VIDEO Marion Cotillard, despre spectacolul „Ioana d’Arc pe rug“: „Mama mea a jucat acest rol în 1990“

VIDEO Marion Cotillard, despre spectacolul „Ioana d’Arc pe rug“: „Mama mea a jucat acest rol în 1990“

Marion Cotillard, vorbind despre spectacolul „Ioana d’Arc pe rug” .  FOTO: Andrei Gîndac

Actriţa Marion Cotillard, premiată cu Oscar pentru rolul Edith Piaf din „La môme” (2007), a vorbit, miercuri, alături de dirijorul Alexandre Bloch, despre spectacolul „Ioana d’Arc pe rug“, după Honegger, care va fi prezentat de Orchestra Naţională din Lille şi Corul Filarmonicii „George Enescu“, joi, de la 16.30,  la Ateneul Român.

  „Jeanne D’Arc au bûcher“, spectacol prezentat de Orchestra Naţională din Lille şi Corul Filarmonicii „George Enescu“, este un oratoriu dramatic semnat de compozitorul francez de origine elveţiană Arthur Honegger, pe un libret realizat de poetul şi dramaturgul Paul Claudel. Povestea punctează prin 11 scene  momentele importante din viaţa eroinei franceze care au dus la condamnarea ei la ardere pe rug. La conferinţa de presă organizată cu o zi înainte de spectacol, au participat dirijorul Alexandre Bloch şi actriţa Marion Cotillard, premiată cu Oscar pentru rolul Edith Piaf din „La môme” (2007), care joacă rolul Ioanei d’Arc.

Construcţia oratoriului include pasaje operatice, corale, simfonice, teatru, o combinaţie de stiluri care contribuie la fascinaţia exercitată de spectacol, greu de încadrat în vreunul dintre genuri. Montarea este pe măsură, distribuţia cuprinde artişti lirici, actori, cor, cor de copii şi orchestră. Dirijorul Alexandre Bloch şi-a exprimat recunoştiinţa pentru prezenţa sa şi a orechestrei din Lille la Festivalul Internaţional „George Enescu“, punctând că, în calitatea sa de director artistic este primul mare turneu internaţional. 

Acelaşi rol, jucat de mamă

Actriţa franceză Marion Cotillard a povestit că a văzut prima oară o punere în scenă a spectacolului „Ioana d’Arc pe rug“ în urmă cu aproximativ 29 de ani, când rolul vorbit al eroinei franceze era interpretat chiar de mama sa, Niseema Theillaud. În 2005, avea să ajungă chiar ea s-o joace pe eroină, la Orléans, apoi, în 2012, alături Barcelona Symphony Orchestra şi, în 2015, cu New York Philharmonic.

„Mama mea a jucat acest rol în 1990 şi prima dată când l-am jucat eu a fost în 2005, la Orleans, sub îndrumarea lui Jean Marc Cochereau. Cred că (momentul-n.r.) marca o aniversare a Ioanei d' Arc. Voia să remonteze «Jeanne d' Arc au bucher» şi a întrebat-o pe mama mea, care nu era disponibilă atunci, iar ea i-a propus să mă întrebe pe mine. Iar el mi l-a propus chiar în acel moment. Dar eu îl văzusem deja (spectacolul-n.r.), evident cu mama pe scenă, şi l-am găsit aboslut magnific“, a povestit actriţa.

Din 2005 şi până astăzi a avut şansa de a juca rolul sub îndrumarea mai multor dirijori şi alături de mari orchestre ale lumii, în locuri, „unul mai deosebit decât altul“.Referindu-se la repetiţia de marţi seară pe care a avut-o la Ateneul Român, actriţa a descris sala de concerte ca fiind „absolut sublimă, încărcată de muzică, de toată memoria pe care o asemenea sală, cu o astfel de dimensiune muzicală, o are“. 

Sincronizarea, o provocare

Întreaga operă este complicată, crede dirijorul Alexandre Bloch, care a explicat că rolul său este mai ales acela de a îi conecta pe toţi din echipă, de la corurile de copii, la orchestră şi până la solişti şi actori. „Cred că este o oportunitate imensă şi pentru orchestră să cânte această capodoperă minunată a lui Honegger, «Ioana d’Arc pe rug», cu Marion Cotillard în rolul protagonistei. E multă muzică de cor, avem şi plăcerea de a lucra şi cu Corul Filarmonicii «George Enescu» şi, de asemenea, cu Corul de copii al Radiodifuziunii Române“, a spus Bloch. 

Pentru Cotillard însă, acum, după ce a interpretat de câteva ori rolul şi cunoaşte textul, foarte important este să audă cum trebuie corul pentru că „este un dialog între Ioana şi cor, şi cântăreţi, desigur. Dar corul e cel care poartă emoţiile ei“. Altfel, din punct de vedere tehnic, este importantă sincronizarea care arată respectul faţă de compoziţie.

„În general, dacă nu mă sincronizez, orchestra începe şi nu mă poate aştepta. Nu mi-a fost teamă niciodată că nu mă voi auzi, însă trebuie să fii acolo… Acum înţeleg cu adevărat subtitlitatea muzicii şi a textului puse împreună. Dacă nu ai sincronizarea, pierzi ceva şi nu obţii plăcerea experienţei 100% şi, mai mult, le iei plăcerea şi celor din cor şi cântăreţilor“, a explicat Marion Cotillard.

Se bucură însă de fiecare nou spectacol pentru că „ceea ce mă provoacă este o lectură diferită şi o înţelegere din ce în ce mai profundă a operei în integralitatea sa, dar şi a muzicii. De exemplu, cu Alexandre, am făcut un lucru pe care nu îl mai făcusem şi ador asta. La prima repetiţie pe care am făcut-o la Lille, am stat cu faţa la orchestră. De regulă, se ia poziţia de spectacol, adică cu faţa l-a public. Mi-a plăcut acest lucru“, a mai spus actriţa. Altfel, recunoaşte, nu a avut prea multe de făcut pentru că „atunci când este atât de bine scrisă, trebuie doar să urmezi textul. Ce rămâne dificil e tehnica. E dificil să te sincronizezi, să faci spectacolul dacă nu te-ai sincronizat, să te descurci cu frustrarea“.

Pregătirea pentru rol

În 2005, când interpreta pentru prima dată rolul Ioanei d’Arc, actriţa nu avea profesor de canto, aşa că a trebuit să facă totul de una singură, motiv pentru care i-a fost dificil să se sincronizeze. Până să se pregătească cu un profesionist, şi-a construit rolul pornind de la o înregistrare cu Nelly Borgeaud a cărei abordare a considerat-o cea mai aproape de ceea ce îşi dorea ea să construiască.

„Am ascultat-o mult, dar încercând să nu las ca interpretarea ei să mi se imprime în minte şi în inimă. Am ascultat-o de 100 de ori şi am încercat să înţeleg de una singură muzica. Apoi, am lucrat cu un profesor de canto“.

Bloch a adăugat că a face un astfel de spectacol, în care este implicată atât muzica, cât şi actoria, poate fi dificil, pentru că sunt domenii foarte separate. Norocul său a fost simţul muzical al actriţei, după cum a mărturisit. „În muzică e destul de precis, ştim fiecare ce avem de făcut, chiar şi la nivelul gesturilor...Dar Marion e foarte aproape de a fi un muzician, simţul muzicii la ea e imens şi chiar pot să îl simt. Mă pot conecta cu ea. E foarte uşor pentru mine“. 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: