Regele Mihai a fost un model de verticalitate într-o perioadă în care marile puteri ale lumii se jucau cu viaţa a milioane de oameni. A fost  un model de corectitudine, nobleţe şi frumuseţe chiar şi atunci când era în exil şi a fost nevoit să muncească pentru a-şi întreţine familia. Regele a fost un simbol al respectului pentru valori şi principii, nu numai morale, dar şi politice, academice, sportive ori ştiinţifice, într-o perioadă din istoria României marcată de dictatura comunistă şi apoi de tulburii ani ai tranziţiei spre societatea deschisă. Simplitatea şi modestia Regelui Mihai fac ca de acum înainte standardul acestor valori să fie ridicat la cotele cele mai înalte. Iar asta e valabil nu numai pentru conducătorii României (foşti, actuali sau viitori), ci şi pentru fiecare dintre noi.

Am spus în titlu că Regele s-a întors. Iată că o face cu aceeaşi demnitate şi frumuseţe, rotunjind un destin, căci acum se întoarce definitiv în România, adică în ţara pe care a iubit-o şi a slujit-o timp de 96 de ani.

Nu pot să nu notez aici, pentru reamintire, că imediat după Revoluţie, Regele Mihai nu a fost lăsat să vină în România în vizită. Adică, nicidecum pentru a revendica ceva, nicidecum pentru a-i înlătura pe neo-comuniştii de la putere, nicidecum ca un conducător al statului. Ion Iliescu, partidul de guvernământ şi guvernul l-au împiedicat să intre în ţară (în 1990 şi 1994) în două episoade care ar trebui să-i umple de ruşine pe toţi cei care au avut de-a face cu acele fapte mârşave. Ipocrizia, neruşinarea şi cinismul unor persoane din conducerea ţării se văd chiar şi azi, ba chiar cu asupra de măsură. Unii din ei continuă să scrie sau să vorbească pe la diferite televiziuni despre Rege, lăudându-se chiar cu vreo mică apariţie alături de Rege. Există chiar ziarişti, sau unii foşti premieri (de exemplu, Adrian Năstase), ba chiar şi foşti şefi ai statului (îl numesc aici pe Traian Băsescu) pe care îi auzim sau vedem în aceste zile, în loc să tacă ruşinaţi după ce l-au exilat din nou pe Rege prin faptele şi vorbele lor mincinoase ori calomnioase.

Dar dincolo de tristeţea momentului, privind lucrurile la o scară mai mare, este evident că România a pierdut o şansă uriaşă, încă una dintr-o lungă listă, de a fi putut ieşi din comunism cu fruntea sus şi de a se fi plasat decisiv, definitiv pe linia construirii unui stat de drept. Vedem asta în aceste zile, când dictatura partidului unic, aflat la guvernarea României, aproape neîntrerupt în ultimii 28 de ani (cu excepţia perioadei 1996-2000), vrea să înăbuşe şi mai mult libertăţile şi drepturile cetăţeneşti, împingând România tot mai mult spre totalitarism.

Explicaţia fricii de Rege este de văzut în faptul că cei care au preluat puterea politică în 1989 erau comunişti de rang înalt, nomenclaturişti sau beizadele care au reuşit să transporte frica lor de Rege celorlalţi cetăţeni, prin dezinformare, campanii murdare de presă, manipulări ordinare sau pur şi simplu prin minciună.

Din fericire, întoarcerea Regelui Mihai în România anului 2017 poate fi o şansă uriaşă ca România să arate că aderă la valorile promovate de fostul suveran. Dacă în 1992, un milion de oameni au ieşit în stradă ca să-l întâmpine, România este acum pregătită să-l petreacă pe ultimul drum cu alte milioane, poate două, poate trei, care vor putea astfel să depună mărturie că România crede în statul de drept, că susţine valorile şi principiile morale şi, sau mai ales, că România anului 2017 crede în tot ceea ce a crezut Regele Mihai.