trecerea unei linii roşii, după ce Traian Băsescu a făcut public numele unui ofiţer acoperit. Cu menţiunea că domnul Băsescu nu a furnizat nicio probă. Dacă e adevărat, singura explicaţie e că domnului Băsescu i s-a arătat pisica. Adică, am văzut doar o parte din ce putem: toată lumea ştie acum că un mic-dejun la pat e 80 de euro. Scump! Ce ar fi dacă arătăm mai mult? Ce ar mai putea afla publicul? Ce alte călătorii ale doamnei Udrea? Ce potriviri de program s-ar mai găsi? Dar nu cred că vom mai afla ceva. Şi nici nu ar trebui să ne intereseze. Pentru că aici nu vorbim de un caz Udrea.

Cât de extins este sistemul de supraveghere, mai funcţionează el sub principiile democraţiei sau au eşuat?

Noi avem altă treabă.

În acest moment, cetăţenii României au pierdut controlul civil asupra serviciilor secrete. Potrivit afirmaţiilor preşedintelui ele au intrat cu picioarele în viaţa politică şi presă. Şi sunt capabile să determine şi să manipuleze decizii ale populaţiei. Până acum ar fi trebuit ca mai multe comisii parlamentare să vadă ce ni se întâmplă. Dar nimic nu se mişcă. Nimeni nu ştie dimensiunea exactă a serviciilor. Câţi oameni au, ce bugete au? Cât de extins este sistemul de supraveghere, mai funcţionează el sub principiile democraţiei sau au eşuat? Poate să spună cineva clar dacă politicieni, magistraţi sau jurnalişti sunt urmăriţi? Şi dacă da, cine? Există sau nu infiltraţi în aceste domenii, cu încălcarea legii? Iar răspunsul „nu comentez” nu mai e satisfăcător. Şi asta după 10 ani în care ni s-a spus că serviciile sunt reformate. 

Cât despre viitorul preşedinte, fie Ponta sau Iohannis, domnilor, dacă acum zâmbiţi sau vă râdeţi în barbă, gândiţi-vă o secundă la ce urmează. Voi urmaţi! Aveţi curaj?