Uitarea aceasta din grabă şi neatenţie face parte din viaţa noastră cotidiană agitată şi ajungem cumva să ne împăcăm cu ea, poate şi pentru că există acolo undeva promisiunea că data viitoare când „o să pun ceva bine”... o să şi găsesc.

Despre Ordonanţa Uitării

Zilele trecute însă am aflat de un alt tip de uitare. Este o uitare de rang înalt, una guvernamentalo-ministerială care nu a rătăcit ochelari şi cărţi ca noi mulţi. A rătăcit atribuţii ale unui Departament care se ocupa cu prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În decursul unor zile de martie, Guvernul a pocnit din ordonanţă şi a dispărut violenţa în familie de la nivelul atribuţiilor pe care să şi le asume un departament sau compartiment sau cum s-o numi el aflat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.   

Prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 11 din 19.03.2014, Guvernul a hotărât că desfiinţează Direcţia Protecţia Copilului din Ministerul Muncii care avea în atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi că înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. Însă joaca de-a reorganizarea la nivelul administraţiei publice centrale a făcut ca printre atribuţiile Autorităţii să nu se regăsească şi cele privitoare la violenţa în familie. Articolul 5 din Ordonanţa buclucaşă nu zice un mare pâs despre ce s-a întâmplat cu acele responsabilităţi ale defunctei Direcţii.  

Tot Ordonanţa Uitării care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 203 din 21 martie 2014 mai prevede înfiinţarea unui Departament pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi tot prin preluarea posturilor şi a personalului din aparatul propriu al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al structurilor din subordinea acestuia în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Prevenirea şi combaterea violenţei în familie nu intră nici în coordonarea acestui nou Departament pentru Egalitate de Şanse.

Mintea mea stă şi se gândeşte cum este posibil? Mai multe organizaţii  nonguvernamentale din România au observat cele făcute de Guvern şi au trimis joi o Scrisoare Primului Ministru Victor Ponta şi ministrei Muncii Rovana Plumb în care au explicat calm şi metodic cele întâmplate. Textul poate fi citit integral aici: http://transcena.ro/index.php/2014/03/28/violenta-in-familie-a-ramas-fara-coordonare-institutionala/

Situaţia este bizară şi paradoxală şi m-ar fi umflat râsul dacă sfânta furie nu ar fi apărut deja.  Cum să pierzi nişte atribuţii printr-o reorganizare administrativă, ce acolo se joacă de-a v-aţi ascunsealea? Mai plastic spus, situaţia arată cam aşa: Guvernul României merge la piaţa numită Monitorul Oficial cu o plasă din care mai cade câte-un cartof, aici numit atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.   

Organizaţiile nonguvernamentale şi-au exprimat politicos (poate chiar prea politicos pentru gusturile mele şi nefăcutul Guvernului) disponibilitatea de a redresa eroarea legislativă, însă mă întreb de ce este nevoie să redresăm ceva din moment ce nu trebuia să se întâmple? Până la urmă era vorba tot despre un copy-paste legislativ. Nu e ca şi cum ai scrie o lucrare originală. Nu, doar muţi ceva dintr-o parte în alta. Copy-paste.              

Cum se numeşte uitarea guvernamentală?          

Incompetenţă şi nepăsare şi lipsă de responsabilitate se numeşte. Ca să nu mai vorbesc despre desconsiderarea victimelor violenţei în familie ori despre dispreţul suveran faţă de munca aceloraşi organizaţii care de ani buni lucrează şi monitorizează şi îndreaptă ceea ce strâmbă serii de politicieni traşi parcă la xerox în ciuda speranţelor unora că stânga politică e mai sensibilă faţă de egalitate de şanse şi domeniul social.   

De ce Guvernul nu ar fi trebuit să uite aceste atribuţii? Pentru că dacă vor solicita celor care fac revista presei articole despre violenţa în familie vor afla că sunt extrem de numeroase textele în care aflăm despre femei care sunt bătute de către cei pe care au avut neşansa să-i aleagă drept soţ/partener/prieten, femei care mor în bătaie ori care se aruncă pe geam pentru că sunt ameninţate cu decapitarea. Nu găsiţi, uitaţi aici un titlu despre o femeie de vârsta mea din Bistriţa care s-a aruncat de frica soţului de la etajul I al blocului în care locuia şi a rămas paralizată de la  brâu în jos. Să vă mai spun că are trei copii de care trebuie să se îngrijească? http://adevarul.ro/locale/bistrita/amenintata-decapitarea-sot-bistriteanca-s-a-aruncat-etaj-1_532fd0c20d133766a82c475a/index.html

Când citiţi textul, voi cei care aţi încropit pe genunchi Ordonanţa Uitării, să ţineţi minte că de această femeie aţi uitat şi de altele asemenea ei, femei aflate în situaţii disperate în care tot ce le lipseşte este uitarea guvernanţilor. Adică a dumneavoastră. Ele pentru asta vă votează, pentru uitare. Pentru asta au drepturi, pentru uitarea domniilor voastre.   

De ce nu ar fi trebui să uitaţi?

  1. Pentru că există o Lege specializată în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, Legea 217/2003.
  2. Pentru că Ministerul Muncii a lucrat împins de la spate tot de organizaţii nonguvernamentale la Strategia Naţională pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie – HG 1156 din 2012.
  3. Pentru că măsurile destinate combaterii violenţei în familie sunt un eşec ori, altfel spus, acesta este halul implementării ordinului de protecţie, detalii aici:
  4. Pentru că aceasta este starea serviciilor sociale pentru victimele violenţei în familie.

    Să îţi tot vină să uiţi, nu-i aşa?

    Să uităm şi noi să punem ştampila pe buletinul de vot?